Irod Agripa al II-lea
| Acest articol face parte din seria Țara Sfântă și Iudaismul în timpul Mântuitorului |
|||
| Curente religioase și partide politice | |||
| Saducheii – Fariseii | |||
| Esenienii – Zeloții – Irodienii | |||
| Instituții | |||
| Sanhedrinul - Marele Preot Templul din Ierusalim Legea lui Moise | |||
| Oameni | |||
| Irod cel Mare – Arhelau – Irod Antipa Irod Agripa al II-lea Pilat din Pont Anna – Caiafa Iosif din Arimateea – Fariseul Nicodim Femeile mironosițe Fotini samarineanca Mariamna - Irodiada | |||
| Locuri | |||
| Ierusalim Betleem – Nazaret Galileea – Muntele Tabor – Marea Galileei Betania – Ghetsimani – Muntele Măslinilor Golgota Samaria – Ierihon Cezareea | |||
| Editați această casetă | |||
Irod Agripa al II-lea (27/28 - c. 92 sau 100 d.Hr.), oficial numit Marcus Julius Agrippa, a fost al optulea și ultimul domnitor clienterar al Romei din dinastia irodiană, și al cincilea care a purtat titlul de rege. Era fiul lui Irod Agripa I (el însuși nepot al regelui Irod cel Mare) și frate cu Berenice, Mariamna și Drusilla (a doua soție a procuratorului roman Antonius Felix).
Viața
Irod Agripa al II-lea a fost educat la curtea împăratului Claudius din copilărie. La moartea tatălui său, în anul 44 d.Hr., nu avea decât 17 ani, și de aceea împăratul Claudius l-a reținut la Roma și a trimis un procurator roman pentru provincia Iudeea.
La moartea regelui Irod de Halkis (unchiul său) în anul 48, împăratul acordă lui micul regat sirian de Halkis lui Irod Agripa al II-lea, cu dreptul de a administra Templul din Ierusalim și de a numi marele preot, sub forma unei tetrarhii.
În anul 53 este obligat de împărat să renunțe la tetrarhia de Halkis, primind în schimb titlul de rege peste teritoriile guvernate mai înainte de Irod Filip al II-lea (gr. Ἡρώδης Φίλιππος) și anume Batanea, Trachonitis și Gaulonitis, precum și peste teritoriile regatului lui Lisanis în Abila (teritoriu numit Abilene, situat la nord-vest de Damasc, în Antiliban). În 55 împăratul Nero îi adaugă la regatul său și orașele Tiberias și Taricheea în Galileea, și Livias (Iulias) în Pereea.
Irod Agripa al II-lea nu a fost apreciat de către coreligionarii săi evrei, din cauza apropierii de romani și din cauza desei numiri și depuneri a marilor preoți din Ierusalim, dar s-a arătat relativ favorabil față de creștini: în fața lui și a sorei sale Berenice (cu care avea o relație incestuoasă) a vorbit Apostolul Pavel în Cezareea (Faptele Apostolilor 26), probabil în anul 59.
În timpul primului război iudeo-roman din anii 66–73, Irod Agripa al II-lea trimite și el 2000 de ostași în susținerea trupelor romane ale lui Vespasian, îl însoțește pe Titus în unele campanii militare și este chiar rănit în asediul cetății Gamla. După căderea Ierusalimului merge împreună cu sora sa Berenice la Roma, unde primește demnitatea de praetor și noi teritorii la regatul său.
Irod Agripa al II-lea a fost prieten cu istoricul Iosif Flavius, căruia i-a furnizat multe informații pentru scrirea sa, Antichități iudaice.
Sfântul Fotie cel Mare spune că Agripa ar fi murit fără copii la vârsta de șaptezeci de ani, în al treilea an al domniei lui Traian, adică la anul 100, dar istoricii moderni, bazându-se pe afirmații din Iosif Flavius coroborate cu epigrafia contemporană regatului său, consideră că ar fi murit înainte de 93/94. A fost ultimul prinț al casei lui Irod cel Mare.
Surse
- https://en.wikipedia.org/wiki/Herod_Agrippa_II
- Xavier Léon-Dufour, Dictionnaire du Nouveau Testament, Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 105
