Cântarea Casianei: Diferență între versiuni
m (topica frazei introductive și diacritice) |
m |
||
Linia 1: | Linia 1: | ||
− | '''Cântarea Casianei''', cunoscută după primele cuvinte ca și ''Doamne, femeia ceea ce căzuse'', este o [[cântare]] de [[pocăință]], al cărei text a fost compus de Sfânta [[Casiana Imnografa]]. În text este vorba de o „femeie păcătoasă” (Luca 7, 37) care a uns pe Domnul [[Iisus Hristos]] cu „un alabastru cu mir de mare preț”, în semn de pocăință, de dragoste spre Hristos și de preînchipuire a îngropării Lui. | + | '''Cântarea Casianei''', cunoscută după primele cuvinte ca și ''Doamne, femeia ceea ce căzuse'', este o [[cântare]] de [[pocăință]], al cărei text a fost compus de Sfânta [[Casiana Imnografa]] în secolul al IX-lea. În text este vorba de o „femeie păcătoasă” ([[Evanghelia după Luca|Luca]] 7, 37) care a uns pe Domnul [[Iisus Hristos]] cu „un alabastru cu [[mir]] de mare preț”, în semn de pocăință, de dragoste spre Hristos și de preînchipuire a îngropării Lui. |
− | În [[Evanghelia]] de la Matei [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=26#6-16 26, 6-16], este femeia despre care Domnul spune „Oriunde se va propovădui [[Evanghelia]] aceasta, în toată lumea, se va spune | + | În [[Evanghelia]] de la Matei [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=26#6-16 26, 6-16], este femeia despre care Domnul spune „Oriunde se va propovădui [[Evanghelia]] aceasta, în toată lumea, se va spune și ce-a făcut ea, spre pomenirea ei” ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 26, 13). De asemenea reacția lui [[Iuda Iscarioteanul]] de a-L vinde pe Iisus după acest eveniment, arată [[Iubirea de arginți|iubirea lui cea rea de arginți]], pentru că mirul folosit de femeie era de mare preț. |
Unii zic că această femeie păcătoasă ar fi fost [[Maria Magdalena]], deși [[tradiția]] Bisericii o deosebește de aceasta, ea nu are numele ei menționat în [[Evanghelie]]. | Unii zic că această femeie păcătoasă ar fi fost [[Maria Magdalena]], deși [[tradiția]] Bisericii o deosebește de aceasta, ea nu are numele ei menționat în [[Evanghelie]]. | ||
− | Cântarea aceasta este una din cele mai cunoscute cântări din [[Săptămâna Patimilor]]. Ea se | + | Cântarea aceasta este una din cele mai cunoscute cântări din [[Săptămâna Patimilor]]. Ea se cântă la sfârșitul [[Stihoavnă|Stihoavnei]] din [[Săptămâna Patimilor|Miercurea Mare]], adică la [[Denia]] de marți seara și la [[Liturghia Darurilor mai-înainte sfințite]] de miercuri dimineață din [[Săptămâna Patimilor]]. Este cântată pe [[glas]]ul al IV-lea plagal ([[glas]]ul al VIII-lea). |
==Istoric== | ==Istoric== | ||
− | Potrivit unei istorii relatate de Sfânta împărăteasă [[Teodora a II-a]] în | + | Potrivit unei istorii relatate de Sfânta împărăteasă [[Teodora a II-a]] în [[Sinaxar]]ul cel Mare al [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]], stareța [[Casiana Imnografa|Casiana]] își petrecuse întreaga după-amiază în grădină, lucrând la alcătuirea acestei cântări. Când tocmai terminase versul „Ca să sărut preacuratele Tale picioare și să le șterg pe ele iarăși cu părul capului meu”, i s-a dat de veste că însuși împăratul Teofil venise să viziteze mănăstirea. Nedorind să-l vadă și să fie văzută de el, ea a fugit din grădină și s-a ascuns, în graba ei lăsând însă în urmă sulul de pergament și pana de scris. Teofil, intrând în grădină, găsește prima jumătate a poemului și, într-o aluzie la gestul Casianei, adaugă: „Al căror sunet auzindu-l cu urechile [[Eva]] în [[rai]] în amiazăzi, de frică s-a ascuns ”. După plecarea împăratului, Casiana a ieșit din ascunzătoare și s-a reapucat să lucreze la alcătuirea cântării. Atunci, văzând fraza scrisă de el, și-a continuat compoziția, păstrând și versul scris de împărat. |
== Textul == | == Textul == | ||
<blockquote> | <blockquote> | ||
− | ''Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe, | + | ''Doamne, femeia ceea ce căzuse în [[păcate]] multe, simțind [[Dumnezeu|Dumnezeirea]] Ta, luând rânduială de [[mironosiță]], și tânguindu-se a adus Ție mir mai înainte de îngropare, zicând: Vai mie! Că noapte îmi este mie înfierbântarea desfrâului și întunecată și fără de lună pofta păcatului. Primește izvoarele lacrimilor mele, Cel ce scoți cu norii apă din mare; pleacă-Te spre suspinurile inimii mele, Cel ce ai plecat cerurile cu nespusa plecăciune. Ca să sărut preacuratele Tale picioare și să le șterg pe ele iarăși cu părul capului meu. Al căror sunet auzindu-l cu urechile [[Eva]] în [[rai]] în amiazăzi, de frică s-a ascuns. Cine va cerceta mulțimea păcatelor mele și adâncurile judecăților Tale, Mântuitorule de [[Sufletul|suflete]], Izbăvitorul meu? Să nu mă treci cu vederea pe mine, roaba Ta, Cel ce ai nemăsurată milă.'' |
</blockquote> | </blockquote> | ||
− | ==A se vedea | + | ==A se vedea și== |
* [[Casiana Imnografa]] | * [[Casiana Imnografa]] | ||
Linia 25: | Linia 25: | ||
==Legături externe== | ==Legături externe== | ||
− | *[http://cuvioasacasiana.wordpress.com/casiana-calugarita/ Casiana | + | *[http://cuvioasacasiana.wordpress.com/casiana-calugarita/ Casiana Călugărița] |
{{Imnografie/lat}} | {{Imnografie/lat}} |
Versiunea curentă din 1 mai 2023 19:35
Cântarea Casianei, cunoscută după primele cuvinte ca și Doamne, femeia ceea ce căzuse, este o cântare de pocăință, al cărei text a fost compus de Sfânta Casiana Imnografa în secolul al IX-lea. În text este vorba de o „femeie păcătoasă” (Luca 7, 37) care a uns pe Domnul Iisus Hristos cu „un alabastru cu mir de mare preț”, în semn de pocăință, de dragoste spre Hristos și de preînchipuire a îngropării Lui.
În Evanghelia de la Matei 26, 6-16, este femeia despre care Domnul spune „Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce-a făcut ea, spre pomenirea ei” (Matei 26, 13). De asemenea reacția lui Iuda Iscarioteanul de a-L vinde pe Iisus după acest eveniment, arată iubirea lui cea rea de arginți, pentru că mirul folosit de femeie era de mare preț.
Unii zic că această femeie păcătoasă ar fi fost Maria Magdalena, deși tradiția Bisericii o deosebește de aceasta, ea nu are numele ei menționat în Evanghelie.
Cântarea aceasta este una din cele mai cunoscute cântări din Săptămâna Patimilor. Ea se cântă la sfârșitul Stihoavnei din Miercurea Mare, adică la Denia de marți seara și la Liturghia Darurilor mai-înainte sfințite de miercuri dimineață din Săptămâna Patimilor. Este cântată pe glasul al IV-lea plagal (glasul al VIII-lea).
Istoric
Potrivit unei istorii relatate de Sfânta împărăteasă Teodora a II-a în Sinaxarul cel Mare al Bisericii Ortodoxe, stareța Casiana își petrecuse întreaga după-amiază în grădină, lucrând la alcătuirea acestei cântări. Când tocmai terminase versul „Ca să sărut preacuratele Tale picioare și să le șterg pe ele iarăși cu părul capului meu”, i s-a dat de veste că însuși împăratul Teofil venise să viziteze mănăstirea. Nedorind să-l vadă și să fie văzută de el, ea a fugit din grădină și s-a ascuns, în graba ei lăsând însă în urmă sulul de pergament și pana de scris. Teofil, intrând în grădină, găsește prima jumătate a poemului și, într-o aluzie la gestul Casianei, adaugă: „Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în rai în amiazăzi, de frică s-a ascuns ”. După plecarea împăratului, Casiana a ieșit din ascunzătoare și s-a reapucat să lucreze la alcătuirea cântării. Atunci, văzând fraza scrisă de el, și-a continuat compoziția, păstrând și versul scris de împărat.
Textul
Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe, simțind Dumnezeirea Ta, luând rânduială de mironosiță, și tânguindu-se a adus Ție mir mai înainte de îngropare, zicând: Vai mie! Că noapte îmi este mie înfierbântarea desfrâului și întunecată și fără de lună pofta păcatului. Primește izvoarele lacrimilor mele, Cel ce scoți cu norii apă din mare; pleacă-Te spre suspinurile inimii mele, Cel ce ai plecat cerurile cu nespusa plecăciune. Ca să sărut preacuratele Tale picioare și să le șterg pe ele iarăși cu părul capului meu. Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în rai în amiazăzi, de frică s-a ascuns. Cine va cerceta mulțimea păcatelor mele și adâncurile judecăților Tale, Mântuitorule de suflete, Izbăvitorul meu? Să nu mă treci cu vederea pe mine, roaba Ta, Cel ce ai nemăsurată milă.
A se vedea și
Sursa
Legături externe
Imnografia Bisericii Ortodoxe |
Cărți și perioade liturgice |
Acatistier | Aghiazmatar | Apostol | Ceaslov | Evanghelie | Liturghier | Molitfelnic | Minei | Octoih | Panihidă | Penticostar | Tipic | Triod |
Noțiuni de imnografie |
Acatist | Aleluia| Antifon | Automelă | Axion | Canon | Catavasie | Cântarea Casianei | Cântarea Maicii Domnului | Condac | Cuvine-se cu adevărat | Doxologie | Ecfonis | Ectenie | Fericirile | Glas | Heruvic | Idiomelă | Icos | Imn | Irmos | Luminândă | Ode biblice | Paraclis | Podobie | Polieleu | Prochimen | Psalmii din Tipic | Stihiră | Stihoavnă | Tropar | Tropar dogmatic | Unule Născut |
Imnografi |
Andrei Criteanul | Casiana | Cosma Imnograful | Efrem Sirul | Ioan Scolasticul | Iosif Imnograful | Nicodim Aghioritul | Roman Melodul | Teodor Studitul | Matei Vlastares |