Metanie
Metaniile mari (numite cel mai adesea, simplu, metanii; gr. γονυκλισία, ἡ — goniklisia = genuflexiune, îngenunchere şi ridicare, şi iar îngenunchere şi ridicare) și metaniile mici, numite cel mai adesea închinăciuni sunt două forme de închinare și rugăciune la care participă și trupul.
Metaniile sunt atunci când omul cade cu fața la pământ în fața lui Dumnezeu, adică îngenunchind și atingând pământul cu fruntea, în semn că își recunoaște micimea și starea de creatură din pământ în fața lui Dumnezeu.
Închinăciunile sunt atunci când omul se închină de spate până când atinge pământul cu mâna, tot în semn de plecăciune în fața măriri lui Dumnezeu, și în semn de recunoaștere a stării lui de supus.
Metaniile și închinăciunile sunt astfel forme de rugăciune la care participă și trupul, ca unul ce este mai puțin osârduitor decât sufletul.
De asemenea, tradiția ascetică a Bisericii ortodoxe învață că metaniile și închinăciunile ajută pe cel ispitit trupește.
În sfintele slujbe, metaniile sunt prescrise mai ales în Postul mare, la Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul.
Metaniile și închinăciunile sunt practicate de creștini și în cultul de cinstire a sfinților și a celor sfinte.
