Careia (Muntele Athos)

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Careia este ”capitala” sau centrul administrativ al republicii monastice autonome a Muntelui Athos. Localitatea, formată în principal din casele (conacele) mănăstilor, chilii (kelia) și clădiri administrtive este situată în centrul peninsulei athonite, la circa 370 metri altitdine.

La Careia este instalat „guvernul” Muntelui Athos, Chinotita (sau ”Sfânta Comunitate a Muntelui Athos”, formată din douăzeci de monahi, fiecare reprezentând una din cele 20 de mari mănăstiri), „Sfânta Epistasie” (Epistasia este organul executiv al Chinotitei și formată din patru monahi din cei 20 care reprezintă mănăstirile, aleși în fiecare an prin rotație) și președintele acesteia, numit Protos.

Sfânta Comunitate

Careia a fost centrul adiministrativ al comunităţii monastice încă din secolul al X-lea. Sfânta Comunitate este formată din douăzeci de monahi ce reprezintă cele douăzeci de mănăstiri suverane de la Sfântul Munte. Protosul, conducătorul spiritual al mănăstirilor este ales pe viaţă dintre stareţii mănăstirilor atonite. Sfânta Comunitate răspunde de problemele administrative comune ale mănăstirilor. În alte probleme legale, Sfânta Comunitate este subordonată Ministerului de Externe al Greciei, reprezentat la Careia de un guvernator civil.

Judecarea disputelor dintre mănăstiri se face la întrunirile anuale ale Sfintei Comunităţi. Monahii se întâlnesc de obicei de praznicul Adormirii Maicii Domnului (15 august) în biserica Protaton din Careia.

Oraşul

Oraşul se găseşte într-o pădure de nuci şi aluni de lângă Mănăstirea Cutlumuş, în mijlocul peninsulei atonite. Potrivit tradiţiei, Careia ar fi fost întemeiată de împăratul Constantin cel Mare şi distrusă mai târziu de Iulian Apostatul. Atunci când Careia a fost (re)întemeiată, în secolul al X-lea, aşezarea consta în primul rând din câtevă mănăstiri şi clădiri mai mici care slujeau drept reşedinţe pentru reprezentanţii unor mănăstiri mai îndepărtate.

Populaţia oraşului cuprinde, pe lângă monahi, mai multi bărbaţi mireni care vând diferite produse locale şi diferite obiecte bisericeşti. În anul 1981, populația aşezării era de 235 de persoane. În oraş există mai multe clădiri, majoritatea aparţinând celor douăzeci de mănăstiri. Aceste clădiri sunt de regulă mici şi au câte două etaje. În apropierea oraşului se află Schitul Sf. Andrei, ctitorie a ţarilor ruşi.

Cea mai impunătoare clădire din oraş este biserica Protaton. Biserica a fost construită la începutul secolului al X-lea şi este închinată Adormirii Maicii Domnului. Biserica este folosită atât pentru slujbele zilnice cât şi pentru ceremoniile oficiale ale Sfintei Comunităţi. Este o biserică în plan basilical, cu trei nave şi două pridvoare (nartexul dinspre nord este un fel de portic). Biserica a fost reparată pe la sfârşitul secolului al XIII-lea, în vremea împăratului Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328). În anii 1534-1535 în partea de nord-est a bisericii a fost construită o clopotniţă rectangulară, sub supravegherea Protosului din acea vreme, Serafim.

Pe la începutul secolului al XIV-lea, biserica a fost pictată în frescă de cunoscutul iconograf din şcoala macedoneană, Manuil Panselinos. Acesta a împărţit pictura în patru registre. Pe registrul inferior sunt reprezentaţi sfinţi ai Bisericii Ortodoxe, în mărime naturală. Registrul următor (al doilea) redă Adormirea Maicii Domnului. Al treilea registru Cuprinde scene din Noul Testament, iar în registrul superior sunt reprezentate chipurile profeţilor şi ale strămoşilor lui Hristos.

Pe la jumătatea secolului al XX-lea, biserica a fost din nou restaurată: acoperişul de lemn a fost înlocuit cu unul din ciment şi cu ţiglă ce o imita pe cea din perioada bizantină.

Tezaurul bisericii

Biserica adăposteşte o bibliotecă în care se găsesc 117 manuscrise, dintre care 47 pe pergament. Aici se păstrează şi Prima rânduială a Muntelui Athos. O icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului se află în altar.

Legături externe