Sfinții Părinți: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Diacritice noi)
 
(Nu s-au afișat 21 de versiuni intermediare efectuate de alți 6 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
{{În curs}}
+
[[Image:Church Fathers 1076.jpg|thumb|right|400px|Sfinții Părinți - miniatură din manuscrisul lui Sviatoslav, la anul 1076, autor necunoscut]]{{Spiritualitate}}
−
'''Sfinţii Părinţi''' sunt acei părinţi [[teolog]]i ai Creştinătăţii care au rămas în conştiinţa Bisericii, prin viaţa şi scrierile lor, ca modele şi izvoare de înţelepciune.
+
'''Sfinții Părinți''' sunt acei părinți [[teolog]]i ai Creștinătății care au rămas în conștiința Bisericii, prin viața și scrierile lor, ca modele și izvoare de înțelepciune. De asemenea, limbajul liturgic al [[sinaxar]]elor îi numesc Sfinți Părinți, generic, pe [[ierarh]]ii și [[teolog]]ii care au luat parte la [[Sinoade Ecumenice|Sinoadele Ecumenice]].
  
 
==Exemple==
 
==Exemple==
−
'''Sfântul [[Ioan Gură de Aur]]''' - a rămas în conştiinţa Bisericii mai ales ca un mare predicator (de unde şi supranumele de "Gură de Aur"), tâlcuitor al [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]], şi [[teolog]], dar şi ca slujitor al [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]] şi luptător pentru bunele moravuri în societate.
+
===Sunt Sfinți Părinți===
 +
'''Sfântul [[Ioan Gură de Aur]]''' - a rămas în conștiința Bisericii mai ales ca un mare predicator (de unde și supranumele de „Gură de Aur”), tâlcuitor al [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]], și [[teolog]], dar și ca slujitor al [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]] și luptător pentru bunele moravuri în societate.
  
−
'''Sfântul [[Teodor Studitul]]''' - a rămas în conştiinţa Bisericii ca mare [[teolog]] şi apărător al sfintelor icoane.
+
'''Sfântul [[Teodor Studitul]]''' - a rămas în conștiința Bisericii ca mare [[teolog]] și apărător al sfintelor icoane.
  
−
==Împărţiri şi distincţii==
+
===Nu sunt Sfinți Părinți===
−
Sfinţii Părinţi care i-au cunoscut şi au fost ucenici ai [[Apostoli]]lor se numesc [[Părinţii apostolici|Părinţi apostolici]].
+
Există teologi importanți în istoria creștinismului, care nu sunt însă considerați drept Sfinți Părinți de către [[Sfânta Tradiție|Tradiția]] vie a Bisericii: [[Origen]], [[Evagrie Ponticul]], [[Eusebiu de Cezareea]] etc.
  
 +
==Împărțiri și distincții==
 +
Sfinții Părinți care i-au cunoscut și au fost ucenici ai '''[[Apostol]]ilor se numesc [[Părinții apostolici|Părinți apostolici]]'''.
  
 +
Uneori se vorbește de „Părinții greci” și „Părinții latini”, ca unii care au scris și gândit în limbi diferite, ceea ce a determinat diferite nuanțe în teologia lor.
  
−
==Autoritatea Sfinţilor Părinţi==
+
O categorie oarecum aparte o reprezintă '''[[Părinții pustiei]]''', sfinți monahi ale căror cuvinte - [[apoftegmă|apoftegme]] - ne-au fost transmise de [[Patericul egiptean]]. Câțiva dintre cei mai cunoscuți sunt: [[Antonie cel Mare]], [[Pahomie cel Mare]], [[Arsenie cel Mare]], [[Pimen cel Mare]], [[Ioan Colov]].
−
Biserica marturiseste ca Sfintii Parinti sunt "organe ale Duhului Sfant", adica ne'au graite "cuvinte cu putere multa".
 
  
−
Sfintii Parinti au nuantat invatatura Bisericii (una si aceeasi de la inceputuri, dar dezvoltata si explicitata in timp), au precizat'o si au aparat'o.
+
Un mic grup, format din trei Sfinți Părinți - [[Vasile cel Mare]], [[Grigorie Teologul]] și [[Grigorie al Nissei]] - sunt numiți de către [[teolog]]ii contemporani cu numele comun de '''[[Părinții capadocieni]]''', pentru o anumită unitate a gândirii lor teologice.
  
−
Sfintii Parinti pot avea greseli. Nimeni nu'i infailibil. De aceea o scriere a unui Sfant Parinte nu este luata ca valoare "in sine", ci impreuna cu scrierilor altor Parinti.
+
[[Teolog]]i pe care Biserica nu-i consideră neapărat [[sfinți]], dar ale căror scrieri sunt importante pentru constituirea [[Teologie]]i creștine, sunt numiți '''[[Scriitori bisericești]]''' (între aceștia: [[Origen]], [[Evagrie Ponticul]], [[Eusebiu de Cezareea]]).
  
−
[[Categorie:Sfinţi]]
+
==Perioade==
 +
[[Apostol]]ii și autorii scrierilor [[Noul Testament|Noului Testament]] nu sunt cuprinși de această sintagmă de „Sfinți Părinți”.
 +
 
 +
[[Patrolog]]ii au opinii împărțite asupra perioadei ce ar trebui luată în considerare ca definire a Sfinților Părinți:
 +
#unii consideră că Sfinți Părinți ar trebui să fie doar aceia din primele cinci secole ale creștinismului, adică până în jurul Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon, când s-au definitivat principalele mari linii ale ale [[Teologie]]i ortodoxe;
 +
#alții extind această perioadă până în secolul al VIII-lea, adică până la epoca [[Sinoade Ecumenice|Sinoadelor Ecumenice]];
 +
#în fine, alții prelungesc această perioadă până în vremea Sfântului [[Grigorie Palama]] și chiar mai târziu;
 +
#totuși, concepția potrivit căreia Sfinți Părinți pot exista doar până la o anumită dată limită este de origine apuseană; Sfinți Părinți există în toate timpurile.<ref>http://www.pemptousia.ro/2013/11/exista-si-astazi-sfinti-si-parinti-ai-bisericii/</ref><ref>„Prin urmare, a spune că Biserica Ortodoxă are doar șapte Sinoade Ecumenice și nu poate avea mai multe, înseamnă o limitare a vieții Bisericii la sec. VIII – idee foarte convenabilă romano-catolicilor, care ne-au și băgat în cap că Sf. Ioan Damaschin ar fi „ultimul Sfânt Părinte din Răsărit”, ceilalți fiind doar „teologi ai epocii post-patristice”. Viața Bisericii este însă dinamică, iar harul Duhului Sfânt este lucrător în Biserică până astăzi și „ne va călăuzi la tot adevărul” (Ioan 16:13) ori de câte ori va fi nevoie, și anume prin glasul sobornicesc al Bisericii, nu prin persoane particulare, indiferent cât de înduhovnicite ar fi sau ar părea că sunt.” (Părintele Petru Pruteanu, teolog)</ref>
 +
 
 +
==Autoritatea Sfinților Părinți==
 +
Biserica mărturisește că Sfinții Părinți sunt „organe ale Duhului Sfânt”, adică ne-au grăit nouă „cuvinte cu putere multă”.
 +
 
 +
Sfinții Părinți au nuanțat și explicitat învățătura Bisericii (una și aceeași de la începuturi, dar dezvoltată și explicitată în timp), au precizat-o și au apărat-o în fața [[erezie|ereziilor]].
 +
 
 +
Totuși, cum perfecțiunea este un atribut propriu doar a lui Dumnezeu, Sfinții Părinți nu sunt infailibili, ci au putut avea în scrierile lor anumite inexactități, ori greșeli, pe care nu au avut ocazia să le îndrepte în timpul vieții lor pământești. Pentru aceasta, o scriere a unui Sfânt Părinte nu este luată ca valoare „în sine”, ci împreună cu scrierilor celorlalți Sfinți Părinți. Această atitudine teologică se numește „consensul Părinților”, ''Consensus Patrum'' (lat.).
 +
 
 +
De asemenea, autoritatea aserțiunilor teologice ale Sfinților Părinți este concepută în sânul [[Sfânta Tradiție|Sfintei Tradiții]], prin receptarea în timp de către conștiința Bisericii universale.
 +
 
 +
==Note==
 +
<div class="small"><references/></div>
 +
 
 +
 
 +
==Legături==
 +
*[http://saraca.1plan.net/biblioteca/cum_sa_citim_sfintii_parinti.htm Sfinții Părinți ai spiritualității ortodoxe]
 +
*[http://saraca.1plan.net/biblioteca/seraphim_rose_sfintii_parinti.htm Sfinții Părinți, călăuză sigură spre adevăratul creștinism] - de [[Serafim Rose]]
 +
*[http://www.nistea.com/Kallistos_Ware_formarea_teol.htm Formarea teologică în Scripturi și la Părinți] - de [[Kallistos Ware]]
 +
*[http://www.nistea.com/grigorie_teologhisire.htm Cuvânt despre teologhisire] - Sfântul [[Grigorie Teologul]]
 +
*[http://www.nistea.com/Nicodim_Aghioritul.htm Cuvânt pentru cei ce năzuiesc să facă teologie] - Sfântul [[Nicodim Aghioritul]]
 +
 
 +
[[Categorie:Sfinți]]
 +
[[Categorie:Sfinți Părinți|*]]
 
[[Categorie:Teologi]]
 
[[Categorie:Teologi]]
  
 +
 +
[[bg:Свети отци]]
 
[[en:Church Fathers]]
 
[[en:Church Fathers]]

Versiunea curentă din 19 august 2014 21:13

Sfinții Părinți - miniatură din manuscrisul lui Sviatoslav, la anul 1076, autor necunoscut
Acest articol face parte din seria
Spiritualitate ortodoxă
Sfintele Taine
Botezul – Mirungerea
Sf. Împărtășanie – Spovedania
Căsătoria – Preoția
Sf. Maslu
Starea omului
Păcatul – Patima – Virtutea
Raiul – Iadul
Păcate
Păcate strigătoare la cer
Păcate capitale
Alte păcate
Păcatele limbii
Virtuți
Virtuțile teologice

Credința – Nădejdea – Iubirea

Virtuțile morale

Înțelepciunea – Smerenia
Răbdarea – Stăruința în bine
Prietenia – Iertarea – Blândețea
Pacea – Mila – Dreptatea – Hărnicia

Etapele vieții duhovnicești
Despătimirea (Curățirea)
Contemplația
Îndumnezeirea
Isihasm
Trezvia – Pocăința
Isihia – Discernământul
Mintea
Asceza
Fecioria – Ascultarea
Statornicia – Postul
Sărăcia – Monahismul
Rugăciunea
Închinarea – Cinstirea
Pravila de rugăciune
Rugăciunea lui Iisus
Sf. Moaște – Semnul Sf. Cruci
Sfinții Părinți
Părinții apostolici
Părinții pustiei
Părinții capadocieni
Filocalia
Scara dumnezeiescului urcuș
Editați această casetă

Sfinții Părinți sunt acei părinți teologi ai Creștinătății care au rămas în conștiința Bisericii, prin viața și scrierile lor, ca modele și izvoare de înțelepciune. De asemenea, limbajul liturgic al sinaxarelor îi numesc Sfinți Părinți, generic, pe ierarhii și teologii care au luat parte la Sinoadele Ecumenice.

Exemple

Sunt Sfinți Părinți

Sfântul Ioan Gură de Aur - a rămas în conștiința Bisericii mai ales ca un mare predicator (de unde și supranumele de „Gură de Aur”), tâlcuitor al Sfintei Scripturi, și teolog, dar și ca slujitor al Sfintei Liturghii și luptător pentru bunele moravuri în societate.

Sfântul Teodor Studitul - a rămas în conștiința Bisericii ca mare teolog și apărător al sfintelor icoane.

Nu sunt Sfinți Părinți

Există teologi importanți în istoria creștinismului, care nu sunt însă considerați drept Sfinți Părinți de către Tradiția vie a Bisericii: Origen, Evagrie Ponticul, Eusebiu de Cezareea etc.

Împărțiri și distincții

Sfinții Părinți care i-au cunoscut și au fost ucenici ai Apostolilor se numesc Părinți apostolici.

Uneori se vorbește de „Părinții greci” și „Părinții latini”, ca unii care au scris și gândit în limbi diferite, ceea ce a determinat diferite nuanțe în teologia lor.

O categorie oarecum aparte o reprezintă Părinții pustiei, sfinți monahi ale căror cuvinte - apoftegme - ne-au fost transmise de Patericul egiptean. Câțiva dintre cei mai cunoscuți sunt: Antonie cel Mare, Pahomie cel Mare, Arsenie cel Mare, Pimen cel Mare, Ioan Colov.

Un mic grup, format din trei Sfinți Părinți - Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Grigorie al Nissei - sunt numiți de către teologii contemporani cu numele comun de Părinții capadocieni, pentru o anumită unitate a gândirii lor teologice.

Teologi pe care Biserica nu-i consideră neapărat sfinți, dar ale căror scrieri sunt importante pentru constituirea Teologiei creștine, sunt numiți Scriitori bisericești (între aceștia: Origen, Evagrie Ponticul, Eusebiu de Cezareea).

Perioade

Apostolii și autorii scrierilor Noului Testament nu sunt cuprinși de această sintagmă de „Sfinți Părinți”.

Patrologii au opinii împărțite asupra perioadei ce ar trebui luată în considerare ca definire a Sfinților Părinți:

  1. unii consideră că Sfinți Părinți ar trebui să fie doar aceia din primele cinci secole ale creștinismului, adică până în jurul Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon, când s-au definitivat principalele mari linii ale ale Teologiei ortodoxe;
  2. alții extind această perioadă până în secolul al VIII-lea, adică până la epoca Sinoadelor Ecumenice;
  3. în fine, alții prelungesc această perioadă până în vremea Sfântului Grigorie Palama și chiar mai târziu;
  4. totuși, concepția potrivit căreia Sfinți Părinți pot exista doar până la o anumită dată limită este de origine apuseană; Sfinți Părinți există în toate timpurile.[1][2]

Autoritatea Sfinților Părinți

Biserica mărturisește că Sfinții Părinți sunt „organe ale Duhului Sfânt”, adică ne-au grăit nouă „cuvinte cu putere multă”.

Sfinții Părinți au nuanțat și explicitat învățătura Bisericii (una și aceeași de la începuturi, dar dezvoltată și explicitată în timp), au precizat-o și au apărat-o în fața ereziilor.

Totuși, cum perfecțiunea este un atribut propriu doar a lui Dumnezeu, Sfinții Părinți nu sunt infailibili, ci au putut avea în scrierile lor anumite inexactități, ori greșeli, pe care nu au avut ocazia să le îndrepte în timpul vieții lor pământești. Pentru aceasta, o scriere a unui Sfânt Părinte nu este luată ca valoare „în sine”, ci împreună cu scrierilor celorlalți Sfinți Părinți. Această atitudine teologică se numește „consensul Părinților”, Consensus Patrum (lat.).

De asemenea, autoritatea aserțiunilor teologice ale Sfinților Părinți este concepută în sânul Sfintei Tradiții, prin receptarea în timp de către conștiința Bisericii universale.

Note

  1. ↑ http://www.pemptousia.ro/2013/11/exista-si-astazi-sfinti-si-parinti-ai-bisericii/
  2. ↑ „Prin urmare, a spune că Biserica Ortodoxă are doar șapte Sinoade Ecumenice și nu poate avea mai multe, înseamnă o limitare a vieții Bisericii la sec. VIII – idee foarte convenabilă romano-catolicilor, care ne-au și băgat în cap că Sf. Ioan Damaschin ar fi „ultimul Sfânt Părinte din Răsărit”, ceilalți fiind doar „teologi ai epocii post-patristice”. Viața Bisericii este însă dinamică, iar harul Duhului Sfânt este lucrător în Biserică până astăzi și „ne va călăuzi la tot adevărul” (Ioan 16:13) ori de câte ori va fi nevoie, și anume prin glasul sobornicesc al Bisericii, nu prin persoane particulare, indiferent cât de înduhovnicite ar fi sau ar părea că sunt.” (Părintele Petru Pruteanu, teolog)


Legături

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Sfinții_Părinți&oldid=39245”