Marea Galileei
| Acest articol face parte din seria Țara Sfântă și Iudaismul în timpul Mântuitorului |
|||
| Curente religioase și partide politice | |||
| Saducheii – Fariseii | |||
| Esenienii – Zeloții – Irodienii | |||
| Instituții | |||
| Sanhedrinul - Marele Preot Templul din Ierusalim Legea lui Moise | |||
| Oameni | |||
| Irod cel Mare – Arhelau – Irod Antipa Irod Agripa al II-lea Pilat din Pont Anna – Caiafa Iosif din Arimateea – Fariseul Nicodim Femeile mironosițe Fotini samarineanca Mariamna - Irodiada | |||
| Locuri | |||
| Ierusalim Betleem – Nazaret Galileea – Muntele Tabor – Marea Galileei Betania – Ghetsimani – Muntele Măslinilor Golgota Samaria – Ierihon Cezareea | |||
| Editați această casetă | |||
Marea Galileei este un lac din Galileea, în Palestina, având o lungime de 21 km, o lățime de 12 km, o adâncime de până la 42-48 m și situat la 210-208 m sub nivelul mării. Lacul este bogat în pește și cunoscut pentru furtunile bruște care pot apărea.
În Vechiul Testament este numită fie Marea Chineret sau în Numeri 34,11 - „De la Şefam hotarul se va pogorî spre Ribla, pe la răsărit de Ain, mergând de-a lungul malului Mării Chineret (Ghenizaret) pe partea de răsărit.” - și în cartea lui Iosua Navi 13,27: „În vale i-a dat Bet-Haram, Bet-Nimra, Sucot şi Ţafon, rămăşiţa regatului lui Sihon, regele Heşbonului. Hotarul lui era Iordanul până la marea Chineret, întinzându-se de la Iordan spre răsărit.”, fie Marea Ghenizaret în cartea 1 Macabei 11,67: „Iar Ionatan și tabăra lui a tăbărât la Marea Ghenizaretului și, sculându-se de dimineață, a mers în câmpul Hațorului.”
În Noul Testament este numită cel mai adesea Marea Galileei (Matei 4,18; 15,29; Marcu 1,16; 7,31; Ioan 6,1), Lacul Ghenizaretului (Luca 5,1) sau Marea Tiberiadei (Ioan 6,1; 21,1), iar uneori simplu „marea” și mai rar „lacul” (Luca 5,2; 8,22s.33)
În jurul Mării Galileei și în împrejurimi se situează cea mai mare parte a activității de propovăduire a Evangheliei Domnului Iisus în Galileea.
Surse
- Xavier Léon-Dufour, Dictionnaire du Nouveau Testament, Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 273.
