Sfințirea este o noțiune a creștinismului ortodox, care se referă la o lucrare reală și dinamică a harului lui Dumnezeu în creația Sa, prin lucrarea sfințitoare a preoției dată în Biserică de la Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt.
Sfințire vine de la verbul a sfinți, adică a face sfânt, într-un înțeles larg, sau de precizat pentru fiecare caz în parte, căci noțiunea se pretează adesea la o confuzie terminologică, provenită nu doar dintr-o imprecizie obligatorie a termenilor și sintagmelor legate de viața spirituală, dar și dintr-o necunoaștere a învățăturii ortodoxe de credință.
Pentru nuanțele terminologice ale noțiunii de sfințire, aceasta trebuie urmărită în expresiile compuse în care ea este întâlnită în limba română:
