[[Biserica]] creştină a stabilit şapte [[păcate]] capitale: 1.mândria, 2.[[desfrânarea]], 3.[[lăcomia]] (mâncare, băutură), 4.[[iubirea de arginţi]], 5.[[invidia]] (pizma), 6.[[mânia]] şi 7.[[lenea]].

Dumnezeu urăşte ochii trufaşi şi inima trufaşă născătoare de cuvinte semeţe. El le stă împotrivă celor mândri, pe care îi mustră şi îi pedepseşte aspru, cărora le [[smerenia|smereşte]] inima prin [[suferinţă|suferinţe]] şi necazuri. Exemple pilduitoare sunt destinele tragice ale lui [[Sanherib]], [[Belşaţar]] şi ale [[Egipt]]uluiEgiptului, [[Israel]]ului, [[Moab]]ului Moabului sau cele ceva mai blânde ale lui [[Nebucadneţar]], [[Ozia]] sau [[Ezechia]].În mod obişnuit mândria aţâţă [[cearta|certurile]], poate cufunda omul în [[iubirea de arginţi|sărăcie]] (prin refuzul de a presta unele [[munca|munci]] considerate inferioare) şi poate da naştere la dispreţ faţă de ceilalţi la unii oameni care au o anumită corectitudine morală ([[pilda vameşului şi fariseului]]). Ea este incompatibilă cu adevărata [[înţelepciunea|înţelepciune]]. Creştinul adevărat nu se socoteşte niciodată [[înţelepciunea|înţelept]], cum fac cei [[iubirea de arginţi|bogaţi]] sau mulţi din oamenii mândri, pentru că acest lucru l-ar îndepărta de [[mântuire]]. Omul mândru este adeseori lăudăros (cu ceea ce de fapt nu-i aparţine- bunuri, sănătate, educaţie, origine), în multe cazuri ateu, uneori batjocoritor; în anumite cazuri el este [[lăcomia|îmbuibat]] şi asupritor iar în altele adună mulţime de [[păcat]]e păcate grele. Cauzele mândriei sunt [[cunoaşterea]], [[iubirea de arginţi|bogăţia]] şi [[puterea]] sau chiar o anumită corectitudine morală. Armele luptei împotriva mândriei sunt [[rugăciune]]a şi [[iubirea]] aproapelui, modelul suprem fiind [[Iisus]], care este [[blândeţea|blând]] şi [[smerenia|smerit]] cu inima.