Minte

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Spiritualitate ortodoxă
Sfintele Taine
BotezulMirungerea
Sf. ÎmpărtășanieSpovedania
CăsătoriaPreoția
Sf. Maslu
Starea omului
PăcatulPatimaVirtutea
RaiulIadul
Păcate
Păcate strigătoare la cer
Păcate capitale
Alte păcate
Păcatele limbii
Virtuți
Virtuțile teologice

CredințaNădejdeaIubirea

Virtuțile morale

ÎnțelepciuneaSmerenia
RăbdareaStăruința în bine
PrieteniaIertareaBlândețea
PaceaMilaDreptateaHărnicia

Etapele vieții duhovnicești
Despătimirea (Curățirea)
Contemplația
Îndumnezeirea
Isihasm
Trezvia Pocăința
IsihiaDiscernământul
Mintea
Asceza
FecioriaAscultarea
StatorniciaPostul
SărăciaMonahismul
Rugăciunea
ÎnchinareaCinstirea
Pravila de rugăciune
Rugăciunea lui Iisus
Sf. MoașteSemnul Sf. Cruci
Sfinții Părinți
Părinții apostolici
Părinții pustiei
Părinții capadocieni
Filocalia
Scara dumnezeiescului urcuș
Editați această casetă

În creștinismul Ortodox, Mintea - Nous (gr. νούς ; adj. noetic) este „ochiul sufletului”[1]. Așa cum sufletul omului este creat de Dumnezeu, sufletul omului este inteligent și noetic. Sfântul Talasie scrie că Dumnezeu a făcut ființele „cu darul de a primi Duhul și a-L cunoaște pe El; El a adus la existență simțurile și percepția senzorială pentru a sluji acestor ființe”[2]. Creștinii ortodocși răsăriteni mărturisesc că Dumnezeu a făcut acest lucru prin crearea omenirii cu inteligență și abilități noetice. Îngerii au inteligență și minte, pe când oamenii au rațiune, minte și percepție senzorială. Acest lucru întărește ideea că omul este un microcosmos și o expresie a întregii creații, sau macrocosmos; prin mintea și inteligența curate și vindecate, omul îl cunoaște și experimentează pe Dumnezeu.

Conform acestei credințe, sufletul este creat ca imagine a lui Dumnezeu. Deoarece Dumnezeu este Treime, omenirea este minte, cuvânt și duh. La fel, sufletul (sau inima) este trinitar: are minte, cuvânt și duh. Pentru a înțelege mai bine acest lucru este necesar să înțelegem înainte de toate învățătura Sfântului Grigorie Palama care spune că omul este o reprezentare a tainei trinității. Acest lucru nu înseamnă că Dumnezeu trebuie înțeles în sensul că Treimea ar fi antropomorfă, ci omul trebuie înțeles ca fiind din trei părți. Sau, Dumnezeul Treimic nu trebuie interpretat din punctul de vedere al individului uman, ci omul trebuie înțeles pe baza Dumnezeului Treimic. Iar această interpretare nu este relevantă doar strict psihologic și uman. Ceea ce înseamnă că doar atunci când o persoană este îmbunătățită, așa cum au trăit toți sfinții, ea poate ajunge la această înțelegere deplină (a se vedea teoria). A doua presupunere este că omenirea are și este formată din minte, cuvânt și duh, ca și modul de existență treimic. Mintea, cuvântul și duhul omului nu sunt doar ipostaze sau realități ori existențe individuale, ci activități sau energii ale sufletului. Pe când în cazul lui Dumnezeu sau al Persoanelor Sfintei Treimi fiecare este într-adevăr ipostas. Deci, aceste trei componente ale fiecărui individ uman sunt 'inseparabile una de cealaltă' dar ele nu au un caracter personal" când vorbim de ființele care formează umanitatea.

Mintea-nous ca ochi al sufletului, pe care unii Părinți o mai numesc inimă, este centrul omului și există acolo unde cunoașterea (spirituală) adevărată este validată. Acest lucru este văzut ca o cunoaștere adevărată care este "lipită de minte deoarece co-există cu aceasta întotdeauna."[3]

Referințe

  1. Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 146-148 - https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/atunci-cand-mintea-care-este-ochiul-sufletului-este-deformata-se-deformeaza
  2. Filocalia, v. 2, Sfântul Talasie, "On Love, Self-Control, and Life in Accordance with the Intellect," Part IV, 13.
  3. Orthodox Psychotherapy by Metropolitan Hierotheos Vlachos published by Birth of the Theotokos Monastery, Greece (January 1, 2005) ISBN 978-9607070272 [1]

Izvoare

Legături externe