Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Acest articol face parte din seria
Vechiul TestamentSeptuaginta
Pentateuhul și Legea lui Moise
FacereaIeșireaLeviticulNumeriiDeuteronomul
Cărțile istorice
Iosua NaviJudecătoriRut

I RegiII RegiIII RegiIV Regi
I CroniciII CroniciI EzdraNeemiaEstera

Cărțile poetice
Cărți de înțelepciune
IovCartea PsalmilorPildele lui SolomonEcclesiastul
Alte cărți
Cântarea CântărilorPlângerile profetului Ieremia
Cărțile Profeților
Profeții Mari

IsaiaIeremiaIezechielDaniel

Profeții Mici, sau „Cei Doisprezece”

OseaAmosMiheiaIoilAvdieIonaNaum
AvacumSofonieAgheuZahariaMaleahi

Cărțile deuterocanonice și „bune de citit”
TobitIuditaBaruhEpistola lui Ieremia
Cântarea celor trei tineriIII EzdraCartea înțelepciunii lui Solomon
Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
Istoria Susanei
Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel
I MacabeiII MacabeiIII Macabei
Rugăciunea regelui Manase
Persoane din Vechiul Testament
Patriarhi: EnohNoeAvraamIsaacLot
Iacov (Israel)IosifMoiseAaronFinees
Judecători: DeboraGhedeonSamson
Prooroci și Drepți: Ilie TesviteanulEliseiIezechia
IsaiaIeremiaIezechielDaniel
IonaOseaDavidSolomon
AvacumIovMiheiaMaleahi - Baruh
SamuelZahariaIoilNaumAmos
Regi Iuda (după diviziune): RoboamAbiaAsaIosafat
AtaliaIoramAhaziaIoasAmația
OziaIotamAhazIezechia (Ezechia)Manase
AmonIosiaIoahazEliachim (Ioiachim)
Ioiachin (Iehonia) – Sedechia (Matania)
Regi Israel (după diviziune): Ieroboam INadabBaeșa
ElaZimriOmriAhabIzabela
AhaziaIoramIehuIoahazIoasIeroboam al II-lea
ZahariaȘalumMenahemPecahiaPecahOsea (rege)
Descoperiri arheologice biblice
Editați această casetă

Proorocii sau profeții sunt personaje din Biblie (dar nu exclusiv) care, sub însuflarea Sfântului Duh au prezis evenimente care au avut loc, au loc și vor avea loc în viitor. Venirea pe lume a lui Iisus Hristos a fost prezisă de către proorocii din Vechiul Testament. În general, se consideră că primul dintre profeți a fost Avraam, iar ultimul a fost Ioan Botezătorul.

Profețiile din Vechiul Testament

Cuvântul profet provine din limba greacă, din cuvântul προφήτης și se referă la interpret sau purtător de cuvânt al unei zeități care „vorbește înainte”. În ebraică, totuși, profet este tradus de obicei prin nevi, care mai degrabă înseamnă „dezvăluitor”. Vocația unui nevi este descrisă în Deuteronom 18:18, unde Domnul spune: „Voi pune cuvintele mele în gura sa și va spune tuturor ceea ce îi cer.” Astfel, nevi este considerat ca fiind „gura” Domnului. Rădăcina nun-bet-alef (navi) se bazează pe rădăcina din două litere nun-bet care sugerează adâncime sau deschidere, probabil în relația cu Dumnezeu.

Câțiva din profeții Vechiului Testament sunt: Avraam, Sara, Moise, Isaia, David, Solomon, Ilie și Iov. De asemenea, șaisprezece cărți din Vechiul Testament sunt denumite după numele profeților, cu toate că acestea nu sunt în mod obligatoriu scrise de ei. În mod tradițional ei se împart în două categorii: „mari” și „mici”.

Profeții mari

Profeții mici

Cărțile celor numiți cei 12 „profeți mici”:

Sfârșitul profețiilor

Ortodoxia mărturisește că Ioan Botezătorul (cunoscut și ca Ioan Înaintemergătorul) a fost ultimul profet, acest lucru alăturând perioada profețiilor din Vechiul Testament cu Iisus Hristos, care a propovăduit realizarea împlinirii legii.

Unele secte protestante (și deci eretice) susțin că profețiile continuă până în zilele noastre, inclusiv Penticostalii și Quakerii. Făcând aceasta, deseori ei diminuează rolul Sfintei Tradiții prin supraaccentuarea noilor „revelații”. Mormonii cred că președintele „bisericii” lor este un profet. O erezie creștină timpurie centrată în jurul ideii continuării profețiilor este Montanismul, al cărei reprezentant de seamă a fost Tertulian.

Aceasta, totuși, nu înseamnă că profețiile au încetat în biserică; sunt mulți sfinți sau alți ortodocși care au visuri profetice sau viziuni. Cu toate acestea termenul însuși de „profet”, este rezervat pentru persoanele Vechiului Testament.

Despre autenticitatea profeților și despre falșii profeți

În concordanță cu Deuteronom 18:21-22, trebuie să judecăm profețiile prin prisma împlinirii lor. Mai mult, în Noul Testament, Hristos avertizează împotriva falșilor profeți și spune că fiecare trebuie să judece profetul după roadele sale. Din (Matei 7):

Feriți-vă de proorocii mincinoși, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.
După roadele lor îi veți cunoaște. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
Așa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele.
Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.
Iar orice pom care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc.
De aceea, după roadele lor îi veți cunoaște.

Sfinții Petru și Pavel întăresc avertizarea împotriva „falșilor profeți” (deci eretici) în repetate rânduri în epistolele lor (a se vedea 2 Petru și Faptele Apostolilor 20:28).