Galileea

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Palestina cu provinciile Galileea, Samaria şi Iudeea
Acest articol face parte din seria
Țara Sfântă și Iudaismul
în timpul Mântuitorului
Curente religioase și partide politice
SaducheiiFariseii
EsenieniiZeloțiiIrodienii
Instituții
Sanhedrinul
Templul din Ierusalim
Oameni
Irod cel MareArhelauIrod Antipa
Irod Agripa al II-lea
Pilat din Pont
AnnaCaiafa
Iosif din ArimateeaFariseul Nicodim
Femeile mironosițe
Fotini samarineanca
Irodiada
Locuri
Ierusalim
BetleemNazaret
Galileea - Muntele Tabor - Marea Galileei
BetaniaGhetsimaniMuntele Măslinilor
Golgota
SamariaIerihon
Cezareea
Editați această casetă

Galileea (din ebraicul ha(g)-gâlîl: „cercul”) este o regiune din nordul Palestinei, în Vechiul Testament ocupată de triburile Aser, Neftali, Isahar și Zabulon.

În epoca Noului Testament, între anul 4 î.Hr. și anul 37 d.Hr. Galileea a făcut parte din tetrarhia lui Irod Antipa. De la anul 39 la anul 44 d.Hr. a făcut parte din regatul lui Irod Agripa I. După anul 44 d.Hr. regiunea este guvernată de un procurator roman.

Este numită și „Galileea neamurilor” (literal „cercul neamurilor” Gelil-al-Goyyim) [1] datorită invaziilor asiriene și caldeene - fiind primele teritorii ale celor 12 triburi ale lui Israel invadate, începând încă cu anul 721 î.Hr. - care au provocat un amestec de populații și prezența unui număr de „neamuri” păgâne, dar și schimbarea accentului galileenilor în vorbire, ceea ce îi făcea cunoscuți imediat oriunde mergeau (în evanghelii îl vedem pe Apostolul Petru că este recunoscut ca galileean după grai în curtea casei arhiereului[2]).

Pentru aceste motive, galileenii erau desconsiderați sau chiar disprețuiți de unii evrei - în Evanghelia după Ioan îi vedem pe mai-marii Templului din Ierusalim apostrofându-l pe Nicodim cu cuvintele: „Nu cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi că din Galileea nu s-a ridicat prooroc” (Ioan 7,52).

Cu toate acestea, printre galileeni s-au dezvoltat diverse curente naționaliste, dintre care cel mai important este curentul sau partidul zeloților, la originea căruia se consideră a fi modelul lui Iuda Galileeanul, pomenit în Fapte 5, 37, care a provocat o revoltă împotriva romanilor, probabil cu ocazia recensământului lui Quirinius (6-7 d.Hr.). Dezideratele lui erau eliberarea de sub jugul roman și instaurarea unei teocrații (având lozinca: „Niciun rege în afară de Dumnezeu”).

Domnul Iisus și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în Galileea, de aceea apostolul și evanghelistul Matei, în Evanghelia sa, a sistematizat în Galileea activitatea lui Iisus (Matei 10,5).

Surse

  • Xavier Léon-Dufour, Dictionnaire du Nouveau Testament, Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 273.

Note

  1. Isaia 8,23-9,1 - „În vremurile cele de pe urmă el va acoperi de slavă calea mării, celălalt țărm al Iordanului, Galileea neamurilor. Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiați în latura umbrei morţii lumină va străluci peste voi.”; reluată în Matei 4, 14-16: Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice: "Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit".
  2. Mt 26,73 - Iar după puţin, apropiindu-se cei ce stăteau acolo au zis lui Petru: Cu adevărat şi tu eşti dintre ei, căci şi graiul te vădeşte. = Marcu 14,70 - Iar el a tăgăduit iarăşi. Şi după puţin timp, cei de faţă ziceau iarăşi lui Petru: Cu adevărat eşti dintre ei, căci eşti şi galileian şi vorbirea ta se aseamănă.