Lucifer

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Lucifer este un nume deseori dat Satanei în credinţa creştină. Această asociere a lui Lucifer cu cea a unui înger căzut vine dintr-o interpretare particulară a unui pasaj din Biblie (Isaia 14:3-20) care vorbeşte despre cineva care primeşte numele "steaua zilei" sau "steaua dimineţii" (în latină, Lucifer) care semnifică un om căzut din rai. Acelaşi cuvânt latin este folosit ca stea în Petru 1:19 şi oriunde altundeva fără legătură cu Satana. Totuşi, în multe scrieri mai târzii decât cele ale Bibliei, cuvântul latin a fost folosit ca un nume care îl desemnează pe Satana.

În latină, cuvântul "Lucifer" care înseamnă "aducător de lumină" (de la lux, lucis, "lumină" şi ferre,"a aduce"), este un nume pentru "steaua dimineţii" (planeta Venus cu înfăţişarea ei întunecată). Versiunea Bibliei în latina vulgară a folosit acest cuvânt de două ori pentru a se referi la "steaua dimineţii": o dată în Petru 1:19 pentru a traduce cuvântul grecesc "Φωσφόρος"(Phosphoros),[3] care are acelaşi sens literar al expresiei "aducătorul de lumină" cum are "Lucifer" în latină; şi o dată în Isaia 14:12 pentru a traduce "הילל" (Hêlēl), care înseamnă şi "steaua dimineţii". În pasajul respectiv, titlul de "steaua dimineţii" este dat tiranului rege babilonian, despre care profetul spune că va cădea. Acest pasaj a fost aplicat ulterior prinţului demonilor, astfel că numele de "Lucifer" a început să fie folosit pentru Satana şi a fost răspândit cu ajutorul unor lucrări precum ,,Infernul" lui Dante Alighieri şi ,,Paradisul Pierdut" al lui John Milton, dar pentru vorbitorii de engleză cea mai mare influenţă a fost determinată de utilizarea în traducerea engleză a Bibliei King James.

Un pasaj similar din Ezechiel 28:11-19, privind "regele din Tir", a fost aplicat, de asemenea, şi lui Satana, contribuind la imaginea tradiţională a Satanei şi a căderii sale.

Lucifer este numele latin pentru "Steaua Dimineţii", atât în proză, cât şi în poezie, după cum se vede în lucrările lui Marcus Terentius Varro (116–27 BC), Cicero (106-43 BC) şi ale altor scriitori latini timpurii.[5] Cicero scria: Stella Veneris, quae Φωσφόρος Graece, Latine dicitur Lucifer, cum antegreditur solem, cum subsequitur autem Hesperos[6] Steaua lui Venus, numită Φωσφόρος în greacă şi Lucifer în latină, când precede soarele, şi Hesperos, când urmează acestuia.

Şi Plinius cel Bătrân: sidus appellatum Veneris … ante matutinum exoriens Luciferi nomen accipit … contra ab occasu refulgens nuncupatur Vesper[7] Steaua numită Venus … când răsare dimineaţa, poartă numele de Lucifer … dar când luminează la apus, se numeşte Vesper.

Şi poeţii folosesc cuvântul "Lucifer". Ovidiu menţionează de cel puţin 11 ori Steaua Dimineţii în poeziile sale.

Virgiliu scria: Luciferi primo cum sidere frigida rura carpamus, dum mane novum, dum gramina canent[8] Să ne grăbim, când apare Steaua Dimineţii, către păşuni reci, cât ziua-i încă nouă, cât iarba-i înrourată.

A se vedea şi

Diavol

Îngeri

Sursa