Anatema

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Anatema (gr. ἀνάθεμα) este sancțiunea extremă pe care Biserica Ortodoxă o poate lua față de un membru al ei care se află în eroare, înșelare, schismă sau erezie. Anatema este o separare completă de trupul Bisericii, echivalentă unei expulzări.

Termenul de anatema provine din expresia grecească "εις Θεον ανατιθημι", adică "supus/dat lui Dumnezeu" pentru judecata Lui finală.

Excomunicare vs. anatema

Biserica Ortodoxă face distincția între excomunicare, care e o "separare de comuniunea Bisericii" (prin oprirea de la împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos, alte sancțiuni bisericești sau epitimii sau canoane de pocăință), și anatemă. Cel aflat sub sancțiunea excomunicării rămâne membru al Bisericii, cu toate că participarea lui la viața mistică a Bisericii, îndeosebi la Sfânta Împărtășanie, nu este îi îngrădită până la pocăința celui aflat sub sancțiunea excomunicării. Cel căzut sub anatema este în schimb complet separat, rupt de trupul Bisericii până când se va pocăi.

Motive pentru anatemizare

Motivele principale pentru care o persoană poate fi anatemizată de Biserică sunt căderea în erezie sau în schismă. Biserica pronunță însă sentința anatemei doar în ultimă instanță, iar înainte de aceasta ea trebuie neapărat precedată de eforturi pastorale de lămurire a persoanei în cauză, pentru a-l readuce la dreapta credință.

Surse

Legături externe