Eremit

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi și/sau aducându-l mai aproape de standardele de editare OrthodoxWiki.

De remediat: Folosire surse ortodoxe pentru detalii


Un eremit (din greacă erēmos, care înseamnă „pustiu”, „nelocuit”, deci „locuitor al deșertului”) este o persoană care trăiește, într-un grad mai mare sau mai mic, în izolare față de societate. În română, sihastru este transcrierea cuvântului isihast, referindu-se la tradiția isihastă, ce are o istorie bogată pe pământurile românești.

Alte detalii

Termenul eremit este de obicei folosit pentru creștinii care trăiesc o viață eremitică din convingere religioasă, și anume Teologia Pustiei din Vechiul Testament, i.e., unde 40 de ani de umblare prin pustiu avea scopul aducerii unde schimbări în inimă.

Adesea, atât în literatura religioasă cât și în cea seculară, termenul este folosit liber pentru oricine trăiește un mod de viață solitar—aici sunt incluși mizantropii—iar în contextele religioase se admite uneori că poate fi înlocuit cu anahoret/anahoretă (din greacă anachōreō, care înseamnă „a retrage”, „a pleca într-o țară dinafara orașului înconjurat cu un zid”) și sihastru. Totuși, este important să facem o distincție clară.

Eremiții creștini din trecut, cel mai adesea locuiau în peșteri, păduri sau deșerturi, dar unii dintre ei preferau o chilie izolată într-o mănăstire sau chiar într-un oraș. Din ceea ce știm din contribuția lor la patrimoniul creștin, eremiții bărbați erau mai întâlniți decât eremiții femei.

Viața solitară este o formă a ascezei, unde eremitul renunță la preocupările și plăcerile lumești în scopul de a se apropia de Dumnezeu. În viața eremitică ascetică, eremitul caută singurătate pentru meditație, contemplare și rugăciune fără distragerile făcute prin contactul cu societatea umană, sexul sau nevoia de a păstra standarde socialmente acceptabile cu privire la curățenie și îmbrăcăminte. Disciplina ascetică poate de asemenea include un regim alimentar simplificat și/sau munca manuală ca mijloc de susținere; de exemplu, vechii Părinți creștini ai pustiei, adesea împleteau coșuri pentru pâine.

Ironic, eremiții sunt adesea căutați pentru sfaturi duhovnicești și pot eventual să dobândească atât de mulți ucenici încât să nu mai fie deloc în singurătate. Exemplu de acest fel este Sf. Antonie cel Mare, care a atras un număr mare de discipoli în pustia egipteană, încât este considerat atât de catolici cât și de ortodocși „Întemeietorul monahismului”. Alți eremiți religioși sunt Sf. Maria Egipteanca, Sf. Simeon Stâlpnicul, Sf. Herman de Alaska, Thomas Merton, Sf. Serghie de Radonej, Sf. Serafim de Sarov și Charles de Foucauld.

Vezi și

Legături externe