RappY

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Despre mine

Ortodox român, interesat în special de istoria ortodoxiei române.

Mai contribui pe forumul crestinortodox.ro.

Contribuții

Paginile la care contribui sunt:

Liste

• Sinaxar al Sfinților Români
• Sfinți români (cronologie)
• Lista mănăstirilor ortodoxe din România (cronologie)
• Istoria Bisericii Ortodoxe Române (cronologie)
• Ucenicii Cuviosului Paisie
• Listă a episcopilor Tomisului
• Lista relațiilor de ucenicie
• Listă a simbolurilor iconografice
• Listă a duhovnicilor români din secolul XX

Articole propriu-zise

• Petroniu Tănase
• Antim Ivireanul
• Dobrogea antică
• Horepiscop
• Specificul spiritual românesc
• Introducerea limbii române în slujbe

Sfinții închisorilor

Aici este o combinație de articole propriu-zise, digitizări, sau liste, dar păstrează aceeași tematică: rezistența anticomunistă.

• Lista sfinților români din închisori
• Experimentul Pitești
• Valeriu Gafencu
• Ioan Ianolide
• Constantin Oprișan
• Mircea Vulcănescu
• Gherasim Iscu
• Gheorghe Jimboiu
• Rugăciunea inimii în temnițele comuniste
• Frățiile de Cruce
• Rugul Aprins
• Spiritualitatea luptei anticomuniste
• Situația actuală a mișcării „Sfinții Închisorilor”

Pagini speciale

• Format pentru „Ortodoxia în România”
• Format pentru „Sfinții Închisorilor”
• Categorie pentru membrii Rugului Aprins

Digitizări din Mircea Păcurariu

• Limba română
  • Despre formarea limbii române, compoziția lingvistică a vocabularului, și demonstrarea vechimii creștinității la noi.
• Jurisdicția bisericească asupra provinciilor romane sud-dunărene
  • Aici se găsesc detalii despre crearea mitropoliilor, care erau în strânsă legătură cu administrația imperiului roman. O să avem și noi mitropolie în Tomis.
• Formarea primelor state românești
  • Acest articol se referă la state românești mult înainte de principate, prin secolele VII-VIII, deci e vorba despre momentul din care istoricii pot vorbi de „români” (în limbaj bisericesc câteodată vorbim despre români și înainte).
• Încreștinarea bulgarilor
  • Aici practic se reiau informațiile despre viața creștinească a românilor deși articolul este despre bulgari. Sunt lucruri importante aici în special despre introducerea ritului bizantino-slav (adică ritul bizantin în limba slavă) pe teritoriile noastre, dar și alte informații importante precum dezvoltarea culturală din Ohrida, o Arhiepiscopie ce-și va pierde prioritatea în fața Patriarhiei de la Târnovo mai târziu.
• Lista mărturiilor arheologice creștine pe teritoriile române din Evul Mediu timpuriu (cronologie)
  • Important pentru demonstrarea și observarea continuității creștinității pe teritoriile noastre.
• Episcopia vlahilor
  • Aici e vorba despre niște date despre români în perioada după țaratul bulgar dar înainte de țaratul vlaho-bulgar. Este important că ni s-a dat o episcopie mai ales că nu aveam teritoriile noastre, însemnând că vlahii erau văzuți ca importanți pentru acele ținuturi (era necanonică această organizație).
• Dinastia Asăneștilor
  • Aici e vorba despre contribuția românească la imperiul vlaho-bulgar. Nu are așa multă importanță bisericeasă dar oferă context istoric.
• Patriarhia de Târnovo
  • Aceasta e importantă ca o instituție mult mai puternică ca cele discutate anterior, posibil conduse și de episcopi vlahi. Aici vorbim de secolele chiar dinaintea formării principatelor, aducerea lui Nicodim la noi în Țară, deci este mult mai apropiată și imediat relevantă istoriei noastre știută.
• Mitropolia Vicinei
  • Mitropolie importantă din Dobrogea, continuă tradiția mitropolită de la Tomis și prevestește Mitropolia Țării Românești, Sfântul Iachint mutându-se în Muntenia pentru păstorirea întregului teritoriu din sudul României.
• Hariton al Ungrovlahiei
  • Al doilea mitropolit al Țării Românești, era egumen la Mănăstirea Cutlumuș în Athos și conducătorul tuturor mănăstirilor athonite. E important că aveam relații așa de strânse cu Athos atât de devreme, iar Mănăstirea Cutlumuș era numită „Lavra Țării Românești” (noi tot nu avem încă o mănăstire în Athos).
• Începuturile monahismului românesc
  • Articolul vorbește în principal de tradiția monahală înainte de venirea Sf. Nicodim. Nu se știe foarte clar ce s-a-ntâmplat după căderea Dobrogei dar pare că s-a continuat o tradiție pustnică care a putut reveni la un stadiu chinovial în jurul perioadei Asăneștilor când românii începeau să se poată organiza mai bine. De acolo după înființarea episcopiilor și mitropoliilor românești, se putea pune o baza monastică pe care Sf. Nicodim a reorganizat-o.
• Gradul de independență al mitropoliilor românești înainte de autocefalie
  • Rezumat puternic si concis argumentând pseudo-autocefalia mitropoliilor române în special când sud-estul Europei era sub otomani și românii contribuiau semnificativ la susținerea ortodoxia în lume (e.g. toate mănăstirile din Athos au primit ajutoare de la români).
• Raportul dintre domniile românești și Biserică
  • Despre „simfonia bizantină” în România sau cum voievodatele și Biserica lucrau împreună ba chiar sinergetic și perihoretic :P
• Arhitectura bisericească românească
  • Despre dezvoltarea stilului arhitectural propriu românesc. Acestea au importanță nu doar artistică ci și eclezială căci de vreme ce dezvoltam stiluri artistice proprii, înseamnă că ne exercitam și un tip de autonomie bisericească.
• Pictura bisericească românească
  • Tot la fel ca mai sus, cu un accent pe faptul că aveam școli artistice și pictori autohtoni, dar și curente inedite în istorie.
• Sculptura bisericească românească
• Broderia bisericească românească
• Argintăria bisericească românească
• Muzica_bisericească_românească
  • Aceste pagini încearcă să dezvolte o introducere în artele bisericești românești.
• Începuturile literaturii românești
  • În special de menționat că avem scrieri dinaintea principatelor și mai apoi articolul demonstrează bogăția activității culturale din primele veacuri ale mileniului trecut. Aici se găsește și o secțiune pentru Gavriil Uric.
• Țările române și Muntele Athos
  • Sumar bun al contribuțiilor României către Athos, dezvoltă discuția despre relația românilor cu alte Biserici Ortodoxe, și mai ales ajută să pună laolaltă argumente înspre înființarea mult-doritei mănăstiri românești în Athos.
• Țările române și Bisericile grecești
• Țările române și Bisericile slave
  • Ca mai sus, importanță eclezială și culturală dar și o resursă pentru a plasa Biserica română în cadrul ortodoxiei.
• Maxim Brancovici
• Anania al Țării Românești
  • Doi mitropoliți ai Țării Românești din sec XVI. Maxim este important pentru încercările de a stabili o cooperare între Țara Românească, Moldova, și Transilvania pe temeiul neamului (el fiind sârb), iar Anania pentru activitatea arhierească în Transilvania și viața călugărească (dăruirea averii, îmbrăcarea marii schime).
• Activitatea mitropolitană a lui Macarie II
  • Adăugare detalii despre activitatea lui Macarie ca mitropolit de vreme ce și-a oprit activitatea tipografică trebuie apreciat și ca organizator bisericesc într-o perioadă dificilă.
• Serafim al Țării Românești
  • Mitropolit cărturar, a susținut activitatea culturală, inclusiv lucrările diaconului Coresi.
• Eftimie III al Țării Românești
  • Fost egumen la Cozia, devenit mitropolit de încredere al lui Mihai Viteazul.
• Luca din Cipru
  • Mitropolit cărturar iubit de Mihai Viteazul, a protejat neamul românesc deși el era grec, uneori supărând patriarhia din Constantinopol prin nesupunere. Prevestește epoca de explozie culturală din timpul lui Matei Basarab când se va introduce și limba română în cultul bisericesc. Pe de altă parte, prevestește și o anumită creștere în influență a elementului grecesc care va avea și consecințe negative mai târziu.
• Grigorie I al Țării Românești
  • Mitropolitul care l-a uns pe Matei Basarab. Și el a fost grec, deci se continuă tradiția de episcopi din afară.
• Teofan I al Moldovei
  • Începe înnoirea picturilor din Voroneț și posibil o școală cărturărească.
• Teofan al II-lea al Moldovei
  • Păstorire în timpul unei perioade dificile, este mitropolit de trei ori înainte să se retragă în Athos unde este iubit de călugării de la Dohiariu.
• Gheorghe Movilă al Moldovei
  • Ctitor al Mănăstirii Sucevița, și el păstorește într-o perioadă dificilă. Este aici și o secțiune despre schimbările bisericești întocmite de Mihai Viteazul.
• Teodosie Barbovschi al Moldovei
  • Păstorire scurtă dar continuă activitatea cărturărească, acum intrând în veacul XVII.
• Macarie al Romanului
  • Unul dintre primii cronicari moldoveni care adoptă un stil literar, scriind cu 100 de ani înainte de Grigore Ureche „să nu fie acoperite în mormântul uitării lucrurile ce s-au întâmplat în vremurile și în stăpânirile trecute și care au ajuns până la noi”.
• Isaia de Rădăuți
  • Realizează prima colecție de cronici moldovenești cunoscută, continuând tradiția cronicarilor care va avea să devină faimoasă în veacul următor.
• Principatul autonom al Transilvaniei‎
  • Despre perioada în care Transilvania era „principat autonom” sub suzeranitate otomană. Tipăriturile românești din această perioadă aveau caracterul prozelitist de a îndepărta românii de ortodoxie și a-i aduce la calvinism forțat.
• Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie
  • Conține o discuție despre contextul istoric și speculațiile de paternitate pentru „cea mai de seamă lucrare originală din toată literatura veche românească”.
• Primele scrieri în română
  • Cum vede Pr. Păcurariu problema primelor texte în română, o problemă încă disputată. Secțiunea cărților populare este o surpriză, textele „de prevestire” (astrologie) având „o mare răspândire printre credincioșii” români încă din secolul XVI se pare!
• Începuturile activității tipografice românești
  • Activitatea tipografică la noi a avut un caracter internațional, fiind de ajutor întregii lumi ortodoxe. De asemenea, a avut un caracter național prin declanșarea unei activități extinse pe toate teritoriile românești și servirea unui rol de unitate duhovnicească prin promovarea unității de limbă și credință.
• Samovlastie
  • Informații culese din mai multe capitole despre o formă de organizare mănăstirească specifică Țării Românești care dicta un tip de autoguvernare pentru mănăsitirile mari astfel încât obștea își alegea egumenul și rămânea politic independentă de domnitori. Această formă a fost preluată din Athos și adusă în țară de Sf. Nicodim, deci exista destul de devreme.
• Preoțimea ortodoxă română din vechime
  • Despre viața preoților din primele veacuri până în veacul al XVI-lea. Preoții din Transilvania erau ceva mai bine educați dar și mai persecutați. Peste tot preoții au susținut mișcările patriotice și au fost alături de credincioși atât în viața de zi cu zi cât și în idealurile naționale.
• Țările române și patriarhiile apostolice‎
  • Contribuie la seria legăturilor țărilor române cu alte biserici (menționat mai sus), vorbind pe Pentarhie (fără Constantinopol) dar și de locuri adiacente (Muntele Sinai, sub jurisdicția bisericii autonome din Sinai). De asemenea, acest articol încheie primul volum din „Istoria Bisericii Ortodoxe Române” de Pr. Păcurariu.
• Anastasie Crimca al Moldovei
  • Ctitorul mănăstirii Dragomirna a încercat să protejeze viața monahală printr-un regulament monahal, a ajutat credincioșii prin construirea primului spital, și opera sa artistică este considerată „o ultimă înflorire şi sclipire a miniaturisticii moldoveneşti, în faţa influenţei crescânde a tiparului”.
• Sf. Varlaam al Moldovei
  • Sfântul mitropolit din timpul lui Vasile Lupu, când viața culturală ajungea la înălțimile vremurilor lui Ștefan cel Mare. Candidat pentru scaunul Patriarhiei Ecumenice, înnoitor al limbii prin Cazania sa, ctitor și ierarh cărturar ce înființează „prima instituție cu elemente de învățământ superior din Moldova”.
• Cazania lui Varlaam
  • Traduceri patristice din slavonă/greacă, opera „deține în limba română un loc analog Bibliei lui Luther în cultura germană”.
• Mărturisirea Ortodoxă a lui Petru Movilă
  • Un document ce vrea să expună credința ortodoxă într-un format de „întrebare și răspuns”. Trebuie înțeles că a fost făcut în niște împrejurări foarte specifice și deși e criticat de unii teologi din veacul al XX-lea, a fost produsul unui context istoric și unor nevoi specifice pe care le-a adresat așa cum s-a putut.
• Sf. Petru Movilă
  • Mitropolitul Kievului care a scris „Mărturisirea Ortodoxă” înspre a apăra ortodocșii de prozelitismul occidental, a ajutat țările române trimițând tiparnițe și oameni de cultură, și a reînnoit sistemul de învățământ ortodox.
• Pravila de la Govora‎
  • Prima carte de legi în română, servind atât pentru a susține limba română ca limbă legitimă de cult cât și pentru îndrumarea preoților spre a păstori turma cât mai bine.
• Teofil al Țării Românești
  • A început oficial tipărirea cărților în limba română. Au mai fost tipărituri în română în Transilvania e.g. Filip Moldoveanul, Coresi... dar nu erau întotdeauna întocmai ortodoxe din cauza prozelitismului calvin de acolo. N. Iorga îl descrie ca „unul dintre cei dintâi ctitori ai limbii românești în biserică” și „începătorul tipăriturii în această limbă pe pământ românesc”.
• Ștefan I al Țării Românești‎
  • Parte din curentul muntean de tranziție de la limba slavonă la limba română: Teofil (tipărirea cărților în română) — Ștefan (tipărirea tipicului în română) — Teodosie (Sfânta Scriptură în română) — Antim (slujbele în română). Sub el se tipărește și „Pravila cea Mare”.
• Sf. Ilie Iorest
  • Mitropolit mărturisitor sfânt, întemnițat pentru că a refuzat că înlesnească prozelitismul calvin în Ardeal.
• Sf. Simion Ștefan
  • Mitropolit sfânt, a vegheat și posibil contribuit text la prima traducere românească a Noului Testament, împotrivindu-se și el prozelitismului calvin.
• Noul Testament de la Alba Iulia
  • Prima traducere a Noului Testament în română, conține și începutul primului dicționar românesc și primul „manual” de exegeză biblică românesc. A introdus unele cuvinte grecești în română, lăsând netraduse unele cuvinte ce nu aveau echivalent în limba noastră, și traducătorii s-au străduit să folosească o limbă inteligibilă pentru cât mai multe regiuni.
• Sf. Sava Brancovici‎
  • Mitropolit Mărturisitor, întemnițat și maltratat pentru că a apărat credința dreaptă împotriva ereziei calvine, a muncit înspre educarea credincioșilor și a clerului, fiind primul ierarh știut care a scris despre instruirea copiilor în biserică.
• Iosif Budai‎
  • Mitropolit al Ardealului care ar putea să fi fost mucenic (!). Deși sunt puține date, este important să se afle să se confirme de istorici, ca să ne știm mucenicii care și-au dat viața pentru credința dreaptă.
• Ioasaf al Transilvaniei‎
  • Un ieromonah grec care a abordat o atitudine strictă împotriva calvinismului, reușind să se impună și să câștige inima clerului românesc din Ardeal. Din păcate, a avut o păstorie scurtă.
• Teofil Seremi
  • Ultimul mitropolit care a reușit să refuze apostazia până la sfârșit. Există teorii că ar fi cedat sub presiunea iezuită, dar Pr. Păcurariu spune că doar urmașul său a făcut asta, nu mitropolitul Teofil.
• Sf. Dosoftei al Moldovei
  • Sfânt mărturisitor, poate culminarea curentului umanist medieval în Biserica Română, fiind poate cel mai mare cărturar teolog român de până atunci.
• Psaltirea în versuri
  • „Prima versificare a Psaltirii în tot Răsăritul ortodox” și o mare piatră de temelie în poezia românească.
• Episcopia Hușilor
  • Nu erau încă pagini pentru episcopii pe site (doar arhiepiscopii/mitropolii) și am început una pentru Huși. Deși este mică, are totuși episcopi importanți (Veniamin Costache, Melchisedec Ștefănescu) și vechime de 400+ de ani.
• Teodosie al Țării Românești
  • Mitropolit cărturar care a supravegheat tipărirea Bibliei din 1688 și a făcut progrese înspre răspândirea limbii noastre în cult (slujbele încă erau în slavonă și după el).
• Biblia de la București (1688)
  • Aici am adăugat doar completări despre caracterul pan-românesc al Bibliei amintind de colaborarea românilor de peste tot și posibila contribuție a lui Dosoftei.
• Mitrofan al Buzăului
  • Episcop care a contribuit și el la curentul muntean de aducerea limbii românești în slujbe, atât prin tipărirea unor materiale în română cât și prin școala de tipăritură unde au învățat cărturari precum marele Antim Ivireanul.
• Nicolae Milescu
  • Scriitor de faimă internațională, cunoscut în occident în special pentru jurnalul său de călătorii în China. Articolul însă discută doar lucrările sale teologice în afara contribuției la Biblia din 1688. Face parte din curentul umanist-ortodox deci sunt de așteptat și niște influențe occidentale.
• Dimitrie Cantemir
  • A scris și unele lucrări adiacente teologiei dar ce este interesant e că în ultimii ani de viață a scris o operă împotriva infuențelor calvine din Rusia și în apărarea ortodoxiei, folosindu-se de texte liturgice și patristică pentru a se opune occidentalismului.
• Zugravul Constantinos
  • Șeful de zugravi care a făcut ansamblul pictorial de la Mănăstirea Horezu în stilul brâncovenesc. Prin această școală s-a răspândit noul stil în Țara Românească și în Transilvania.
• Dositei II Notara al Ierusalimului‎‎
  • Patriarh al Ierusalimului foarte îndrăgit în țară care a ajutat în lupta împotriva prozelitismului occidental și care la rândul său a primit susținere de la domnitorii români („De la căderea Constantinopolului, nici un bazileu sau domnitor nu a făcut atâta bine scaunului patriarhal de Ierusalim” - Dositei despre Vasile Lupu).
• Țările române și Biserica georgiană
  • Din seria relațiilor Bisericii române cu alte jurisdicții. Relația cu georgienii începe de multă vreme prin Iviru din Athos dar se întețește îndeosebi cu venirea lui Antim Ivireanul în Țara Românească.
• Nașterea uniației în Transilvania‎
  • Întreg procesul prin care s-a înființat uniația în Transilvania. E important să existe astfel de articole pentru că articolele de pe Wikipedia (care sunt copiate și aici deseori) sau alte surse occidentale oferă varianta falsificată de iezuiți. Și articolele în engleză ale site-ului acestuia sunt de multe ori catolicizate.

Păreri personale

Despre Mircea Păcurariu

Pe lângă competență istorică, Pr. Păcurariu avea dreaptă judecată deci scrierile sale istorice au indirect și un caracter catehetic. În primul rând, avea o viziune istoriografică fundamentată în datoria față de credință și de neam, scriind nu doar de dragul disciplinei sau al așa-zisului „adevăr istoric” ci mai întâi cu un scop mai înalt depășind doar datoria civică, trecând întru totul înspre datoria sa ca om, făptura iubită de Dumnezeu. Mai apoi, Pr. Păcurariu avea discernământul să ia poziții contrare majorității doar în situațiile care promiteau o răsplată în înțelegerea credinței și a neamului, nu de dragul controversei sau afirmării unicității personale. Dacă N. Iorga este un standard de neatins pentru istoricii laici patriotici, Pr. Păcurariu se afișează mai smerit ca un exemplu de dreaptă judecată ziditor pentru orice creștin.

Despre Ioan Ianolide

Smerenia de o eleganță înaltă a lui Ianolide poate foarte ușor să păcălească cititorul înspre a-l considera pe autor doar un cronicar al temnițelor comuniste. Fiind mereu cucerit de trăirile fraților săi din închisori, Ianolide rareori vorbește despre sine, preferând să portretizeze lumea ce-l înconjoară, pe care o iubește, și pentru care i se frânge inima. Pe de o parte, din postura de Eusebiu al închisorilor, Ianolide deja dăruiește o bogăție de neprețuit neamului nostru și Bisericii lui Hristos. Pe de altă parte, precum și Eusebiu avea o înțelegere adânc duhovnicească a succesiunii apostolice, așa și Ianolide dezvăluie o înțelegere adânc duhovnicească a firii umane. Așadar, din postura destinului tragic care doar prin pronie cerească a supraviețuit și a menținut o frumusețe sufletească rară, Ianolide se deschide cu atât mai mult, oferind înțelepciunea și cunoașterea adâncurilor inimii umane și a lui Dumnezeu.

Despre liste

Îmi place să contribui în special la liste căci:

• Condensează informație.
• Furnizează puncte de plecare, fiind doar un ajutor sau o unealtă, nu ceva gata-digerat. Cu alte cuvinte, ajută pe cei interesați să învețe, nu învață direct în izolare.
• Implicit contextualizează informația, făcând-o mai lesne de asimilat, căci grupează elemente similare după un anumit criteriu care definește rolul listei.
• Oferă implicit o structură a informației, un lucru necesar pentru însușire și buna-întrebuințare a cunoștințelor noi.
• Nu există deja pe alte site-uri sau în alte traduceri.

Despre digitizare

Având în vedere că modul de consumare a informațiilor s-a schimbat categoric în ultimele decenii, este benefic să fie transpusă și informația serioasă din mediul fizic în mediul digital, pentru a fi mai lesne accesibilă. Aceasta nu valorifică scrierile fizice ci valorifică mediul digital a cărui valoare depinde în principal de scrierile pe care le oferă. Momentan, această valoare este redusă, internetul oferind în mare parte scrieri superficiale și de sorginte heterodoxă. Consumarea orbește de informații heterodoxe poate afecta discernământul oricărui creștin, deci este o problemă pastorală important de adresat.

Recent am început să folosesc inteligență artificială să mă ajute cu digitizarea și sunt foarte mulțumit. Folosesc acest serviciu: https://bard.google.com/chat. Este gratuit dar necesită cont cu Google. Transcrie foarte bine poze la pagini de cărți, chiar corectând ortografia veche.

Despre traduceri

Sunt în general împotriva traducerilor din engleză căci preiau informație deja digerată din culturi diferite și gândite într-un anume mod, parțial străin dezvoltării noastre culturale. Ar trebui, în schimb, interpretate textele și retranspuse într-o gândire autohtonă; în niciun caz traduse idee cu idee sau, mai rău, cuvânt cu cuvânt. Traducerile din scriitori din țări ortodoxe au mult mai mult sens, căci avem o afinitate culturală mai puternică.

Despre Wikipedia

Părerea mea este că are sens să fie copiate paginile de pe Wikipedia, căci aici mediul de contribuții pare mai aproape de ortodoxie. Spre exemplu, pe Wikipedia se cer surse laice. Dacă ar fi să ne limităm la ce pot susține academicienii, nu am putea nici să afirmăm Învierea Domnului Hristos. Drept urmare, Wikipedia este inerent incompatibilă cu ortodoxia, având un sistem epistemologic cu totul diferit, disprețuind sursa principală a adevărului ortodox: Sfânta Tradiție.

Despre OrthodoxWiki

Fiind un site unde oricine poate contribui, inclusiv eu, există un element anti-ierarhic în această idee. În loc ca lumea să se informeze din site-uri de încredere precum Basilica sau Doxologia, oamenii ajung pe acest site unde poate exista informație care nu este conform gândirii ortodoxe. Drept urmare, nu susțin duplicarea a ceea ce este deja pe site-uri de încredere, și consider acest site în sine o idee periculoasă care trebuie tratată cu grijă.