Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Sfântul Apostol Tit
Sfântul, slăvitul și întru tot lăudatul Apostol Tit s-a născut în Creta, din părinţi idolatri, fiind de origine greacă. Ajungând la credinţa în Hristos prin intermediul Sfântului Apostol Pavel, el devine ucenicul acestuia și devotat tovarăș și ajutor în timpul propovăduirii Evangheliei. El a fost unul din Cei Șaptezeci de Apostoli. Este pomenit de Biserică la 25 august, iar la 4 ianuarie împreună cu Cei Șaptezeci.

Viaţa

Sinaxarul, citând o scriere a Sfântului Apostol Zina, arată că Sfântul Apostol Tit era cretan de origine greacă, dar dintr-o familie idolatră. A primit încă din copilărie o aleasă educație grecească clasică, de care era pasionat. Nu s-a căsătorit, trăind toată viaţa în curăţie. În preajma vârstei de 20 de ani, Sfântul Tit a devenit nemulțumit doar cu educaţia clasică greacă și a cercetat, se pare în urma unor îndemnuri de Sus, Legea evreiască, fiind atras de cuvintele Profetului Isaia. Conducătorul Cretei, unchiul său, îl trimite la Ierusalim să cerceteze cele auzite despre nașterea și minunile Domnului Iisus Hristos.

Fiind în Ierusalim, Sfântul Tit a asistat la predicile Mântuitorului și a crezut în El. A fost de faţă la pătimirile și la moartea lui Iisus Hristos pe Cruce, apoi la Învierea și Înălţarea la Cer ale Mântuitorului. În ziua Pogorârii Duhului Sfânt, viitorul apostol a auzit cu urechile lui cum, după coborârea Duhului Sfânt, Cei Doisprezece Apostoli vorbeau în limbi diferite, printre care era și limba vorbită în Creta (Fapte 2,11), iar atunci s-a convertit, ascultând cuvintele Sfântului Apostol Petru, fiind însă botezat mai târziu de Sfântul Apostol Pavel.

Sfântul Pavel îl hirotonește episcop în cetatea Gortina din insula Creta și, ulterior, îi trimite o epistolă, care îi poartă numele. Sfântul Apostol Pavel îl menţionează frecvent ca ucenic dintre elini, tovarăș de drum și/sau trimis al său (e.g. în II Corinteni 7; 8; 12, 18, în Galateni 2, la II Timotei 4, 10).

Astfel, îl însoțește pe Sfântul Pavel în Antiohia, Seleucia, Cipru, la Salamina, în insula Pafos apoi în Perga (Pamfilia), în Antiohia (din Pisidia), apoi la Iconia, în casa Apostolului Onisifor; apoi mai departe Listra și Derbe. Mai apoi, în Creta fiind conducător un cumnat al lui Tit, merge împreună cu Sfântul Pavel acolo, propovăduind și acolo Evanghelia. Au plecat apoi mai departe în Asia, apoi la Roma, unde primind Sfântul Pavel mucenicia, Sfântul Tit s-a întors în Creta, propovăduind mai departe Evanghelia și convertindu-i la credinţa în Hristos pe compatrioţii săi. Sfântul Tit a adormit în pace la venerabila vârstă de 94 sau 97 de ani, lăsând în Creta o Biserică bine consolidată.

Imnografie

Tropar (glasul al 3-lea):

Sfinților Apostoli Bartolomeu și Tit, rugați pe milostivul Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.

Condac (glasul al 2-lea):

Arătându-te împreună-vorbitor cu Pavel, împreună cu dânsul nouă mai înainte ai vestit Cuvântul, Apostole, grăitorule de tainele dumnezeiescului dar, Fericite Tit. Pentru aceasta strigăm către tine: Nu înceta a te ruga pentru noi toți.

Iconografie

  • Dionisie din Furna, în Erminia sa (ed. Sophia, București, 2000, p. 150), arată că Sf. Apostol Tit trebuie zugrăvit în chipul unui tânăr fără barbă, ținând în mână un sul înfășurat, însemnul propovăduirii sale apostolice.

Surse

Legături externe