Heruvim
| Acest articol face parte din seria Îngeri | |
| Îngeri și demoni | |
| Înger | Diavol Îngerul Domnului | Îngerul păzitor Mihail | Gavriil | Rafail | Uriel Lucifer | |
| Cele nouă cete îngerești | |
| Prima ierarhie: Serafimi | Heruvimi | Tronuri | |
| A doua ierarhie: Puteri | Stăpâniri | Principate | |
| A treia ierarhie: Virtuți | Arhangheli | Îngeri | |
| Editați această casetă | |
Heruvimii (gr. χερουβείμ, τά) cei cu ochi mulți sunt a doua ceată din ierarhia îngerească, după serafimi, stând înaintea Dumnezeului atotștiutor în lumina inefabilă. Ei strălucesc întotdeauna de lumina cunoașterii lui Dumnezeu, a Înțelepciunii Sale și a cunoașterii tainelor lui Dumnezeu. Numele de 'heruvim' înseamnă 'înțelegere deplină' sau 'împărtășirea înțelepciunii' în ebraică, ei sunt luminați și astfel, prin heruvimi, înțelepciunea este transmisă și altora și luminarea ochilor spirituali este dată pentru vederea lui Dumnezeu și pentru a primi înțelepciunea Lui. Cu alte cuvinte, Dumnezeu "șade între heruvimi" (II Regi 6,2).
Prima referință la heruvimi o găsim în Cartea Facerii, unde sunt numiți haruvini îngerii puși de Dumnezeu să păzească poarta raiului din Eden, după alungarea primilori oameni Adam și Eva, care călcaseră porunca lui Dumnezeu, mâncând din pomul oprit, pomul cunoștinței binelui și răului, și spre a-i împiedica să mănânce şi din pomul vieții: „Și izgonind pe Adam, l-a așezat în preajma grădinii celei din Eden și a pus heruvimi și sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieții.” (Facere 3, 24).
Reprezentând tainele cerești, în Vechiul Testament, figurile heruvimilor împodobeau sanctuarul. Doi heruvimi din aur erau așezați pe scaunul milei - chivotul Legii - și Domnul vorbea poporului său dintre ei (Ieșirea 25, 17-22). Figuri de heruvimi erau țesute pe perdelele tabernacolului.
În timpul Liturghiei credincioșilor, se cântă cântarea heruvimilor, credincioșii închipuindu-i atunci pe heruvimii între care stă Domnul.
Etimologie
Grecescul kheroubin (χερουβείμ, τά) vine din ebraicul kerubim, plural al unui rădăcini de origine acadiană, karabu, „a binecuvânta”, și care la participiu este karibu, numele unei divinități mesopotamiene de rangul al doilea, ființe cerești misterioase, reprezentate sub forma unor lei cu aripi și cu fețe umane.
Surse
- Sfinții Îngeri
- Xavier Léon-Dufour, Dictionnaire du Nouveau Testament, Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 163
