Iosif din Arimateea: Diferență între versiuni
(→Legături externe) |
m |
||
| (Nu s-au afișat 3 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | [[ | + | [[Fișier:JosephArimathea.jpg|right|thumb|Sfântul Iosif din Arimateea, cel care l-a îngropat pe Hristos.]] |
| − | {{Israel-Iisus}}[[Sfânt]]ul | + | {{Israel-Iisus}}[[Sfânt]]ul și [[dreptatea|drept]]ul '''Iosif din Arimatea''', ucenic al lui [[Iisus]], este cel care, împreună cu [[Dreptul Nicodim|Nicodim]], L-a îngropat pe Mântuitor, după răstignirea și patimile acestuia.<br> |
| − | [[Prăznuire]]a sa se face pe [[31 iulie]]. De asemenea, el este pomenit în [[Duminica Femeilor | + | [[Prăznuire]]a sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[31 iulie]]<ref>În documentele [[Hagiografie|aghiografice]] georgiene din Palestina Sf. Iosif din Arimateea este prăznuit la [[31 august]], împreună cu Dreptul Nicodim - cf. Gérard Garitte, ''Calendrier pelestino-géorgien du Sinaiticus 34 (X<sup>e</sup> siècle)'', Bruxelles 1958, p. 317.</ref>. De asemenea, el este pomenit în [[Duminica Femeilor Mironosițe]] - a doua duminică după [[Sfintele Paști]]. |
| − | == | + | ==Viața și faptele sale== |
| − | Sfântul | + | Sfântul și dreptul Iosif a fost un om bogat din Arimateea<ref>gr. ''Arimathaia''. Localitate la nord-vest de [[Ierusalim]], probabil identică cu localiatatea Rama/Ramataim din [[Vechiul Testament]] (1 Regi 1, 1). - cf. Xavier Léon-Dufour, ''Dictionnaire du Nouveau Testament'', Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 128.</ref>, ucenic al lui [[Iisus]] ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 27, 57), dar pe ascuns, de frica iudeilor ([[Evanghelia după Ioan|Ioan]] 19, 38). Deși era membru și sfetnic de vază al [[Sinedriu|Soborului]], el aștepta [[Împărăția lui Dumnezeu]] ([[Evanghelia după Marcu|Marcu]] 15, 43). El s-a dus la [[Pilat]] și a cerut trupul lui Iisus și l-a primit în dar (Mc 15, 45). Iosif a luat trupul și, împreună cu [[Dreptul Nicodim|Nicodim]], care adusese o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă și de aloe (Ioan 19, 39), l-a înfășurat într-o pânză curată de in, cumpărată de el, l-a uns cu miresme, după obiceiul evreilor, și l-a pus într-un mormânt nou al lui însuși, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la ușa mormântului, și a plecat<ref>Mt 27, 57-60, Mc 15, 42-47, Ioan 19, 38-42</ref>. [[Maria Magdalena]] și [[Maria]], mama lui Iosif au fost martorele acestei operațiuni (Mc 15.47). Trupul lui Iisus a fost pus acolo pentru că mormântul era aproape, fiind ziua Pregătirii iudeilor (adică vineri, ziua dinaintea [[Sabat]]ului)<ref>Ioan 19, 42</ref>. Spionii evreii au auzit acestea și l-au pârât autorităților care l-au întemnițat pe Sfântul Iosif. Cu toate acestea, Hristos înviat i-a apărut Sfântului Iosif în închisoare convingându-l de [[Învierea Domnului|Învierea]] sa. După o vreme, evreii l-au eliberat pe Sfântul Iosif din închisoare și l-au alungat din [[Ierusalim]]. Apoi, el a călătorit în lumea întreagă propovăduind cuvântul [[Evanghelie]]i, în cele din urmă plantând semințele mântuirii în Britania, de unde a plecat la Domnul în pace. |
==Imnografie== | ==Imnografie== | ||
[[Tropar]] (Glasul 2) | [[Tropar]] (Glasul 2) | ||
| − | :Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat Trupul Tău, cu giulgiu curat | + | :Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat Trupul Tău, cu giulgiu curat înfășurându-L și cu miresme, în mormânt nou îngropându-L, L-a pus. Dar a treia zi ai înviat, Doamne, dăruind lumii mare milă. |
==Iconografie== | ==Iconografie== | ||
| − | [[Dionisie din Furna]] arată că sfântul | + | [[Dionisie din Furna]] arată că sfântul și dreptul Iosif din Arimateea se zugrăvește în icoanele îngropării lui Hristos, în chipul unui bătrân. Astfel, el este zugrăvit cerând trupul lui Hristos de la Pilat, la luarea trupului Domnului de pe Cruce, la plângerea Sa dinaintea înmormântării și la îngroparea Domnului (''Erminia picturii bizantine'', Sophia, București, 2000, pp. 116, 117). |
==Note== | ==Note== | ||
<references /> | <references /> | ||
| + | |||
==Surse== | ==Surse== | ||
| − | + | * Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, ISBN 973-9332-86-2 | |
| − | + | * Sfântul [[Nicolae (Velimirovici)]], ''[[Proloagele de la Ohrida]]'' | |
| + | * Xavier Léon-Dufour, ''Dictionnaire du Nouveau Testament'' | ||
| + | * [[Sinaxar|Sinaxarul]] Părintelui Macarie de la [[Mănăstirea Simonos Petras (Muntele Athos)|Simonos Petras]] | ||
==Legături externe== | ==Legături externe== | ||
Versiunea curentă din 14 decembrie 2023 08:47
| Acest articol face parte din seria Țara Sfântă și Iudaismul în timpul Mântuitorului |
|||
| Curente religioase și partide politice | |||
| Saducheii – Fariseii | |||
| Esenienii – Zeloții – Irodienii | |||
| Instituții | |||
| Sanhedrinul - Marele Preot Templul din Ierusalim Legea lui Moise | |||
| Oameni | |||
| Irod cel Mare – Arhelau – Irod Antipa Irod Agripa al II-lea Pilat din Pont Anna – Caiafa Iosif din Arimateea – Fariseul Nicodim Femeile mironosițe Fotini samarineanca Mariamna - Irodiada | |||
| Locuri | |||
| Ierusalim Betleem – Nazaret Galileea – Muntele Tabor – Marea Galileei Betania – Ghetsimani – Muntele Măslinilor Golgota Samaria – Ierihon Cezareea | |||
| Editați această casetă | |||
Sfântul și dreptul Iosif din Arimatea, ucenic al lui Iisus, este cel care, împreună cu Nicodim, L-a îngropat pe Mântuitor, după răstignirea și patimile acestuia.
Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe 31 iulie[1]. De asemenea, el este pomenit în Duminica Femeilor Mironosițe - a doua duminică după Sfintele Paști.
Viața și faptele sale
Sfântul și dreptul Iosif a fost un om bogat din Arimateea[2], ucenic al lui Iisus (Matei 27, 57), dar pe ascuns, de frica iudeilor (Ioan 19, 38). Deși era membru și sfetnic de vază al Soborului, el aștepta Împărăția lui Dumnezeu (Marcu 15, 43). El s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Iisus și l-a primit în dar (Mc 15, 45). Iosif a luat trupul și, împreună cu Nicodim, care adusese o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă și de aloe (Ioan 19, 39), l-a înfășurat într-o pânză curată de in, cumpărată de el, l-a uns cu miresme, după obiceiul evreilor, și l-a pus într-un mormânt nou al lui însuși, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la ușa mormântului, și a plecat[3]. Maria Magdalena și Maria, mama lui Iosif au fost martorele acestei operațiuni (Mc 15.47). Trupul lui Iisus a fost pus acolo pentru că mormântul era aproape, fiind ziua Pregătirii iudeilor (adică vineri, ziua dinaintea Sabatului)[4]. Spionii evreii au auzit acestea și l-au pârât autorităților care l-au întemnițat pe Sfântul Iosif. Cu toate acestea, Hristos înviat i-a apărut Sfântului Iosif în închisoare convingându-l de Învierea sa. După o vreme, evreii l-au eliberat pe Sfântul Iosif din închisoare și l-au alungat din Ierusalim. Apoi, el a călătorit în lumea întreagă propovăduind cuvântul Evangheliei, în cele din urmă plantând semințele mântuirii în Britania, de unde a plecat la Domnul în pace.
Imnografie
Tropar (Glasul 2)
- Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat Trupul Tău, cu giulgiu curat înfășurându-L și cu miresme, în mormânt nou îngropându-L, L-a pus. Dar a treia zi ai înviat, Doamne, dăruind lumii mare milă.
Iconografie
Dionisie din Furna arată că sfântul și dreptul Iosif din Arimateea se zugrăvește în icoanele îngropării lui Hristos, în chipul unui bătrân. Astfel, el este zugrăvit cerând trupul lui Hristos de la Pilat, la luarea trupului Domnului de pe Cruce, la plângerea Sa dinaintea înmormântării și la îngroparea Domnului (Erminia picturii bizantine, Sophia, București, 2000, pp. 116, 117).
Note
- ↑ În documentele aghiografice georgiene din Palestina Sf. Iosif din Arimateea este prăznuit la 31 august, împreună cu Dreptul Nicodim - cf. Gérard Garitte, Calendrier pelestino-géorgien du Sinaiticus 34 (Xe siècle), Bruxelles 1958, p. 317.
- ↑ gr. Arimathaia. Localitate la nord-vest de Ierusalim, probabil identică cu localiatatea Rama/Ramataim din Vechiul Testament (1 Regi 1, 1). - cf. Xavier Léon-Dufour, Dictionnaire du Nouveau Testament, Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 128.
- ↑ Mt 27, 57-60, Mc 15, 42-47, Ioan 19, 38-42
- ↑ Ioan 19, 42
Surse
- Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, ISBN 973-9332-86-2
- Sfântul Nicolae (Velimirovici), Proloagele de la Ohrida
- Xavier Léon-Dufour, Dictionnaire du Nouveau Testament
- Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
