Chiril al Alexandriei

Sf. Chiril al Alexandriei
Sfântul Chiril al Alexandriei
Date personale
Naștere	378
Mutare la Domnul (†)	9 iunie 444
Localizare	Alexandria
Naționalitate
Date cult
Tip	ierarh, teolog
Data canonizării
Prăznuire la data de	9 iunie
Proclamare	pan-ortodoxă
Biserici patronate

Părintele nostru între sfinți Chiril al Alexandriei a fost Patriarh al Alexandriei pe vremea când aceasta era la apogeul influenței și puterii sale în sânul Imperiului Roman. Sfântul Chiril a fost un scriitor prolific, el fiind și protagonistul principal al controverselor hristologice din secolele al IV-lea și al V-lea. A fost figura centrală a Sinodului de la Efes din 431 care a culminat cu îndepărtarea lui Nestorie din scaunul de Arhiepiscop al Constantinopolului. Sfântul Chiril este unul din Părinții Bisericii și faima sa în lumea ortodoxă i-a adus numele de „Pecete a tuturor Părinților”.

Este prăznuit în Biserica Ortodoxă atât în ziua de 9 iunie cât și pe data de 18 ianuarie, împreună cu Sf. Atanasie al Alexandriei.

Viața

Sfântul Chiril al Alexandriei;
frescă de la Mănăstirea Râșca

Sf. Chiril s-a născut în jurul anului 378 într-o localitate mică din Egipt, Theodosios, aproape de Malalla el Kobra din zilele noastre. Fratele mamei sale, preotul Teofil, s-a ridicat până la importanta poziție de Patriarh al Alexandriei. Rămânând în preajma fratelui ei, acesta a supravegheat buna educație a lui Chiril. Educația acestuia, reflectată în scrierile sale, dovedește cunoașterea scriitorilor creștini ai vremii, printre care Eusebiu de Cezareea, Origen, Didim cel Orb precum și a scriitorilor Bisericii alexandrine. Bogata sa corespondență cu Episcopul Celestin al Romei face dovada unei profunde cunoașteri a limbii latine. Educația pe care a primit-o era specifică epocii sale: între 390-392, când avea 12-14 ani, a făcut studii de gramatică, între 393-397, de la 15 la 20 ani, a făcut retorică (științele umaniste de astăzi), și între 398-402 a făcut studii biblice și de teologie creștină.

A fost tuns citeț de către unchiul său Teofil în Biserica Alexandriei și, sub îndrumarea lui, și-a sporit cunoașterea și a urcat treptele ierarhice. L-a sprijinit pe unchiul său în îndepărtarea sfântului Ioan Hrisostom din funcția de Arhiepiscop al Constantinopolului, problema fiind de ordin administrativ și nu doctrinar; de altfel, mai târziu Sf. Chiril a sprijinit întoarcerea Sf. Ioan Hrisostom, arătând curții imperiale puritatea doctrinei acestuia ca fiind opusă credinței neortodoxe a lui Nestorie.

După moartea patriarhului Teofil, la 15 octombrie 412, Sf. Chiril a fost proclamat și a devenit patriarh la 18 octombrie 412, în ciuda opoziției îndârjite a susținătorilor candidatului arhidiacon Timotei în atmosfera instabilă a Alexandriei. Astfel, Sf. Chiril a fost succesorul Patriarhului Teofil în scaunul patriarhal al Alexandriei, având o poziție puternică și influentă, concurând-o pe cea de Prefect al orașului.

În primii săi ani de patriarhat a fost prins în problemele unui oraș cosmopolit în care animozitățile dintre diferitele partide creștine, evrei și păgâni luau adesea forme violente. Acestea se suprapuneau pe fondul rivalității dintre Alexandria și Constantinopol și pe cel al conflictului dintre școlile alexandrină și antiohiană în ceea ce privește gândirea eclezială, evlavia și discursul teologic. Aceste probleme s-au acutizat în 428 când scaunul din Constantinopol a devenit vacant. Nestorie, ca reprezentant al partidului antiohian, a fost înscăunat ca Arhiepiscop al Constantinopolului la 10 aprilie 428 și a inflamat și mai mult spiritele susținând că termenul Theokotos (Născătoare de Dumnezeu) nu reflectă în mod adecvat poziția Fecioarei Maria în relația sa cu Iisus Hristos.

Astfel, Sf.Chiril și partidul alexandrin și-au încrucișat săbiile cu cei din partidul antiohian la curtea imperială. După multe frământări, Augusta Pulcheria, sora mai mare a împăratului Teodosie al II-lea, l-a susținut pe Sf. Chiril împotriva lui Nestorie. Pentru a-l îndepărta pe Sf. Chiril, Nestorie i-a sugerat împăratului să convoace un sinod ecumenic la Constantinopol. Dar împăratul Teodosie a convocat sinodul la Efes, o regiune în care Sf. Chiril era apreciat. După luni întregi de dezbateri, Sinodul din 431 a sfârșit prin a-l îndepărta pe Nestorie din scaunul său și a-l trimite în exil.

Sf. Chiril a murit la 9 iunie 444, dar controversele au continuat și în deceniile următoare, de la Sinodul tâlhăresc de la Efes din 449 până la Sinodul din Calcedon din 451, și chiar mult după acesta.

Teologie

Poziția teologică a sfântului Chiril în disputele hristologice din timpul său a fost subiectul multor studii și discuții, el fiind revendicat ca sfânt atât de Bisericile Ortodoxe cât și de Bisericile Orientale (monofizite). Totuși, lucrările teologice ale reprezentanților acestor două familii creștine (a căror dialog teologic a fost oficializat în anul 1985) au confirmat că a existat o neînțelegere terminologică vizavi de termenul grec ”physis”. Pentru sfântul Chiril, în formularea sa ”mia physis tou Theou Logou sesarkomeni”, termenul ”physis” se referea la Persoana lui Hristos Dumnezeu adevărat (Dieu Cuvântul) și Om adevărat. Termenul ”physis” este deci echivalent termenului de ”persoană” ales de Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon, la care sfântul Chiril nu a participat pentru că murise între timp.

Cele 12 anatematisme ale Sf. Chiril al Alexandriei

Cele 12 anatematisme ale Sf. Chiril al Alexandriei sunt un text dogmatic celebru din istoria sinoadelor ecumenice. Ele fac parte dintr-o scrisoare a lui Chiril către Nestorie trimisă la 7 octombrie 430 prin patru episcopi. Ajunși în Constantinopol duminică în 30 noiembrie. Aceștia intră în Sfânta Sofia unde Nestorie săvârșea Sf. Liturghie, dar nu sunt primiți ca să transmită scrisoarea Sf. Chiril. Aceasta scrisoare a fost citită în prima ședință a Sinodului III Ecumenic, la 22 iunie 431, în biserica Sf. Marcu din Efes, în prezența a 197 de episcopi.

Iată cele 12 anatematisme ale Sf. Chiril al Alexandriei (după: Stăniloae Dumitru - „Definiția dogmatică de la Calcedon”, revista Ortodoxia, 1951, nr.2-3):

1. Emanuel este cu adevărat Dumnezeu și de aceea Fecioara este Născătoare de Dumnezeu, căci a născut trupește pe Cuvântul cel din Dumnezeu Tatăl care s-a făcut trup.

2. Cuvântul cel din Dumnezeu Tatăl s-a unit cu trupul după ipostas și unul este Hristos împreună cu trupul său, același adică Dumnezeu și om.

3. Dacă cineva împarte ipostasele după unire, legându-le numai prin legătura cea după demnitate, sau prin autoritate și stăpânire și nu mai degrabă prin adunarea laolaltă după o unire naturală, să fie anatema.

4. Expresiile din Sf. Scriptură privitoare la Hristos nu trebuie raportate la două persoane sau ipostasuri și anume unele la omul cugetat aparte de Dumnezeu Cuvântul, iar altele numai la Cuvântul din Dumnezeu Tatăl.

5. Hristos nu e om purtător de Dumnezeu, ci Dumnezeu adevărat, ca Fiu unul născut și prin natură, întrucât Cuvântul s-a făcut trup.

6. Cuvântul din Dumnezeu Tatăl nu e Dumnezeu și Stăpân al lui Hristos, ci același este totodată și Dumnezeu și om.

7. Nu se poate zice că Iisus e pus în mișcare ca un om de Dumnezeu Cuvântul și a primit slava de la Unul născut, ca fiind altul decât acela.

8. Nu se poate zice că omul primit e împreună adorat și împreună slăvit cu Dumnezeu Cuvântul și că este împreună Dumnezeu ca fiind altul în altul, ci trebuie să se dea o singură închinare lui Emanuel, ca Cuvântului devenit trup.

9. Nu trebuie socotit Duhul cu care a lucrat Hristos ca străin și nu propriu Lui.

10. Însuși Cuvântul lui Dumnezeu s-a făcut arhiereul nostru, devenind trup și aducând jertfă pentru noi, nu un om deosebit de El, care ar fi adus jertfa și pentru sine.

11. Trupul Domnului e de viață făcător și propriu al lui Dumnezeu Cuvântul, nu al altcuiva deosebit de El, unit cu El după demnitate, sau avându-L pe acela sălășluit în sine.

12. Cuvântul lui Dumnezeu a pătimit, s-a răstignit, a gustat moarte cu trupul, fiind cel dintâi născut din morți, întrucât e viață și de viață făcător ca Dumnezeu.

Iată cele 12 anatematisme în greacă (textul original) și traducere românească bazată pe edițiile ortodoxe:

Nr.	Română	Greacă originală
1	Dacă cineva nu mărturisește că Emanuel este cu adevărat Dumnezeu și de aceea Fecioara este Născătoare de Dumnezeu (căci a născut trupește pe Cuvântul lui Dumnezeu care S-a făcut trup), să fie anatema.	Εἴ τις οὐχ ὁμολογεῖ θεὸν εἶναι κατὰ ἀλήθειαν τὸν Ἐμμανουὴλ καὶ διὰ τοῦτο θεοτόκον τὴν ἁγίαν παρθένον (γεγέννηκε γὰρ σαρκικῶς σάρκα γεγονότα τὸν ἐκ θεοῦ λόγον), ἀνάθεμα ἔστω.
2	Dacă cineva nu mărturisește că Cuvântul cel din Dumnezeu Tatăl S-a unit cu trupul după ipostas și că unul este Hristos împreună cu trupul Său, același fiind Dumnezeu și om, să fie anatema.	Εἴ τις οὐχ ὁμολογεῖ σαρκὶ καθ’ ὑπόστασιν ἡνῶσθαι τὸν ἐκ θεοῦ πατρὸς λόγον ἕνα τε εἶναι Χριστὸν μετὰ τῆς ἰδίας σαρκός, τὸν αὐτὸν δηλονότι θεόν τε ὁμοῦ καὶ ἄνθρωπον, ἀνάθεμα ἔστω.
3	Dacă cineva împarte ipostasele după unire, legându-le numai prin legătura demnității, autorității sau puterii și nu mai degrabă prin unirea naturală, să fie anatema.	Εἴ τις ἐπὶ τοῦ ἑνὸς Χριστοῦ διαιρεῖ τὰς ὑποστάσεις μετὰ τὴν ἕνωσιν, συνάπτων αὐτὰς μόνῃ τῇ κατὰ ἀξίαν συνάφειᾳ ἢ καὶ ἐξουσίᾳ ἢ δυναστείᾳ καὶ οὐχὶ μᾶλλον συνόδῳ τῇ κατὰ φύσιν ἕνωσιν, ἀνάθεμα ἔστω.
4	Dacă cineva atribuie expresiile din Evanghelii și din scrierile apostolilor la două persoane sau ipostasuri, unele omului socotit separat de Cuvântul lui Dumnezeu, iar altele numai Cuvântului din Dumnezeu Tatăl, să fie anatema.	Εἴ τις τὰς φωνὰς τὰς ἐν τοῖς εὐαγγελικοῖς καὶ ἀποστολικοῖς γράμμασιν εἰρημένας περὶ τοῦ Χριστοῦ διαιρεῖ δυσὶ προσώποις ἢ ὑποστάσεσι καὶ τὰς μὲν ὡς ἀνθρώπῳ ἰδίᾳ νοουμένῳ παρὰ τὸν ἐκ θεοῦ λόγον ἀπονέμει, τὰς δὲ ὡς πρεπούσας θεῷ μόνῳ τῷ ἐκ θεοῦ πατρὸς λόγῳ, ἀνάθεμα ἔστω.
5	Dacă cineva îndrăznește să numească pe Hristos om purtător de Dumnezeu și nu mai degrabă Dumnezeu adevărat ca Fiu unul-născut și prin fire, întrucât Cuvântul S-a făcut trup, să fie anatema.	Εἴ τις τολμᾷ λέγειν θεοφόρον ἄνθρωπον τὸν Χριστὸν καὶ οὐχὶ μᾶλλον θεὸν ἀληθῶς ὡς υἱὸν ἕνα καὶ φύσει, καθὸ γέγονε σὰρξ ὁ λόγος, ἀνάθεμα ἔστω.
6	Dacă cineva îndrăznește să spună că Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl este Dumnezeu sau Stăpân al lui Hristos și nu mai degrabă același este Dumnezeu și om, să fie anatema.	Εἴ τις τολμᾷ λέγειν θεὸν ἢ κύριον τοῦ Χριστοῦ εἶναι τὸν ἐκ θεοῦ πατρὸς λόγον καὶ οὐχὶ μᾶλλον τὸν αὐτὸν ὁμολογεῖ θεόν τε καὶ ἄνθρωπον, ἀνάθεμα ἔστω.
7	Dacă cineva spune că Iisus a fost ajutat ca om de Cuvântul lui Dumnezeu și a primit slava ca altul decât El, să fie anatema.	Εἴ τις λέγει τὸν Ἰησοῦν ὡς ἄνθρωπον ἐνεργηθέντα ὑπὸ τοῦ θεοῦ λόγου καὶ τετιμημένον τῇ τοῦ μονογενοῦς δόξῃ ὡς ἕτερον ὄντα παρ’ αὐτόν, ἀνάθεμα ἔστω.
8	Dacă cineva îndrăznește să spună că omul asumat trebuie adorat împreună cu Dumnezeu Cuvântul și slăvit împreună cu El ca altul în altul, și nu dă o singură închinare lui Emanuel, să fie anatema.	Εἴ τις τολμᾷ λέγειν τὸν ἀναληφθέντα ἄνθρωπον συμπροσκυνούμενον τῷ θεῷ λόγῳ καὶ συνδοξαζόμενον καὶ συνθεὸν ὡς ἕτερον ἐν ἑτέρῳ, καὶ οὐχὶ μιᾷ προσκυνήσει τιμᾷ τὸν Ἐμμανουὴλ, ἀνάθεμα ἔστω.
9	Dacă cineva spune că Duhul Sfânt lucrează în Hristos ca într-un om oarecare și nu ca Duh propriu al Lui, să fie anatema.	Εἴ τις λέγει τὸ πνεῦμα ἐνεργῆσαι τὸν Χριστὸν ὡς ἐν ἀνθρώπῳ τινὶ καὶ οὐχὶ μᾶλλον ἴδιον αὐτοῦ, ἀνάθεμα ἔστω.
10	Dacă cineva spune că arhiereul și jertfa noastră este un om deosebit de Cuvântul lui Dumnezeu și nu însuși Cuvântul care S-a făcut trup, să fie anatema.	Εἴ τις λέγει ὅτι ἀρχιερεὺς καὶ ἀπόστολος ἡμῶν γέγονεν οὐκ αὐτὸς ὁ ἐκ θεοῦ λόγος γενόμενος σὰρξ, ἀλλ’ ὡς ἕτερος παρ’ αὐτὸν ἄνθρωπος, ἀνάθεμα ἔστω.
11	Dacă cineva nu mărturisește că trupul Domnului este de viață făcător și propriu al Cuvântului lui Dumnezeu, ci al altcuiva unit numai după demnitate, să fie anatema.	Εἴ τις οὐχ ὁμολογεῖ τὸ σῶμα τοῦ Κυρίου ζωοποιὸν καὶ ἴδιον τοῦ ἐκ θεοῦ λόγου, ἀλλ’ ὡς ἑτέρου παρ’ αὐτὸν συνάπτεσθαι αὐτῷ κατὰ ἀξίαν μόνον, ἀνάθεμα ἔστω.
12	Dacă cineva nu mărturisește că Cuvântul lui Dumnezeu a pătimit în trup, a fost răstignit în trup, a gustat moartea în trup și a devenit întâiul-născut din morți, să fie anatema.	Εἴ τις οὐχ ὁμολογεῖ τὸν τοῦ θεοῦ λόγον παθόντα σαρκί, καὶ ἐσταυρωμένον σαρκί, καὶ θανάτου γευσάμενον σαρκί, γενόμενον πρωτότοκον ἐκ τῶν νεκρῶν, ἀνάθεμα ἔστω.

Moștenirea

Așa cum s-a spus mai sus, Sf. Chiril a fost un ierarh învățat și un scriitor prolific. În perioada timpurie a activității sale în Biserică a scris câteva exegeze, printre care: Comentarii la Vechiul Testament, Tratat împotriva arianismului, Comentarii la Evanghelia după Ioan și Dialoguri despre Sfânta Treime. În 429, în timpul când controversele hristologice au luat amploare, prin mulțimea scrierilor sale a ținut piept adversarilor săi. Atât scrierile sale cât și teologia sa ocupă un loc important în tradiția Părinților și a Bisericii Ortodoxe până astăzi.

Imnografie

Tropar, glasul al VIII-lea:

Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe (N), roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al IV-lea:

Împletiturile eresurilor rupând întru puterea lui Hristos, cu dumnezeiești cuvinte Biserica, Chirile, ai îmbogățit-o. Pentru aceasta și stai înainte cu cetele îngerilor, lui Hristos rugându-te, fericite, cu osârdie să dăruiască tuturor iertare de greșeli.

Alt condac, glasul al VI-lea:

Adâncul învățăturilor cuvântării de Dumnezeu, lămurit ne-ai izvorât nouă din izvoarele Mântuitorului, care îneacă eresurile, fericite, și turma nevătămată de întreitele valuri o păzește; că marginilor ești învățător, ca cel ce arăți cele dumnezeiești.

Pentru pomenirea din 18 ianuarie, a se vedea imnografia de pe pagina Sf. Atanasie al Alexandriei.

Iconografie

Dionisie din Furna arată Sf. Cuvios Chiril al Alexandriei se zugrăvește bătrân, pleșuv la frunte, cu fruntea și chipul netede, cu sprâncene mari, groase, rotunde, cu nas coroiat și nări groase, obrazul lat și buze groase; cu părul rar, gălbui, pe alocuri încărunțit; cu barbă lungă și deasă, despicată în două; poartă pe cap un acoperământ împodobit cu cruci. Ţine în mână înscrisul: „Mai ales pentru Preasfânta, Preacurata, Preabinecuvântata și pururea Fecioara Maria.” .

Se mai zugrăvește împreună cu Sf. Atanasie al Alexandriei pentru pomenirea lor din 18 ianuarie și în icoana Sinodului al III-lea Ecumenic de la Efes, alături de ceilalți Sfinți Părinți de la acel Sinod, șezând pe scaune lângă împăratul Teodosie al II-lea

Surse

• McGuckin, John A., St. Cyril of Alexandria and the Christological Controversy (Sf. Chiril al Alexandriei și controversele hristologice). Crestwood, NY: St. Vladimir's Seminary Press, 2004. ISBN 0-88141-259-7
• en:Cyril of Alexandria

Legături externe

• (en) Viața și scrierile Sf. Chiril al Alexandriei asociată cu controversele hristologice
• (en) Icoana și viața Sf. Chiril al Alexandriei

Scrieri

• (en) Second Epistle of Cyril to Nestorius (A doua epistolă a Sf. Chiril către Nestorie)
• (en) Third Epistle of Cyril to Nestorius (containing the twelve anathemas) (A treia epistolă a Sf. Chiril către Nestorie - conține cele douăsprezece anateme)
• (en) Formula of Reunion: In Brief (A summation of the reunion between Cyril and John of Antioch) (Formula de reconciliere: Pe scurt - Un sumar al reconcilierii dintre Sf. Chiril și Ioan al Antiohiei)
• (en) The 'Formula of Reunion' between Cyril and John of Antioch (Formula de reconciliere dintre Sf. Chiril și Ioan al Antiohiei)

Casetă de succesiune: Chiril al Alexandriei
Precedat de: Teofil I	Patriarh al Alexandriei 412-444	Urmat de: Dioscor I