Eretic

Un eretic este o persoană care, în calitate de creştin, creează controverse, disensiuni doctrinare şi dezbinări cu privire la credinţa Bisericii Ortodoxe. Ereticul continuă să-și susțină ideile greșite chiar și atunci când este corectat de Biserică. Ereticii sunt cel mai adesea teologi și oameni carismatici capabili să dea explicații având aparența adevărului și să perpetueze greșelile lor în comunitatea creștină. Asemenea probleme au apărut încă de la începutul Bisericii lui Hristos, fiind menţionate într-o serie de scrisori ale Apostolilor, în special în epistolele sfântului apostol Pavel către Tit și către Timotei, precum și în epistolele sfinților Petru şi Ioan.

După cum este folosit în Epistola către Tit, în Noul Testament, cuvântul „eretic” vine de la expresia anthropon hairetikon, care ar putea fi tradusă cu "unul care favorizează facţiuni", adică este o persoană care utilizează controverse să provoace dezbinare în Biserică. Astfel, centrul de utilizare a eretic este faţă de persoanele care creează facțiuni care să adopte o idee neortodoxă, o erezie.

Deși diferenţe de opinie teologică au existat întotdeauna în Biserică, aceste diferențe sunt dezbătute de pleroma Bisericii în duhul Tradiției, ajungându-se la o înțelegere doctrinară comună (lat. consensus Ecclesiae) în mod conciliar şi prin receptarea acestei înțelegeri de către conștiința Bisericii. Persoanele care refuză aceste înțelegeri doctrinare ortodoxe și stăruie în erorile lor, devin eretici. Exemple notabile de eretici în primele secole ale Bisericii în timpul perioadei controverselor hristologice sunt Pavel de Samosata, Arie şi Nestorie.

Referințe noutestamentare

Printre referințele apostolice despre eretici și erezii în Noul Testament:

Tit 3, 9-11 ^9. Iar de întrebările nebuneşti şi de înşirări de neamuri şi de certuri şi de sfădirile pentru lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi deşarte. ^10. De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ^11. Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit.

2 Petru 2, 1-3 1. Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire; 2. Şi mulţi se vor lua după învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului va fi hulită; 3. Şi din poftă de avere şi cu cuvinte amăgitoare, ei vă vor momi pe voi. Dar osânda lor, de mult pregătită, nu zăboveşte şi pierzarea lor nu dormitează.

1 Timotei 6, 3-5 3. Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă, 4. Acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene, 5. Gâlcevi necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. Depărtează-te de unii ca aceştia.

3 Ioan 9-11 9. Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, care ţine să fie cel dintâi între ei, nu ne primeşte. 10. Pentru aceea, când voi veni, îi voi pomeni de faptele pe care le face, defăimându-ne cu vorbe urâte; şi nemulţumit fiind cu acestea, nici el nu primeşte pe fraţi, nici pe cei care voiesc să-i primească nu-i lasă, şi-i dă afară din Biserică. 11. Iubitule, nu urma răul, ci binele. Cel ce face bine din Dumnezeu este; cel ce face rău n-a văzut pe Dumnezeu.