Fecioria

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Spiritualitate ortodoxă
Sfintele Taine
Botezul - Mirungerea
Sf. Împărtășanie - Spovedania
Căsătoria - Preoția
Sf. Maslu
Starea omului
Păcatul - Patima - Virtutea
Raiul - Iadul
Păcate
Păcate strigătoare la cer
Păcate capitale
Alte păcate
Păcatele limbii
Virtuți
Virtuțile teologice

Credința - Nădejdea - Iubirea

Virtuțile morale

Înțelepciunea - Smerenia
Răbdarea - Stăruința în bine
Prietenia - Iertarea - Blândețea
Pacea - Mila - Dreptatea - Hărnicia

Etapele vieții duhovnicești
Despătimirea (Curățirea)
Contemplația
Îndumnezeirea
Isihasm
Trezvia - Pocăința
Isihia - Discernământul
Mintea
Asceza
Fecioria - Ascultarea
Statornicia - Postul
Sărăcia - Monahismul
Rugăciunea
Închinarea - Cinstirea
Pravila de rugăciune
Rugăciunea lui Iisus
Sf. Moaște - Semnul Sf. Cruci
Sfinții Părinți
Părinții apostolici
Părinții pustiei
Părinții capadocieni
Filocalia
Scara dumnezeiescului urcuș
Editați această casetă


Fecioria este un dar al lui Dumnezeu (Matei 19, 10-12) oferit omului care are credință multă și o dragoste de a sluji Domnului mai tare decât moartea (1 Cor. 7, 32-40). Îmbrățișarea fecioriei este un sfat la sfântul Apostol Pavel (1 Cor. 7, 25), acceptat de bună voie (1 Cor. 7, 1-10), și ca să fie o virtute trebuie păzit numai și numai în numele Domnului (Luca 2, 37; 1 Cor. 6,19; 7,32; Apoc. 14,4).

După învățătura Sfinților Părinți, fecioria nu se referă doar la nestricăciunea și curățenia trupească. Sfântul Vasile cel Mare spunea: Nici femeie am cunoscut, nici feciorelnic sunt; deși a fost un mare ascet al Bisericii. În înțelesul patristic, fecioria se apropie mai mult de curăția ființei umane care se oferă pe sine în întregime lui Dumnezeu, trup și suflet. Fecioria nu este doar curăția trupului, ci și curăția sufletului și a minții sau a inimii. Este o întreagă - înțelepciune.

Citate despre feciorie

  • Fecioarele sunt floarea bisericii, podoabă și frumusețea harului duhovnicesc, starea cea firească a nevinovăției originale, desăvârșită realizare vrednică de laudă oamenilor și cinstea îngerilor, chipul lui Dumnezeu, care imită viața cea sfântă a Domnului, devenind astfel, cea mai aleasă parte a turmei lui Hristos și nașterea cea mai slăvită a sfintei noastre biserici - Sf. Ciprian al Cartaginei, Despre purtarea fecioarelor, 5.
  • Dacă cineva s-ar feciori sau s-ar înfrâna, abținându-se de la căsătorie din scârba, nu pentru binele și sfințenia fecioriei, să fie anatema. - Sinodul local de la Gangra, canonul 9.
  • Dacă cineva dintre cei ce trăiesc în feciorie pentru Domnul, cu mândrie ar disprețui pe cei căsătoriți, să fie anatema. - Sinodul local de la Gangra, canonul 10.

Legături externe