Dreptul Nicodim: Diferență între versiuni
Oql (Discuție | contribuții) m (Corectare diacritice. Actualizare link-uri.) |
|||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | {{Israel-Iisus}}Sfântul și dreptul '''Nicodim''' a fost un [[farisei|fariseu]], fruntaș al iudeilor, „învățător al lui Israel” | + | {{Israel-Iisus}}Sfântul și dreptul '''Nicodim''' a fost un [[farisei|fariseu]], fruntaș al iudeilor, „învățător al lui Israel” ([[Evanghelia după Ioan|Ioan]] 3, 10) și membru al [[sanhedrin]]ului, care a crezut că [[Iisus Hristos|Iisus]] este Mesia, Hristosul, Mântuitorul. |
Dreptul Nicodim este acela care a venit la Mântuitorul noaptea pe ascuns (ca să evite o eventuală persecuție din partea mai-marilor poporului), ca să vorbească cu El, și este inițiat de Iisus în taina [[botez]]ului, a „nașterii din nou” prin care se intră în Împărăția lui Dumnezeu.<ref>Ioan 3, 1–21</ref> | Dreptul Nicodim este acela care a venit la Mântuitorul noaptea pe ascuns (ca să evite o eventuală persecuție din partea mai-marilor poporului), ca să vorbească cu El, și este inițiat de Iisus în taina [[botez]]ului, a „nașterii din nou” prin care se intră în Împărăția lui Dumnezeu.<ref>Ioan 3, 1–21</ref> | ||
| Linia 7: | Linia 7: | ||
După crucificarea lui Iisus, Nicodim și [[Iosif din Arimateea]] sunt cei care merg la [[Pilat din Pont|Pilat]] și cer trupul lui Iisus, ca să-l îngroape cum se cuvine. Ei îl coboară pe Mântuitorul de pe [[Cruce]], îl înfășoară în pânză de in, îl ung cu amestecătura de aproape o sută de litri de [[smirnă]] și de aloe, cumpărată de Nicodim<ref>Ioan 19, 39</ref>, și îl pun în mormântul nou, săpat în stâncă, al lui Iosif<ref>Ioan 19, 39–42</ref> | După crucificarea lui Iisus, Nicodim și [[Iosif din Arimateea]] sunt cei care merg la [[Pilat din Pont|Pilat]] și cer trupul lui Iisus, ca să-l îngroape cum se cuvine. Ei îl coboară pe Mântuitorul de pe [[Cruce]], îl înfășoară în pânză de in, îl ung cu amestecătura de aproape o sută de litri de [[smirnă]] și de aloe, cumpărată de Nicodim<ref>Ioan 19, 39</ref>, și îl pun în mormântul nou, săpat în stâncă, al lui Iosif<ref>Ioan 19, 39–42</ref> | ||
| − | Pentru că s-au purtat cu aceeași îndrăzneală ca [[Mironosiță|mironosițele]] după moartea lui Iisus, [[Biserica Ortodoxă]] îi [[Praznic|prăznuiește]] pe Iosif și Nicodim în [[Ziua Domnului|duminica]] a doua după [[Sfintele Paști|Paști]], numită [[Duminica Femeilor Mironosițe]]. | + | Pentru că s-au purtat cu aceeași îndrăzneală ca [[Mironosiță|mironosițele]] după moartea lui Iisus, [[Biserica Ortodoxă]] îi [[Praznic|prăznuiește]] pe Iosif și Nicodim în [[Ziua Domnului|duminica]] a doua după [[Sfintele Paști|Paști]], numită [[Duminica Femeilor Mironosițe]]<ref>În documentele [[Hagiografie|aghiografice]] georgiene din Palestina Dreptul Nicodim este prăznuit la [[31 august]], împreună cu Sf. [[Iosif din Arimateea]] - cf. Gérard Garitte, ''Calendrier pelestino-géorgien du Sinaiticus 34 (Xe seècle)'', Bruxelles 1958, p. 317.</ref>. |
| − | Nu se cunosc decât puține lucruri despre viața sfântului Nicodim după [[Învierea Domnului]]. După [[Sfânta Tradiție|tradiția]] Bisericii, Nicodim a fost dat afară din [[sinagogă]] după ce s-a aflat că a crezut în Mântuitorul Iisus Hristos. El s-ar fi mutat la casa de la țară a | + | Nu se cunosc decât puține lucruri despre viața sfântului Nicodim după [[Învierea Domnului]]. După [[Sfânta Tradiție|tradiția]] Bisericii, Nicodim a fost dat afară din [[sinagogă]] după ce s-a aflat că a crezut în Mântuitorul Iisus Hristos. El s-ar fi mutat la casa de la țară a Dreptului [[Gamaliel]], la Cafarganda, și a trăit acolo până la sfârșitul vieții (după o altă tradiție ar fi murit ca [[mucenic]]). Aici a fost înmormântat împreună cu Gamaliel și nepotul său în acelați mormânt în care aceștia din urmă au îngropat moaștele sfântului [[Apostolul Ștefan (Întâiul-mucenic)|Ștefan întâiul-mucenic]]. |
| − | [[Moaște]]le | + | [[Moaște]]le lor au fost descoperite în 415 și aduse la Ierusalim și s-a construit o biserică în cinstea lor. Mai apoi au fost aduse de la [[Ierusalim]] la [[Constantinopol]] în anul 428, odată cu moaștele sfântului Ștefan întâiul-mucenic și a sfinților [[Gamaliel]] și Abibas (eveniment [[Praznic|prăznuit]] la [[2 august]]), și au fost așezate în biserica sfântului mucenic [[Diacon|arhidiacon]] [[Laurențiu din Roma|Laurențiu]] (prăznuit la [[10 august]]). |
==Note== | ==Note== | ||
Versiunea de la data 31 iulie 2022 07:48
| Acest articol face parte din seria Țara Sfântă și Iudaismul în timpul Mântuitorului |
|||
| Curente religioase și partide politice | |||
| Saducheii – Fariseii | |||
| Esenienii – Zeloții – Irodienii | |||
| Instituții | |||
| Sanhedrinul - Marele Preot Templul din Ierusalim Legea lui Moise | |||
| Oameni | |||
| Irod cel Mare – Arhelau – Irod Antipa Irod Agripa al II-lea Pilat din Pont Anna – Caiafa Iosif din Arimateea – Fariseul Nicodim Femeile mironosițe Fotini samarineanca Mariamna - Irodiada | |||
| Locuri | |||
| Ierusalim Betleem – Nazaret Galileea – Muntele Tabor – Marea Galileei Betania – Ghetsimani – Muntele Măslinilor Golgota Samaria – Ierihon Cezareea | |||
| Editați această casetă | |||
Sfântul și dreptul Nicodim a fost un fariseu, fruntaș al iudeilor, „învățător al lui Israel” (Ioan 3, 10) și membru al sanhedrinului, care a crezut că Iisus este Mesia, Hristosul, Mântuitorul.
Dreptul Nicodim este acela care a venit la Mântuitorul noaptea pe ascuns (ca să evite o eventuală persecuție din partea mai-marilor poporului), ca să vorbească cu El, și este inițiat de Iisus în taina botezului, a „nașterii din nou” prin care se intră în Împărăția lui Dumnezeu.[1]
Nicodim apare pentru a doua oară în Evanghelia sfântului Ioan Evanghelistul atunci când ia cuvântul în adunarea de noapte a fariseilor opunându-se judecății răutăcioase și premature făcută de farisei chiar înainte de judecata propriu-zisă, punând întrebarea retorică: „Oare legea noastră osândește ea pe un om înainte ca să-l asculte și să știe ce face?”[2]
După crucificarea lui Iisus, Nicodim și Iosif din Arimateea sunt cei care merg la Pilat și cer trupul lui Iisus, ca să-l îngroape cum se cuvine. Ei îl coboară pe Mântuitorul de pe Cruce, îl înfășoară în pânză de in, îl ung cu amestecătura de aproape o sută de litri de smirnă și de aloe, cumpărată de Nicodim[3], și îl pun în mormântul nou, săpat în stâncă, al lui Iosif[4]
Pentru că s-au purtat cu aceeași îndrăzneală ca mironosițele după moartea lui Iisus, Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Iosif și Nicodim în duminica a doua după Paști, numită Duminica Femeilor Mironosițe[5].
Nu se cunosc decât puține lucruri despre viața sfântului Nicodim după Învierea Domnului. După tradiția Bisericii, Nicodim a fost dat afară din sinagogă după ce s-a aflat că a crezut în Mântuitorul Iisus Hristos. El s-ar fi mutat la casa de la țară a Dreptului Gamaliel, la Cafarganda, și a trăit acolo până la sfârșitul vieții (după o altă tradiție ar fi murit ca mucenic). Aici a fost înmormântat împreună cu Gamaliel și nepotul său în acelați mormânt în care aceștia din urmă au îngropat moaștele sfântului Ștefan întâiul-mucenic.
Moaștele lor au fost descoperite în 415 și aduse la Ierusalim și s-a construit o biserică în cinstea lor. Mai apoi au fost aduse de la Ierusalim la Constantinopol în anul 428, odată cu moaștele sfântului Ștefan întâiul-mucenic și a sfinților Gamaliel și Abibas (eveniment prăznuit la 2 august), și au fost așezate în biserica sfântului mucenic arhidiacon Laurențiu (prăznuit la 10 august).
Note
- Salt ↑ Ioan 3, 1–21
- Salt ↑ Ioan 7, 45–51
- Salt ↑ Ioan 19, 39
- Salt ↑ Ioan 19, 39–42
- Salt ↑ În documentele aghiografice georgiene din Palestina Dreptul Nicodim este prăznuit la 31 august, împreună cu Sf. Iosif din Arimateea - cf. Gérard Garitte, Calendrier pelestino-géorgien du Sinaiticus 34 (Xe seècle), Bruxelles 1958, p. 317.
Surse
- Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, ISBN 973-9332-86-2
- (en) Sf. Nicodim pe situl OCA
