Esenieni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Țara Sfântă și Iudaismul
în timpul Mântuitorului
Curente religioase și partide politice
SaducheiiFariseii
EsenieniiZeloțiiIrodienii
Instituții
Sanhedrinul - Marele Preot
Templul din Ierusalim
Legea lui Moise
Oameni
Irod cel MareArhelauIrod Antipa
Irod Agripa al II-lea
Pilat din Pont
AnnaCaiafa
Iosif din ArimateeaFariseul Nicodim
Femeile mironosițe
Fotini samarineanca
Mariamna - Irodiada
Locuri
Ierusalim
BetleemNazaret
GalileeaMuntele TaborMarea Galileei
BetaniaGhetsimaniMuntele Măslinilor
Golgota
SamariaIerihon
Cezareea
Editați această casetă

Esenieni - membrii unei secte religioase[1][2][3][4]considerată eretică de rabinii evrei[4]; având aproximativ 4000 membri, această sectă a existat în Palestina și Siria în perioada sec II î.Hr-II d.Hr[2][4]. Esenienii aveau multe principii opuse creștinismului și practicau un trai colectivist[1][2][3][4]și ascetic[1][2][3][4]. O parte din ideologia sectei este cunuscută datorită descoperirii „Manuscriselor de la Marea Moartă”, de la Qumran.

Principii opuse creștinismului

  1. Nu se căsătoreau [1][2][3] [4]
  2. Se ocupau cu astrologia întocmind horoscoape.[4]
  3. Se închinau răsăritului soarelui.[4] (a se vedea păcatul idolatriei)
  4. Nu aduceau jertfe[1][2][4] și nici daruri Templului.[4]; refuzau să frecventeze Templul.[4]
  5. Nu țineau sărbătorile evreilor.[4]
  6. Nu admiteau învierea [1]

Din pricina acestor principii esenienii erau rău-văzuți de rabini, care îi considerau eretici.[4]. Cărțile lor erau interzise.[4] Acesta e motivul pentru care ei nu sunt menționați niciodată în Talmud sau în literatura rabinică.[2][4]

Alte principii

  1. Se conduceau după principii colectiviste. Producția de bunuri, consumul lor și traiul zilnic aveau un caracter colectiv. [1][2][3]
  2. Țineau cu rigurozitate Sâmbata [1][2]
  3. Practicau curățări scrupuloase [1][2] care însemnau spălarea în apă rece și purtarea de haine albe[2]
  4. Aveau un calendar diferit de cel al iudeilor.[4]
  5. Se ocupau cu muncile agricole, meșteșugurile, cu studiul, copierea și difuzarea cărților.[2][4]
  6. Condamnau sclavia.[2][4]
  7. Condamnau războiul.[2][4]
  8. Condamnau luxul.[2][3][4]

Informații privitoare la ei găsim la Filon din Alexandria, la istoricul roman Pliniu cel Bătrân și la istoricul Iosif Flaviu.[2]

Principalele lor așezări se aflau pe malurile Mării Moarte.[2][3][4]

Note

  1. 1,0 1,1 1,2 1,3 1,4 1,5 1,6 1,7 1,8 Studiul Noului Testament
  2. 2,00 2,01 2,02 2,03 2,04 2,05 2,06 2,07 2,08 2,09 2,10 2,11 2,12 2,13 2,14 2,15 2,16 Encarta 2004
  3. 3,0 3,1 3,2 3,3 3,4 3,5 3,6 Ene și Ecaterina Braniște - Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase
  4. 4,00 4,01 4,02 4,03 4,04 4,05 4,06 4,07 4,08 4,09 4,10 4,11 4,12 4,13 4,14 4,15 4,16 4,17 4,18 4,19 4,20 Istoria culturii și civilizației, vol 1, pag 194
.

Bibliografie

  1. I. Constantinescu - Studiul Noului Testament, pag 41, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2002, ISBN 973-9332-75-7.
  2. Encarta 2004
  3. Ene Braniște și Ecaterina Braniște - Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, pag 158, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2
  4. Ovidiu Drimba - Istoria culturii și civilizației, vol. 1, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984