Fecioria
Acest articol face parte din seria Spiritualitate ortodoxă | |
Sfintele Taine | |
Botezul – Mirungerea Sf. Împărtășanie – Spovedania Căsătoria – Preoția Sf. Maslu | |
Starea omului | |
Păcatul – Patima – Virtutea Raiul – Iadul | |
Păcate | |
Păcate strigătoare la cer | |
Păcate capitale | |
Alte păcate | |
Păcatele limbii | |
Virtuți | |
Virtuțile teologice | |
Virtuțile morale Înțelepciunea – Smerenia | |
Etapele vieții duhovnicești | |
Despătimirea (Curățirea) Contemplația Îndumnezeirea | |
Isihasm | |
Trezvia – Pocăința Isihia – Discernământul Mintea | |
Asceza | |
Fecioria – Ascultarea Statornicia – Postul Sărăcia – Monahismul | |
Rugăciunea | |
Închinarea – Cinstirea Pravila de rugăciune Rugăciunea lui Iisus Sf. Moaște – Semnul Sf. Cruci | |
Sfinții Părinți | |
Părinții apostolici Părinții pustiei Părinții capadocieni Filocalia Scara dumnezeiescului urcuș | |
Editați această casetă |
Fecioria este un dar al lui Dumnezeu (Matei 19, 10-12) oferit omului care are credință multă și o dragoste de a sluji Domnului mai tare decât moartea (1 Cor. 7, 32-40). Îmbrățișarea fecioriei este un sfat la sfântul Apostol Pavel (1 Cor. 7, 25), acceptat de bună voie (1 Cor. 7, 1-10), și ca să fie o virtute trebuie păzit numai și numai în numele Domnului (Luca 2, 37; 1 Cor. 6,19; 7,32; Apoc. 14,4).
După învățătura Sfinților Părinți, fecioria nu se referă doar la nestricăciunea și curățenia trupească. Sfântul Vasile cel Mare spunea: Nici femeie am cunoscut, nici feciorelnic sunt; deși a fost un mare ascet al Bisericii. În înțelesul patristic, fecioria se apropie mai mult de curăția ființei umane care se oferă pe sine în întregime lui Dumnezeu, trup și suflet. Fecioria nu este doar curăția trupului, ci și curăția sufletului și a minții sau a inimii. Este o întreagă - înțelepciune.
Citate despre feciorie
- Fecioarele sunt floarea bisericii, podoabă și frumusețea harului duhovnicesc, starea cea firească a nevinovăției originale, desăvârșită realizare vrednică de laudă oamenilor și cinstea îngerilor, chipul lui Dumnezeu, care imită viața cea sfântă a Domnului, devenind astfel, cea mai aleasă parte a turmei lui Hristos și nașterea cea mai slăvită a sfintei noastre biserici - Sf. Ciprian al Cartaginei, Despre purtarea fecioarelor, 5.
- Dacă cineva s-ar feciori sau s-ar înfrâna, abținându-se de la căsătorie din scârba, nu pentru binele și sfințenia fecioriei, să fie anatema. - Sinodul local de la Gangra, canonul 9.
- Dacă cineva dintre cei ce trăiesc în feciorie pentru Domnul, cu mândrie ar disprețui pe cei căsătoriți, să fie anatema. - Sinodul local de la Gangra, canonul 10.
Legături externe
- Arhimandritul Sofronie, Despre temeiurile nevoinței ortodoxe (Traducerea: Ieromonahul Rafail Noica)