Denie
Denia este o slujbă a utreniei specială, care se săvârșește seara în săptămâna a cincea și în Săptămâna Patimilor din Postul mare. Prin caracterul şi conţinutul lor, deniile sunt unicate în cultul divin ortodox.
Denie, utrenie, priveghere
Cuvântul „denie” vine de la slavonescul vdenie şi înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă. Mai precis, denia este slujba utreniei sau „de dimineaţă” care se săvârşeşte seara, în ajun. Denia se deosebeşte de priveghere, care înseamnă tot slujbă de seară, prin faptul că se referă numai la utrenia săvârşită seara[1].
Dacă privegherea se săvârşeşte în ajunul sărbătorilor importante, deniile se săvârşesc numai în două săptămâni din timpul unui an bisericesc şi anume: în săptămâna a cincea şi a şaptea (sau a Patimilor) din Postul Paştelui. Cele două denii din săptămâna a cincea sunt utreniile zilelor de joi şi sâmbătă săvârşite seara, în ajun. Slujba este o utrenie de post care înglobează în ea cele două piese imnografice foarte importante şi frumoase: Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, imnograf din secolul al VIII-lea (prăznuit la data de 4 iulie) şi Acatistul Bunei Vestiri, atribuit patriarhului Serghie I al Constantinopolului (sec. VII). Prima piesă imnografică, cunoscută şi sub numele de Canonul de pocăinţă este alcătuit din 250 de imnuri sau strofe în care autorul exprimă în formă întraripată zdrobirea inimii celui păcătos, constituind un imn statornic spre pocăinţă. Cea de a doua compoziţie imnografică, Acatistul Bunei Vestiri, este un imn de laudă închinat Maicii Domnului, alcătuit din 24 de strofe. Această piesă imnografică dă expresie sub formă poetică, învăţăturii Bisericii despre Maica Domnului.
Deniile din săptămâna ultimă a Postului sau Săptămâna Patimilor sunt slujbele la care credincioşii participă, prin tradiţie, în număr foarte mare. Ele se săvârşesc în biserici începând cu seara Floriilor, deci din Duminica a şasea a postului, până vineri seara, inclusiv. Ca şi cele din săptămâna a cincea şi aceste utrenii au elemente specifice care le dau caracter de unicat. Dintre aceste denii, cele mai importante sunt cele de joi şi vineri seara, cunoscute şi sub denumirile de denia mică şi denia mare. Cea de joi seara are ca elemente specifice, citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor şi scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în mijlocul bisericii. Cea de vineri seara se deosebeşte de celelalte denii prin Cântarea Prohodului, în trei stări ca şi prin ritualul înconjurării bisericii cu Sfântul Epitaf (cusătură sau pictură de mare frumuseţe care reprezintă scena punerii în mormânt).
Note
- ↑ În tradiția liturgică slavo-rusă, la privegherile de la praznicele împărătești (+) și cu priveghere +) nu se mai zice Miezonoptica, ci se face slujba de priveghere constând din Vecernia Mare și Utrenia împreunate. Tradițional, la slavoni, aceste privegheri sunt numite tot denii (sl. vsenoshchnoe bdenie). Aceste privegheri, însă, încep de obicei mai devreme seara ca să se termine înainte de miezul nopții din cauza Litiei, componenta a Vecerniei Mari, când se binecuvintează pâinea care se dă spre gustare - iar în tradiția slavă niciun aliment, și deci nici pâinea binecuvântată de la Litie, nu poate fi consumat după miezul nopții, ca ajunare pregătitoare pentru primirea Împărtășaniei.
A se vedea și
Surse
- Pr. Prof. Nicolae Necula, Biserica şi cult pe înţelesul tuturor, Ed. Europartner
- http://nistea.com/postul-mare/denia-denie-ce-sunt-deniile.htm
