Zeloți

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Țara Sfântă și Iudaismul
în timpul Mântuitorului
Curente religioase și partide politice
SaducheiiFariseii
EsenieniiZeloțiiIrodienii
Instituții
Sanhedrinul
Templul din Ierusalim
Oameni
Irod cel MareArhelauIrod Antipa
Irod Agripa al II-lea
Pilat din Pont
AnnaCaiafa
Iosif din ArimateeaFariseul Nicodim
Femeile mironosițe
Fotini samarineanca
Irodiada
Locuri
Ierusalim
BetleemNazaret
Muntele Tabor
BetaniaGhetsimaniMuntele Măslinilor
Golgota
SamariaIerihon
Cezareea
Editați această casetă

Zeloții au fost o mișcare religioasă și politică din secolele I-II d.Hr., care se opunea prin violență asupritorilor Israelului, romanii.

S-au născut ca partid dintr-o revoltă împotrivă recensământului oamenilor și animalelor, hotărât în anul 4-6 d.Hr. de proconsulul Siriei, Quirinius. Revolta a fost înăbușită, dar mișcarea a persistat.

Ei admiteau ca singur stăpânitor numai pe Dumnezeu. S-au despărțit de farisei pentru că îi socoteau prea îngăduitori față de romani, ceea ce nu-i împiedica să colaboreze în combaterea cotropitorilor vremelnici ai Palestinei. Foloseau toate mijloacele, chiar asasinatul, pentru a-i combate pe asupritorii Israelului și pe compatrioții care colaborau cu dușmanul. Se foloseau de pumnale scurte numite de romani „sica” (de aici numele de „sicari”, care devenise identic cu cel de zelot).

Revolta lor se întețește și ia proporții în anul 66 d.Hr., aducând după sine intervenția armatei romane, asediul Ierusalimului, distrugerea lui și a Templului în anul 70 d.Hr. Cei care au mai scăpat s-au regrupat în jurul Mării Moarte. Ultima lor revoltă a izbucnit în timpul împăratului roman Adrian (117-138) sub Bar-Kokba, „fiul stelei”, care era socotit de zeloți ca fiind Mesia. Mișcarea a fost înăbușită și complet nimicită.

Bibliografie

  • I. Constantinescu, Studiul Noului Testament, pag. 42, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2002, ISBN 973-9332-75-7.
  • Ene Braniște și Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, pag. 556, Editura Diecezană Caransebeș, 2001.