Epicleza

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Sfânta Liturghie
Liturghia pregătitoare
Proscomidia
Obiecte liturgice
Veșminte
Liturghia cuvântului
Ectenia Mare
Antifoanele
Ieșirea cu Sfânta Evanghelie
Troparul sărbătorii
Trisaghionul
Apostolul
Evanghelia
Predica
Ectenia cererii stăruitoare
Ectenia celor chemați
Liturghia euharistică
Heruvicul
Ieșirea cu Cinstitele Daruri
Ectenia credincioșilor
Crezul
Anaforaua
Anamneza
Epicleza
Axionul
Rugăciunea „Tatăl nostru
Împărtășirea
Încheierea
Anafura
Liturghia Darurilor Înainte Sfințite
Editați această casetă

Epicleza (gr. ἐπίκλησις — epiklesis, ”invocare”) este invocarea / chemarea Duhului Sfânt "peste noi și peste aceste daruri" (de pâine și vin), ca să devină "adevărat Trupul și Sângele Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos". Unii teologi fac distincție între invocarea peste popor - pe care o numesc "epicleză de părtășie" - și invocarea peste Darurile de pâine și vin - pe care o numesc "epicleză consecratorie" (de sfințire/consacrare). Epicleza este cea mai importantă parte a Rugăciunii euharistice.

Sfânta Liturghie

Biserica Ortodoxă consideră ca Duhul Sfânt este mereu și pretutindeni prezent (rugăciunile dimineții: Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești), iar invocarea Sfântului Duh în timpul Sfintei Liturghii este o solemnă afirmare a faptului că toate faptele bune sunt realizate de către Duhul lui Dumnezeu.

În timpul epiclezei, credinciosul își alipește duhul, inima de cuvintele și faptele preotului în timp ce aceasta se roagă Domnului pentru sfințirea darurilor, pâine și vin, aduse întru pomenirea lui Hristos, daruri ce se vor preschimba întru Trupul și Sângele lui Hristos.

Rugăciunea

Formula epiclezei poate varia de la o anaforală la alta. Forma consacrată a epiclezei din Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur este următoarea:

Încă aducem Ție această slujbă cuvântătoare [1] și fără de sânge, și Te chemăm, Te rugăm și cu umilință la Tine cădem: Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi și peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte.

Și fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău (Amin)

Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău. (Amin)

Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt. (Amin, Amin, Amin )

Pentru ca să fie celor ce se vor împărtăși, spre trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtășirea cu Sfântul Tău Duh, spre plinirea împărăției cerurilor, spre îndrăznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă.

Duhul Sfânt

Întreaga lucrare dumnezeiască, creatoare și mântuitoare a lumii, se înfăptuiește prin puterea Duhului Sfânt. El este Cel Care S-a pogorât asupra lui Iisus, transformându-l în Hristos. El este Cel prin care Hristos S-a întrupat din Sfânta Fecioară Maria. El este Cel Care L-a condus pe Hristos către Cruce și Cel Care L-a ridicat din moarte ca pe un învingător al ei.

Dispute

Epicleza a constituit motivul unor importante controverse între Biserica Ortodoxă și celelalte biserici care doreau să cunoască cum are loc transformarea și în ce moment se petrece această schimbare.

Biserica Ortodoxă și-a menținut cu statornicie învățătura prin care afirmă că momentul epiclezei este o realitate mistică și că nu este la îndemâna cunoașterii umane să o poată înțelege numai prin rațiune. Această cunoaștere, înțelegere, survine numai prin rugăciune. Nu e vorba despre un moment de sfințire, ci întreaga rugăciune euharistică formează un tot unitar și indivizibil, astfel încât cele trei secțiuni principale ale rugăciunii euharistice, Anaforaua, Anamneza și Epicleza, reprezintă părți integrante ale unui unic act de sfințire.

Așadar, un astfel de moment precis al sfințirii darurilor nu poate interveni înainte de "Amin"-ul poporului, prin care se anunță sfârșitul epiclezei.

O altă dispută este cu privire la necesitatea acestei rugăciuni. Însă cel puțin în liturgica tradițională slavă, rugăciunea celui de-al treilea ceas a fost adăugată epiclezei, rugăciune prin care cerem Domnului să trimită Duhul Său cel Sfânt asupra Bisericii, la fel cum a făcut în cel de-al treilea ceas, sfinților Săi Apostoli și ucenici, la Cincizecime.

Note

  1. Conform Sfântului Nicolae Cabasila, în Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii (Editura Arhiepiscopiei Bucureștilor, 1989, p.75), formula corectă este "această slujbă cuvântătoare". Motivația pentru care slujba este cuvântătoare este pentru că preotul "nu face nici o lucrare fizică, ci desăvârșește aducerea darurilor slujindu-se numai de cuvinte sfințitoare." Conlucrarea preotului nu este faptică, ci prin cuvintele rugăciunii, deci "nu aduce darurile în chip activ, ci săvârșește o slujbă cuvântătoare." (idem)