[[Image:Fecioara Maria, sec al VI-lea.jpg|thumb|200px|right|Fecioara Maria.<br/>Icoană din secolul al VI-lea]]Accepţiunea Accepțiunea principală a pururea-fecioriei Maicii Domnului este dată de înţelegerea înțelegerea Fecioarei Maria ca fiind noul Chivot al Legământului, o creaţie creație care, cumva, L-a putut cuprinde pe Dumnezeu Cel necuprins. Motivul pentru care [[Dreptul Iosif]], ("Logodnicul"„Logodnicul”, cum îl numeşte Tradiţianumește Tradiția) nu a avut relaţii relații maritale cu ea este că el . Iosif a văzut-o ca fiind aleasă, pusă deoparte pentru a fi folosită de Dumnezeu (tot astfel cum ar putea cineva înţelege înțelege Arca sau Chivotul Legământului), astfel că pântecele ei fusese, într-un anume sens, transformat într-un templu. Limbajul folosit în [[Noul Testament]] pentru a face referire la Fecioara Maria se aseamănă cu cel folosit pentru Arca din vechime:

:Pentru prima dată prezenţa prezența lui Dumnezeu s-a pogorît pogorât asupra unei persoane, făcând din ea o nouă Arcă (sau Chivot) a(l) Legământului... Rene Laurentin vorbeşte vorbește de subtila utilizare a imaginilor referitoare la Chivot (la începutul Evangheliei după Luca). De exemplu, arată cum în [[Cartea a II -a a Regilor|II Regi]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=67&cap=6 6] există o referire la faptul că Arca legământului a călătorit spre dealurile (munţiimunții) lui Iuda. Aceeaşi Aceeași frază este folosită pentru a descrie călătoria Mariei: "sculându„sculându-se Maria, s-a dus în grabă la munte, într-un oraş oraș al lui Iuda... ” ([[Evanghelia după Luca|Luca]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=1#39 1, 39]). Și David, şi și Maria, "sculându„sculându-se... s-au dus"dus”. Laurentin merge mai departe cu descrierea: când, la II Regi 6,2 şi și Luca 1, 39, Chivotul şi și Maria ajung la destinaţiedestinație, ambele sunt întâmpinate cu "strigăte „strigăte de bucurie"bucurie”. Iar cuvântul folosit pentru a exprima "închinarea" „închinarea” Elisabetei, ''anafametezein'', este unul foarte rar. Este folosit numai în legătură cu vechile ceremonii liturgice având în centru Chivotul Legământului. Tradus literal, înseamnă „a striga cu glas tare”, „a proclama” sau „a intona”.

:Elisabeta o salută pe Maria în acelaşi același fel în care a fost întâmpinat Chivotul Legământului. Intrarea Chivotului şi și cea a Mariei sunt percepute ca o binecuvântare pentru întreaga casă. După cum casa lui Obed-edom a fost binecuvântată, tot astfel [[Elisabeta]] consideră că şi și casa ei este binecuvântată. Laurentin continuă: vorbeşte vorbește despre modul în care atât David, cât şi și Elisabeta reacţionează reacționează cu uimire/teamă (awe): "Cum „Cum va intra chivotul Domnului la mine?"”, spune David la II Regi 6, 9; iar Elisabeta, de asemenea, zice "Şi „Și de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?" ” Chivotul Legământului şi și Maica Domnului nostru sunt, într-un anumit sens, două moduri de a privi aceeaşi aceeași realitate - realitate care devine mai limpede şi și mai personală odată cu Maica Domnului. În sfârşitsfârșit, atât Chivotul, cât şi și Maria rămân în casele respective câte trei luni (II Regi 6, 11 şi și Luca 1, 56).

Mai mult, atât termenul evreiesc, cât și termenul grecesc folosiți folosit pentru "frate" sunt „frate” este adesea folosiți folosit pentru a desemna rude care nu erau este ceea ce se înțelege în română prin "frați" „frați” putea fi vorba de veri, unchi sau alte rude. De exemplu, [[Avraam]] și [[Lot]] sunt numiți ''adelphoi'' în [[Cartea Facerii|Facerea]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=14#14 14,14] din [[Septuaginta]] (traducerea grecească a Vechiului Testament), deși ei sigur nu erau ceea ce noi am numi "frați"„frați”. [[Iacov]] si și [[Laban]] sunt și ei numiți "frați" „frați” (Facerea [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=29#15 29, 15]), deși Laban era unchiul lui Iacov. În orice caz, cuvântul folosit nu înseamnă exact același lucru cu termenul "frați" „frați” din limba română (problema se reproduce în toate limbile romanice și în engleză).

În plus, nu există nici un loc din Scriptură în care altcineva decât Dumnezeu-Omul Iisus Hristos să fie numit "fiul Mariei"„fiul Mariei”.

Unii folosesc acel "până ce" „până ce” din Scriptură ("„...și n-a cunoscut-o pe ea până ce [în greacă = ''eos''] a dat naștere Fiului său cel întâi-născut..." ” ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=1#25 1,25]; [[Evanghelia după Luca|Luca]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=2#7 2,7])) pentru a afirma că, după ce I-a dat naștere lui Dumnezeu-Omul, Sf. Iosif ar fi "cunoscut„cunoscut-o" o” în sens marital. Din nou, este vorba de o problemă de traducere.

:Se pare că acest verset este adesea tradus ca "nu „nu a cunoscut-o pe ea decât după ce..." ” Dar acesta nu era sensul corect. În originalul grecesc, ''eos'' indică sensul real, care este: "nu „nu a avut relații intime cu ea înainte ca ea să nască"nască”. Evanghelistul face această afirmație pentru a ne asigura că Iosif nu a participat deloc la zămislirea lui Iisus. Textul indică doar că, în ceea ce privește nașterea lui Iisus, întrucât nu avusese mai înainte relații cu Maria, Iosif nu era tatăl lui Iisus. Aceasta e doar o formulare comună, utilizarea unui mod de exprimare familiar. Același termen este folosit în acelasi sens în Biblie cu alte ocazii, ca expresie comună și în mod clar nu înseamnă ceea ce heterodocșii (neortodocșii) pretind că înseamnă. Astfel, la II Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=67&cap=6#23 6,23] citim: "Şi „Și Micol, fiica lui Saul, n-a avut copii până [''eos''] în ziua morţii ei"morții ei”. Oare asta înseamnă că a avut copii după ce a murit? Desigur că nu! Și nici Iosif nu a "cunoscut„cunoscut-o" o” pe Maria după nașterea lui Iisus. La Facere [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=8#7 8, 7] citim că Noe "a „a dat drumul corbului, ca să vadă de a scăzut apa pe pământ. Acesta, zburând, nu s-a mai întors până ce [''eos''] a secat apa de pe pământ"pământ”. Ori, știm din Scriptură că de fapt corbul nu s-a mai întors niciodată pe Arcă. Un alt exemplu din Biblie: la [[Evanghelia după Marcu|Marcu]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=53&cap=12#36 12, 36] se spune: "Şezi „Șezi de-a dreapta Mea până ce [''eos''] voi pune pe vrăjmaşii vrăjmașii tăi aşternut așternut picioarelor Tale"Tale”. Oare asta înseamnă că Hristos nu va mai sta la dreapta slavei Tatălui după ce vrăjmașii Săi vor fi fost biruiți? Desigur că nu! Astfel, Biblia nu spune că "Iosif „Iosif nu a cunoscut-o până ce L-a adus pe lume pe Fiul său cel întâi-născut, dar după aceea da"da”. Scriptura spune pur și simplu că "nu „nu a cunoscut-o pe ea până ce (înainte ca ea) nu a dat naștere Fiului său Cel întâi-născut"născut”, ceea ce înseamnă, pur și simplu, că "nu „nu Iosif era tatăl. Nu o cunoscuse înainte ca ea să fie însărcinată, astfel că nu luase parte la zămislirea lui Iisus".”

Biserica a continuat să o numească Fecioară pe Născătoarea de Dumnezeu (Theotokos) chiar și după ce se presupune, cum zic unii, că ar fi avut alți copii. Ar fi destul de ciudat să continui să numești o femeie "''Fecioară" '' sau "''Pururea Fecioară" '' dacă te găseai, în Biserică, în prezența altor odrasle ale acesteia.

În plus, în cele mai timpurii [[Sfânta Liturghie|Liturghii]] ale Bisericii, Ea este mereu numită "''Pururea Fecioara"''. Referiri la pururea-fecioria Ei se găsesc și în scrierile unor Părinți ca [[Petru I al Alexandriei|Petru al Alexandriei]], [[Epifanie de Salamina]], [[Atanasie al Alexandriei|Atanasie cel Mare]], [[Didim cel Orb]], [[Ieronim]], [[Chiril al Alexandriei]], [[Leon cel Mare]], [[Sofronie I al Ierusalimului|Sofronie al Ierusalimului]], [[Ioan Damaschin]], [[Ioan Casian]], [[Efrem Sirul]] și în capitulele [[Sinodul V Ecumenic|celui de-al Cincilea Sinod Ecumenic]] (al II-lea din Constantinopol) din anul 553 d.Hr. Practic, aceste indicații se găsesc peste tot. Iată, de exemplu, ce spune Sf. [[Ambrozie al Milanului]]: "Fecioara „Fecioara nu a căutat mângâiere în nașterea altor copii" .” (A se vedea ''Scrisoarea 63''; NPNF v.10, pg. 473). Există multe astfel de citate. Oricine este familiarizat cu scrierile Părinților Bisericii știe că Maica Domnului este adesea numită "Fecioara" „Fecioara” și "Pururea Fecioara"„Pururea Fecioara”.

[[IpolitRomanul|HipolitIpolit]] era un învățat, [[episcop]] și [[mucenic]] care a trăit în sau lângă Roma și care a scris în limba greacă; a fost martirizat în anul 235 d.Hr. Este considerat unul din martorii cei mai importanți în ceea ce privește cultul Bisericii primare. Iată câteva fragmente din ce scria el (cca. 210? d.Hr.) în privința Preabinecuvântatei Maici a lui Dumnezeu:

:Tot astfel, ei au propovăduit venirea în trup a lui Dumnezeu, venit în lume, prin naștere și creștere, prin neprihănita Maria, purtătoarea de Dumnezeu, și în chipul vieții și propovăduirii Lui între oameni..." (Un discurs despre sfârșitul lumii)

Hipolit Ipolit se referă aici în mod comun la Maria ca fiind neprihănită și de Dumnezeu purtătoare. Se poate presupune că acesta este echivalentul termenului "''Theotokos" '' din limba greacă, termen care se traduce prin "''Purtătoare de Dumnezeu" '' sau, în traducerea comună, "Maica „Maica lui Dumnezeu" Dumnezeu” (Fiul). Această denumire este recunoscută oficial de [[Sinodul III Ecumenic|Sinodul de la Efes]].

:Unii îndrăznesc să susțină că, după nașterea Mântuitorului, Maria ar fi devenit întru totul soața lui Iosif. Cum ar fi putut, ea care era adăpost al Duhului, ea care fusese umbrită de puterea dumnezeiască să se facă soață a unui muritor și să dea naștere la prunci întru dureri, după vechiul blestem? Căci prin Maria, cea "binecuvântată „binecuvântată între femei"femei”, blestemul dintru început, după care cea care năștea în dureri nu putea fi numită binecuvântată, a fost ridicat. După cum Domnul a intrat prin ușile închise, tot astfel a ieșit din pântecele Maicii Sale, căci această Fecioară L-a purtat cu adevărat și pe deplin fără dureri."

Vechile denumiri date de creștini Mariei, cel de ''Theotokos'' (Născătoare de Dumnezeu) și ''Meter Theou'' (Maica lui Dumnezeu) nu trebuie înțelese ca și cum ea L-ar fi creat în vreun fel pe Dumnezeu. Nici chiar mamele care dau naștere unor simpli oameni nu se poate spune că își creează propriii copii. Aceste nume date Fecioarei sunt mai degrabă afirmația faptului că Hristos, Cel pe care L-a purtat în pântece, este cu adevărat Dumnezeu, "Omul„Omul-Dumnezeu" Dumnezeu” (''Theanthropos'' în greacă). Ea nu este nici originea Lui, nici sursa dumnezeirii Sale, dar se poate spune despre ea că ea este, literal, născătoare de Dumnezeu. Dacă afirmăm că Iisus Hristos este Dumnezeu, atunci trebuie să o numim ''Theotokos'', deoarece I-a dat naștere lui Dumnezeu Însuși. Nestorie, ereticul din Biserica veche, pentru că nu putea concepe ideea că o creatură a putut da naștere Creatorului, a refuzat să o numească ''Theotokos'', preferând să îi spună ''Christotokos'' (adică doar purtătoare, născătoare de Hristos, nu de Dumnezeu). Dar acest scandal nu se află oare chiar în inima tainei Întrupării? Doctrina lui Nestorie insista asupra separării între ''[[Logos]]ul'' divin și omul Iisus, afirmând că Fiul lui Dumnezeu doar ar fi locuit, într-un anume sens, într-un om, iar nu că "Dumnezeu „Dumnezeu S-a făcut om"om”, după cum spune învățătura creștină dintotdeauna. Dacă Cel care S-a aflat în pântecele Mariei era Dumnezeu, atunci pe Ea trebuie să o numim ''Theotokos''.

====Mărturii ale reformatorilor protestanţi protestanți despre Maica Domnului====Deşi Deși Biserica Ortodoxă nu urmează învăţăturile învățăturile reformatorilor protestanţiprotestanți, modul în care văd ei pururea-fecioria Maicii Domnului este unul din punctele pe care aceştia aceștia le au în comun cu Ortodoxia. Unii dintre fondatorii Reformei protestante credeau în pururea-fecioria Maicii Domnului.

:El afirmă că [Maria lui Cleopa] era sora mamei lui Iisus şiși, astfel, adoptă terminologia ebraică, conform căreia verii şi și alte rude sunt desemnaţi şi desemnați și ei cu cuvântul folosit pentru ''fraţifrați'' - Jean Calvin, ''Comentariu la Evanghelia după Ioan'', referitor la pasajul: [http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=19 Ioan 19, 25].

:Cuvântul ''fraţifrați'' pe care l-am menţionat menționat mai înainte se foloseştefolosește, conform limbii ebraice, pentru a indica orice fel de rude; şi și astfel Helvidius dovedeşte dovedește o nemăsurată ignoranţă ignoranță atunci când ajunge la concluzia că Maria trebuie să fi avut mulţi mulți copii, fiindcă "fraţii" „frații” lui Hristos sunt menţionaţi menționați uneori. - Jean Calvin, ''Comentariu asupra concordanţei Evangheliştilor concordanței Evangheliștilor Matei, Marcu şi și Luca'', vol. II, p. 215 (asupra pasajului: [http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=13 Matei 13, 55]).

[Notă: Helvidius a fost un creştin creștin din secolul al V-lea care a negat pururea-fecioria Mariei, care a fost admonestat şi și ale cărui idei au fost demontate de Fericitul [[Ieronim]] în tratatul său ''[http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf206.vi.v.html Asupra pururea fecioriei Maicii Domnului, împotriva lui Helvidius]''.]

:Să dau un exemplu: învăţaţiînvățați, prin lumina credinţeicredinței, că Hristos S-a născut dintr-o fecioară, ştim știm că acest lucru este adevărat, şi și nu avem nici un dubiu că acei care au încercat să considere această afirmaţie afirmație drept o figură de stil se înşelau înșelau în mod categoric, şi și declarăm absurde lucrurile pe care Helvidius şi alţii și alții le-au inventat despre pururea-feciorie. - Huldrych Zwingli. "Friendly Exegesis, that is, Exposition of the Matter of the Eucharist to Martin Luther, February 1527", in în ''Selected Writings of Huldrych Zwingli'', Volume Two, trans. and ed. by H. Wayne Pipkin, Pickwick Publications, 1984 p.275.

:Apoi, mintea evlavioasă găseşte găsește minunate bucurii în căutarea motivelor pentru care Mielul a ales să se nască dintr-o pururea-fecioară; dar în ceea ce priveşte privește acest lucru [Zwingli se referă la Prezenţa Prezența reală a lui Hristos în Euharistie], se îngrozeşteîngrozește. - Huldrych Zwingli. "Subsidiary Essay on the Eucharist, August 1525", in în ''Selected Writings of Huldrych Zwingli'', Vol. 2, trans. and ed. by H. Wayne Pipkin, Pickwick Publications, 1984 p.217.

:A fost pusă în circulaţie circulație o nouă minciună cu privire la mine. Se zice că, prin predică şi și prin scris, aş aș fi afirmat că Maria, Maica lui Dumnezeu nu a fost fecioară nici înainte, nici după ce I-a dat naştere naștere lui Hristos, ci că aş aș fi spus că L-a zămislit pe Hristos de la Iosif şi și că ar fi avut mai mulţi mulți copii după aceasta. - Martin Luther, "That Jesus Christ Was Born a Jew", in în ''Luther's Works'', vol. 45, ed. Walther I. Brand, 1962, Muhlenberg Press, p.199.

:Forma de exprimare folosită de [[Apostolul Matei|Matei]] este cea comună, cum aş aș zice eu: 'Faraon nu l-a crezut pe Moise până ce s-a înecat în Marea RoşieRoșie.' De aici nu rezultă că Faraon l-a crezut mai târziu, după ce s-a înecat; dimpotrivă, înseamnă că nu a crezut niciodată. Tot astfel, atunci când Matei spune că Iosif nu a cunoscut-o pe Maria până ce nu L-a născut pe Fiul. Și iarăşiiarăși: Marea Roşie Roșie l-a înconjurat pe Faraon până să apuce să treacă. Nici de aici nu rezultă că Faraon a reuşit reușit mai târziu să treacă Marea RoşieRoșie, ci că nu a trecut-o deloc. Tot astfel, când Matei zice: 'Și s-a aflat purtând în pântece, până să fi fost ei împreună', nu rezultă că ulterior Maria ar fi avut relaţii relații cu Iosif, ci că acest lucru nu s-a întâmplat niciodată. - Martin Luther, "That Jesus Christ Was Born a Jew", in în ''Luther's Works'', vol. 45, ed. Walther I. Brand, 1962, Muhlenberg Press, p. 212.

:Cred că El S-a făcut om, alăturând natura divină şi și pe cea umană într-o singură persoană; că a fost zămislit prin lucrarea deosebită a Sfântului Duh, şi și născut din binecuvântata Fecioară Maria care a rămas fecioară nestricată şi și neîntinată atât înainte cât şi și după ce I-a dat naştere naștere (lui Hristos). - John Wesley, ''Scrisoare către un romano-catolic''.

Protestanţii Protestanții care neagă pururea-fecioria Maicii Domnului se găsesc în dezacord cu propriii lor învăţători învățători în materie de credinţăcredință.

* "Ea „Ea nu L-ar fi putut purta pe Cuvântul lui Dumnezeu în trup, dacă nu ar fi primit mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu în inimă." ” ([[Mitropolit]] [[Kallistos (Ware) de Diokleia|Kallistos Ware]])  *"Preasfânta „Preasfânta Fecioară Maria, ea singură, şezând șezând între Dumnezeu şi și oameni, pe Dumnezeu L-a făcut Fiul omului, iar pe oameni i-a făcut fiii lui Dumnezeu; (Sfântul [[Nicodim Aghioritul]])  *"Cât „Cât poate Dumnezeu cu puterea, poate şi și Maica Domnului cu rugăciunea." ” (Dicton patristic)

==A se vedea şiși:==

*Monahia Semfora GAFTONGafton, ''Maica Domnului în Biserica Ortodoxă'', ed. Sophia, București, ISBN: 973-98327-6-8 (http://www.sophia.ro/Maica-Domnului-in-Biserica-Ortodoxa-de-Monahia-Semfora-Gafton-carte-ro-33.htm).*Pr. Michel-Philippe LAROCHELaroche, ''Theotokos. Maica Domnului în trăirea duhovnicească a Bisericii Ortodoxe'', traducere din limba franceza de Dora Mezdrea, ed. Sophia, București, 2004, ISBN: 973-7740-19-X (http://www.sophia.ro/Theotokos.-Maica-Domnului-in-trairea-duhovniceasca-a-Bisericii-Ortodoxe-de-Pr.-Michel-Philippe-Laroche-carte-ro-147.htm).*Protosinghel Nicodim MĂNDIȚĂMăndiță, ''Minunile Maicii Domnului'', Editura Bunavestire, Bacău, 1994 (fragmente disponibile [http://www.biserica-mihai-viteazul.ro/ro/index/minuni.htm aici]).*Pr. Dr. Cornel-Mihail MILITARUMilitaru, ''Învățătura despre Maica Domnului înainte de Sinodul de la Efes: perspectiva hristologică'', ed. Emia, 2006?*Monah TEOCLIT Teoclit Dionisiatul, ''MAICA DOMNULUI în teologia și imnografia Sfinților Părinți'', ed. Bizantină, București, s.a. (www.editurabizantina.ro).*[http://sfioanmaximovici.wordpress.com/category/cinstirea-maicii-domnului/ Sf. Ioan Maximovici - , ''Cinstirea Maicii Domnului in Traditia Ortodoxaîn Tradiția Ortodoxă'']

*Pr. Alex KISELEVKiselev, ''Icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului din Rusia'', ed. Bunavestire, Bacău, s.a.*Arhim. Teofilact MARINAKISMarinakis, ''Icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului de la Sfântul Munte Athos'', ed. Bunavestire, Bacău, 2002.

*[http://www.sushy.go.ro Invăţătura Invățătura ortodoxă despre Maica Domnului]