Sfânta Scriptură: Diferență între versiuni
IoanC (Discuție | contribuții) m (→Natura Sfintei Scripturi) |
(leg. biblice, interne, cateva diacritice, varia minore.) |
||
| Linia 2: | Linia 2: | ||
'''Sfânta Scriptură''' sau '''Biblia''' ca mijloc de transmitere a Revelaţiei(sau Descoperirii) dumnezeieşti şi ca depozitară a Revelaţiei, cuprinde o dublă colecţie de cărţi: Colecţia Vechiului Testament şi Colecţia Noului Testament. | '''Sfânta Scriptură''' sau '''Biblia''' ca mijloc de transmitere a Revelaţiei(sau Descoperirii) dumnezeieşti şi ca depozitară a Revelaţiei, cuprinde o dublă colecţie de cărţi: Colecţia Vechiului Testament şi Colecţia Noului Testament. | ||
| − | '''[[Vechiul Testament]]''' cuprinde Revelaţia făcută de Dumnezeu prin [[patriarh]]ii vechi şi prin [[prooroc]]i, timp de aproximativ 1000 de ani (sec. XV - sec. V î.d.Hr.), fiind "călăuză spre [[Hristos]]" ([[Galateni]] 3 | + | '''[[Vechiul Testament]]''' cuprinde Revelaţia făcută de Dumnezeu prin [[patriarh]]ii vechi şi prin [[prooroc]]i, timp de aproximativ 1000 de ani (sec. XV - sec. V î.d.Hr.), fiind "călăuză spre [[Hristos]]" ([[Galateni]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=29&cap=3#24 3,24]), pregătind venirea Lui. |
| − | '''[[Noul Testament]]''' cuprinde Descoperirea supranaturală făcută nu prin trimişi ai lui Dumnezeu, ci prin Însuşi Dumnezeu Fiul ([[Evrei]] 1 | + | '''[[Noul Testament]]''' cuprinde Descoperirea supranaturală făcută nu prin trimişi ai lui Dumnezeu, ci prin Însuşi Dumnezeu Fiul ([[Evrei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=22&cap=1 1,1-2]), pusă în scris ocazional de către unii dintre [[Apostoli]] sau [[ucenic]]ii acestora. Cea mai mare parte a Descoperirii făcute de Mântuitorul s-a transmis pe cale orală, fiind fixată în scris mai târziu, de către [[Sfinţii Părinţi]] ai primelor secole creştine. |
| − | Noul Testament desăvârşeşte Descoperirea făcută de Dumnezeu prin Legea lui Moise (cuprinsă în [[Pentateuh]] - primele cinci cărţi ale Bibliei) şi prooroci, din perioada Vechiului Testament, după cuvintele Mântuitorului: "''Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc''" (Matei 5 | + | Noul Testament desăvârşeşte Descoperirea făcută de Dumnezeu prin Legea lui Moise (cuprinsă în [[Pentateuh]] - primele cinci cărţi ale Bibliei) şi prooroci, din perioada Vechiului Testament, după cuvintele Mântuitorului: "''Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc''" ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=5#17 5, 17]). |
==Natura Sfintei Scripturi== | ==Natura Sfintei Scripturi== | ||
| − | Sfânta | + | Sfânta Scriptură ''este'' Cuvântul lui Dumnezeu și în același timp este ''despre'' [[Iisus Hristos|Dumnezeu Cuvântul]], [[Iisus Hristos]]. Sfânta Scriptură reprezintă Descoperirea Lui [[Dumnezeu]] despre El Însuși, Cuvântul lui Dumnezeu spus în cuvintele oamenilor. Biblia este o mărturie a Descoperirii dumnezeiești, şi o parte a Sfintei Tradiţii care este vie și lucrătoare în [[Biserica|Biserică]]. Astfel, dacă [[Sfânta Tradiţie]] înseamnă viaţa Bisericii, Sfânta Scriptură este limba principală a acestei vieţi. |
| − | Biblia—atât [[Vechiul Testament]], cât | + | Biblia—atât [[Vechiul Testament]], cât şi [[Noul Testament]]—este [[hristocentrism|hristocentrică]] şi [[hristologie|hristologică]]. În întreaga Biblie se vorbește despre Mesia. În timpul Vechiului Testament venirea Mântuitorului este proorocită și pregătită, pe când Noul Testament a fost scris întocmai pentru că Hristos înviase deja din morţi, iar prin moartea [[Apostolul Iacov|Apostolului Iacov]], [[Biserica]] înţelesese că martorii oculari ai Mântuitorului nu vor fi pe pământ încă mult timp. |
| − | La început, | + | La început, Apostolii au transmis [[Evanghelie|Sfânta Evanghelie]] prin viu grai; prin aceasta, Cuvântul Lui |
| − | [[Dumnezeu]] s-a răspândit | + | [[Dumnezeu]] s-a răspândit şi a întemeiat [[Biserica]]. Ulterior, în acest context, Biblia a putut fi |
compusă și canonizată. În mod firesc, oamenii mai întâi predică(oral) Adevărul și apoi înregistrează în | compusă și canonizată. În mod firesc, oamenii mai întâi predică(oral) Adevărul și apoi înregistrează în | ||
| − | scris cele auzite. Primele cuvinte ale lui [[Moise]] rostite către poporul lui Israel după | + | scris cele auzite. Primele cuvinte ale lui [[Moise]] rostite către poporul lui Israel după Paştile |
evreilor au fost ca aceștia să ''spună'' copiilor cele întâmplate. Primul lucru pe care l-a | evreilor au fost ca aceștia să ''spună'' copiilor cele întâmplate. Primul lucru pe care l-a | ||
| − | săvârșit Sf. [[Maria Magdalena]] după ce | + | săvârșit Sf. [[Maria Magdalena]] după ce L-a văzut pe Iisus Înviat a fost să îi ''spună'' |
| − | îndată și | + | îndată și Sf. [[Apostolul Petru|Petru]]. Mai târziu, aceste evenimente au fost trecute în ''scris'' spre mărturie |
nestrămutata pentru următoarele generații. | nestrămutata pentru următoarele generații. | ||
| − | ==Se presupune | + | ==Se presupune credinţa== |
| − | Biblia presupune [[ | + | Biblia presupune [[credinţa]] cititorului, ea fiind un document despre credinţă, iar nu despre știință, filosofie, istorie, arheologie, literatura, ideologie sau biografie. Potrivit cu originea și folosirea pe care și le are în obștea credincioșilor, Biblia nu încearcă sa-și stabilească propria autenticitate, nici sa-și dovedească supozițiile fundamentale. Ea nu a fost intenționată ca o dovadă logică existentei lui [[Dumnezeu]] sau a realității pe care textele Biblice o atestă. |
| − | "Credința" înseamnă acceptarea unui adevăr pe baza mărturiei altcuiva, și nu pe bănuieli sau pe | + | "Credința" înseamnă acceptarea unui adevăr pe baza mărturiei altcuiva, și nu pe bănuieli sau pe cunoașterea directă, ca martor ocular. |
| − | După cum spune Sf. [[Ioan Hrisostom]], [[Biserica]] ar muri dacă ar fi | + | După cum spune Sf. [[Ioan Gură de Aur|Ioan Hrisostom]], [[Biserica]] ar muri dacă ar fi fondată numai pe cunoștință (experiența directă); trebuie să existe cei care cred fără să vadă. Cu toate că de-a lungul istoriei Bisericii, Descoperiri dumnezeiești au fost într-adevăr trăite de către sfinți și prin experiență empirică, acest lucru nu se întâmplă nicidecum în mod obișnuit. Astfel că, în această viaţă, majoritatea creștinilor nu vor primi adevărurile descrise în Biblie prin Descoperire directă, ci ei trebuie să o citească cu ochii credinței. |
==Integritatea Sfintei Scripturi== | ==Integritatea Sfintei Scripturi== | ||
| − | Deoarece Biblia este un document despre credință, se cuvine | + | Deoarece Biblia este un document despre credință, se cuvine să ii respectăm integritatea ca fiind Descoperire definitivă a credinței Creștin Ortodoxe. Nici o altă carte în afară de cele menționate mai jos nu este recunoscută de Canonul Sfintei Scripturi. Deşi Biblia nu constituie un rezumat exhaustiv al Descoperirii dumnezeiești, nu ni s-a dat o Descoperire mai nouă. Chiar și în cazul în care un nou text s-ar afla de către cercetători, și ar fi dovedit în unanimitate de către aceștia că provine din mâinile [[Apostolul Pavel|Apostolului Pavel]] sau ale lui [[Moise]] (spre exemplu), nu s-ar adăuga la Canonul Sfintei Scripturi. De asemenea, nici nu s-ar scoate din Canon un text care s-ar dovedi fără îndoială a nu aparține autorului căruia i se atribuie în mod tradițional. |
==Scopul Sfintei Scripturi== | ==Scopul Sfintei Scripturi== | ||
| Linia 44: | Linia 44: | ||
Canonul [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]] din Scriptură urmat de Biserica Ortodoxă este cel al [[Septuaginta|Septuagintei]], care era Biblia cunoscută de [[Apostoli]]. De-a lungul anilor, alte comunități creștine s-au abătut întrucâtva de la acest canon al Scripturii. Canonul [[Noul Testament|Noului Testament]] s-a structurat în primele secole ale Bisericii. Prima listă definitivă a cărților Noului Testament o găsim în ''Scrisoarea pascală'' a Sf. [[Atanasie cel Mare|Atanasie al Alexandriei]] în anul 367. | Canonul [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]] din Scriptură urmat de Biserica Ortodoxă este cel al [[Septuaginta|Septuagintei]], care era Biblia cunoscută de [[Apostoli]]. De-a lungul anilor, alte comunități creștine s-au abătut întrucâtva de la acest canon al Scripturii. Canonul [[Noul Testament|Noului Testament]] s-a structurat în primele secole ale Bisericii. Prima listă definitivă a cărților Noului Testament o găsim în ''Scrisoarea pascală'' a Sf. [[Atanasie cel Mare|Atanasie al Alexandriei]] în anul 367. | ||
| − | Canonul Sfintei Scripturi, adică lista cărţilor sfinte acceptate de Biserică ca fiind scrise sub inspiraţia Duhului Sfânt şi cuprinzând revelaţia dumnezeiască. Dacă inspiraţia cărţilor canonice este o învăţătură descoperită chiar în Sfânta Scriptură (II Tim. 3, 16), introducerea şi menţinerea acestor cărţi în canon, precum şi numărul lor, au fost stabilite de Biserică prin Tradiţie (v. BIBLIE). Canonul Vechiului Testament s-a format definitiv la sfârşitul secolului I, în cadrul sinagogii iudaice, de unde l-a preluat Biserica Creştină. Biserica primară a ales canonul alexandrin sau Septuaginta, care cuprinde 39 de cărţi împărţite, după cuprinsul lor. Cărţile istorice : Facerea, Ieşirea, Leviticul, Numerii, Deuteronomul, Iosua Navi, Judecători, Rut, I Regi, II Regi, III Regi, IV Regi, I Cronici, II Cronici, Ezdra I, Neemia i(Ezdra II), Estera ; cărţile didactice : Psalmii, Iov, Proverbele lui Solomon, Ecleziastul, Cîntarea Cîntărilor; cărţile profetice : Isaia, Ieremia, Iezechiel, Daniel, Plângerile lui Ieremia (profeţii mari) ; şi Avdie, Ioil, Iona, Amos, Osea, Miheea, Naum, Sofonie, Avacum, Agheu, Zaharia şi Maleahi (profeţii mici). In afară de aceste cărţi inspirate şi canonice, Biserica Ortodoxă consideră ca bune de citit şi folositoare de suflet pentru credincioşi alte zece cărţi care s-au păstrat în Sfânta Scriptură împreună cu cele canonice şi care | + | Canonul Sfintei Scripturi, adică lista cărţilor sfinte acceptate de Biserică ca fiind scrise sub inspiraţia Duhului Sfânt şi cuprinzând revelaţia dumnezeiască. Dacă inspiraţia cărţilor canonice este o învăţătură descoperită chiar în Sfânta Scriptură (II Tim. 3, 16), introducerea şi menţinerea acestor cărţi în canon, precum şi numărul lor, au fost stabilite de Biserică prin Tradiţie (v. BIBLIE). Canonul Vechiului Testament s-a format definitiv la sfârşitul secolului I, în cadrul sinagogii iudaice, de unde l-a preluat Biserica Creştină. Biserica primară a ales canonul alexandrin sau Septuaginta, care cuprinde 39 de cărţi împărţite, după cuprinsul lor. Cărţile istorice : Facerea, Ieşirea, Leviticul, Numerii, Deuteronomul, Iosua Navi, Judecători, Rut, I Regi, II Regi, III Regi, IV Regi, I Cronici, II Cronici, Ezdra I, Neemia i(Ezdra II), Estera ; cărţile didactice : Psalmii, Iov, Proverbele lui Solomon, Ecleziastul, Cîntarea Cîntărilor; cărţile profetice : Isaia, Ieremia, Iezechiel, Daniel, Plângerile lui Ieremia (profeţii mari) ; şi Avdie, Ioil, Iona, Amos, Osea, Miheea, Naum, Sofonie, Avacum, Agheu, Zaharia şi Maleahi (profeţii mici). In afară de aceste cărţi inspirate şi canonice, Biserica Ortodoxă consideră ca bune de citit şi folositoare de suflet pentru credincioşi alte zece cărţi care s-au păstrat în Sfânta Scriptură împreună cu cele canonice şi care sunt folosite în cult : Iudita, Ezdra III, I Macabei, II Macabei, III Macabei, Tobit, înţelepciunea lui Isus Sirah, înţelepciunea lui Solomon, Epistola lui Ieremia, Baruh. |
| − | La un moment dat, către anul 150, Biserica a fixat pe baza Tradiţiei, un canon al scrierilor care cuprind descoperirea dumnezeiască a lui Iisus Hristos, propovăduită de apostoli, şi care formează Noul Testament. într-o scrisoare de Paşti, din "anul 367, a sfântului Atanasie, apare pentru prima oară şi lista cu cele 27 de cărţi pe care Biserica creştină le acceptă şi le recunoaşte ca inspirate şi canonice : cele patru Evanghelii : după Matei, după Marcu, după Luca şi după Ioan ; epistolele pauline : Romani, I şi II Corinteni, Galateni, Efeseni, Filipeni, Coloseni, I şi II Tesaloniceni, I şi II Timotei, Tit, Filimon, Epistola către Evrei; epistolele soborniceşti : Iacov, I şi II Petru I, II şi III Ioan ; Iuda ; Apocalipsa. | + | La un moment dat, către anul 150, Biserica a fixat, pe baza Tradiţiei, un canon al scrierilor care cuprind descoperirea dumnezeiască a lui Iisus Hristos, propovăduită de apostoli, şi care formează Noul Testament. într-o scrisoare de Paşti, din "anul 367, a sfântului Atanasie, apare pentru prima oară şi lista cu cele 27 de cărţi pe care Biserica creştină le acceptă şi le recunoaşte ca inspirate şi canonice : cele patru Evanghelii : după Matei, după Marcu, după Luca şi după Ioan ; epistolele pauline : Romani, I şi II Corinteni, Galateni, Efeseni, Filipeni, Coloseni, I şi II Tesaloniceni, I şi II Timotei, Tit, Filimon, Epistola către Evrei; epistolele soborniceşti : Iacov, I şi II Petru I, II şi III Ioan ; Iuda ; Apocalipsa. |
Pe cât posibil, vom reda între paranteze variantele de transcriere alternative ale numelor cărților Scripturii în cele ce urmează. | Pe cât posibil, vom reda între paranteze variantele de transcriere alternative ale numelor cărților Scripturii în cele ce urmează. | ||
| Linia 150: | Linia 150: | ||
== A se vedea si == | == A se vedea si == | ||
| − | * [[ | + | * [[Hermeneutică]] |
* [[Septuaginta]] (LXX) | * [[Septuaginta]] (LXX) | ||
* [[Vechiul Testament]] Evreiesc | * [[Vechiul Testament]] Evreiesc | ||
| + | * [[Noul Testament]] | ||
* [[Comentarii Biblice]] | * [[Comentarii Biblice]] | ||
| − | * [[ | + | * [[Evanghelie]] |
| − | * [[ | + | * [[Epistolă]] |
* [[Psaltirea]] | * [[Psaltirea]] | ||
| − | * [[ | + | * [[Apostol (liturgică)|Apostolul]] |
| − | == | + | ==Legături externe== |
| − | * [ | + | *[http://www.holy-trinity.org/liturgics/nrsv.html An Orthodox Critique of English Translations of the Bible] |
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
===Biblia Online=== | ===Biblia Online=== | ||
| − | *The [http://unbound.biola.edu/ Unbound Bible] provided by [http://www.biola.edu/ Biola University] | + | *ro: [http://bibliaortodoxa.ro Biblia ortodoxă], versiunea Sf. Sinod al BOR. |
| − | *[http://biblegateway.com/ BibleGateway.com], a ministry of [http://www.gospelcom.net/ Gospel Communications International] | + | *en: The [http://unbound.biola.edu/ Unbound Bible] provided by [http://www.biola.edu/ Biola University] |
| − | *[http://bible.crosswalk.com/ Bible Study Tools] provided by [http://www.crosswalk.com/ crosswalk.com] | + | *en: [http://biblegateway.com/ BibleGateway.com], a ministry of [http://www.gospelcom.net/ Gospel Communications International] |
| − | + | *en: [http://bible.crosswalk.com/ Bible Study Tools] provided by [http://www.crosswalk.com/ crosswalk.com] | |
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| + | ===Citiri zilnice din Scriptură=== | ||
| + | *en: [http://www.goarch.org/en/resources/dailyreadings/ Daily Bible readings] from the [[Greek Orthodox Archdiocese of America]] | ||
| + | *en: [http://www.acrod.org/cgi-bin/dailyreading.cgi Daily Scripture readings] ([[Julian Calendar]]) from the [[American Carpatho-Russian Orthodox Diocese]] | ||
| + | *en: [http://www.oca.org/Reading.asp Scripture readings] from the [[Orthodox Church in America]] | ||
| + | *en: [http://www.bombaxo.com/greek.html Lectionary of the Greek Orthodox Church] according to The Orthodox Study Bible | ||
| + | *en: [http://www.orthodox.net/ustav/lectionary-for-the-kellia.html Lectionary for the Kellia] - A suggestion for everyday scripture readings | ||
| − | + | ===Alte articole=== | |
| − | + | *en: [[The Parish and Holy Scripture]] - by Archpriest Andrew Morbey | |
| − | [[ | ||
| − | |||
| − | + | ===Stiri noi=== | |
| − | == | + | *[http://news.nationalgeographic.com/news/2008/11/081103-hebrew-text.html ''Oldest Hebrew Text Is Evidence for Bible Stories?''], Mati Milstein in Elah Valley, Israel for National Geographic News [[November 3]], 2008. |
| − | *[ | ||
| − | |||
[[Categorie:Literatură creştină]] | [[Categorie:Literatură creştină]] | ||
[[Categorie:Sfânta Scriptură]] | [[Categorie:Sfânta Scriptură]] | ||
| + | [[Categorie:Texte]] | ||
[[ar:الكتاب المقدس]] | [[ar:الكتاب المقدس]] | ||
[[el:Αγία Γραφή]] | [[el:Αγία Γραφή]] | ||
[[en:Holy Scripture]] | [[en:Holy Scripture]] | ||
Versiunea de la data 23 ianuarie 2010 18:09
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Sfânta Scriptură sau Biblia ca mijloc de transmitere a Revelaţiei(sau Descoperirii) dumnezeieşti şi ca depozitară a Revelaţiei, cuprinde o dublă colecţie de cărţi: Colecţia Vechiului Testament şi Colecţia Noului Testament.
Vechiul Testament cuprinde Revelaţia făcută de Dumnezeu prin patriarhii vechi şi prin prooroci, timp de aproximativ 1000 de ani (sec. XV - sec. V î.d.Hr.), fiind "călăuză spre Hristos" (Galateni 3,24), pregătind venirea Lui.
Noul Testament cuprinde Descoperirea supranaturală făcută nu prin trimişi ai lui Dumnezeu, ci prin Însuşi Dumnezeu Fiul (Evrei 1,1-2), pusă în scris ocazional de către unii dintre Apostoli sau ucenicii acestora. Cea mai mare parte a Descoperirii făcute de Mântuitorul s-a transmis pe cale orală, fiind fixată în scris mai târziu, de către Sfinţii Părinţi ai primelor secole creştine.
Noul Testament desăvârşeşte Descoperirea făcută de Dumnezeu prin Legea lui Moise (cuprinsă în Pentateuh - primele cinci cărţi ale Bibliei) şi prooroci, din perioada Vechiului Testament, după cuvintele Mântuitorului: "Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc" (Matei 5, 17).
Cuprins
Natura Sfintei Scripturi
Sfânta Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu și în același timp este despre Dumnezeu Cuvântul, Iisus Hristos. Sfânta Scriptură reprezintă Descoperirea Lui Dumnezeu despre El Însuși, Cuvântul lui Dumnezeu spus în cuvintele oamenilor. Biblia este o mărturie a Descoperirii dumnezeiești, şi o parte a Sfintei Tradiţii care este vie și lucrătoare în Biserică. Astfel, dacă Sfânta Tradiţie înseamnă viaţa Bisericii, Sfânta Scriptură este limba principală a acestei vieţi.
Biblia—atât Vechiul Testament, cât şi Noul Testament—este hristocentrică şi hristologică. În întreaga Biblie se vorbește despre Mesia. În timpul Vechiului Testament venirea Mântuitorului este proorocită și pregătită, pe când Noul Testament a fost scris întocmai pentru că Hristos înviase deja din morţi, iar prin moartea Apostolului Iacov, Biserica înţelesese că martorii oculari ai Mântuitorului nu vor fi pe pământ încă mult timp.
La început, Apostolii au transmis Sfânta Evanghelie prin viu grai; prin aceasta, Cuvântul Lui Dumnezeu s-a răspândit şi a întemeiat Biserica. Ulterior, în acest context, Biblia a putut fi compusă și canonizată. În mod firesc, oamenii mai întâi predică(oral) Adevărul și apoi înregistrează în scris cele auzite. Primele cuvinte ale lui Moise rostite către poporul lui Israel după Paştile evreilor au fost ca aceștia să spună copiilor cele întâmplate. Primul lucru pe care l-a săvârșit Sf. Maria Magdalena după ce L-a văzut pe Iisus Înviat a fost să îi spună îndată și Sf. Petru. Mai târziu, aceste evenimente au fost trecute în scris spre mărturie nestrămutata pentru următoarele generații.
Se presupune credinţa
Biblia presupune credinţa cititorului, ea fiind un document despre credinţă, iar nu despre știință, filosofie, istorie, arheologie, literatura, ideologie sau biografie. Potrivit cu originea și folosirea pe care și le are în obștea credincioșilor, Biblia nu încearcă sa-și stabilească propria autenticitate, nici sa-și dovedească supozițiile fundamentale. Ea nu a fost intenționată ca o dovadă logică existentei lui Dumnezeu sau a realității pe care textele Biblice o atestă.
"Credința" înseamnă acceptarea unui adevăr pe baza mărturiei altcuiva, și nu pe bănuieli sau pe cunoașterea directă, ca martor ocular. După cum spune Sf. Ioan Hrisostom, Biserica ar muri dacă ar fi fondată numai pe cunoștință (experiența directă); trebuie să existe cei care cred fără să vadă. Cu toate că de-a lungul istoriei Bisericii, Descoperiri dumnezeiești au fost într-adevăr trăite de către sfinți și prin experiență empirică, acest lucru nu se întâmplă nicidecum în mod obișnuit. Astfel că, în această viaţă, majoritatea creștinilor nu vor primi adevărurile descrise în Biblie prin Descoperire directă, ci ei trebuie să o citească cu ochii credinței.
Integritatea Sfintei Scripturi
Deoarece Biblia este un document despre credință, se cuvine să ii respectăm integritatea ca fiind Descoperire definitivă a credinței Creștin Ortodoxe. Nici o altă carte în afară de cele menționate mai jos nu este recunoscută de Canonul Sfintei Scripturi. Deşi Biblia nu constituie un rezumat exhaustiv al Descoperirii dumnezeiești, nu ni s-a dat o Descoperire mai nouă. Chiar și în cazul în care un nou text s-ar afla de către cercetători, și ar fi dovedit în unanimitate de către aceștia că provine din mâinile Apostolului Pavel sau ale lui Moise (spre exemplu), nu s-ar adăuga la Canonul Sfintei Scripturi. De asemenea, nici nu s-ar scoate din Canon un text care s-ar dovedi fără îndoială a nu aparține autorului căruia i se atribuie în mod tradițional.
Scopul Sfintei Scripturi
Sfânta Scriptură există pentru motivul pe care îl dă Sfântul Apostol Ioan îl dă în Evanghelia sa (20, 30-31):
- Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.
- Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui.
Prin urmare, Biblia a fost scrisă ca să putem crede și să fim mântuiți.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc pentru a-l transforma într-un articol adevărat.
Canonul Sfintei Scripturi
Canonul Vechiului Testament din Scriptură urmat de Biserica Ortodoxă este cel al Septuagintei, care era Biblia cunoscută de Apostoli. De-a lungul anilor, alte comunități creștine s-au abătut întrucâtva de la acest canon al Scripturii. Canonul Noului Testament s-a structurat în primele secole ale Bisericii. Prima listă definitivă a cărților Noului Testament o găsim în Scrisoarea pascală a Sf. Atanasie al Alexandriei în anul 367.
Canonul Sfintei Scripturi, adică lista cărţilor sfinte acceptate de Biserică ca fiind scrise sub inspiraţia Duhului Sfânt şi cuprinzând revelaţia dumnezeiască. Dacă inspiraţia cărţilor canonice este o învăţătură descoperită chiar în Sfânta Scriptură (II Tim. 3, 16), introducerea şi menţinerea acestor cărţi în canon, precum şi numărul lor, au fost stabilite de Biserică prin Tradiţie (v. BIBLIE). Canonul Vechiului Testament s-a format definitiv la sfârşitul secolului I, în cadrul sinagogii iudaice, de unde l-a preluat Biserica Creştină. Biserica primară a ales canonul alexandrin sau Septuaginta, care cuprinde 39 de cărţi împărţite, după cuprinsul lor. Cărţile istorice : Facerea, Ieşirea, Leviticul, Numerii, Deuteronomul, Iosua Navi, Judecători, Rut, I Regi, II Regi, III Regi, IV Regi, I Cronici, II Cronici, Ezdra I, Neemia i(Ezdra II), Estera ; cărţile didactice : Psalmii, Iov, Proverbele lui Solomon, Ecleziastul, Cîntarea Cîntărilor; cărţile profetice : Isaia, Ieremia, Iezechiel, Daniel, Plângerile lui Ieremia (profeţii mari) ; şi Avdie, Ioil, Iona, Amos, Osea, Miheea, Naum, Sofonie, Avacum, Agheu, Zaharia şi Maleahi (profeţii mici). In afară de aceste cărţi inspirate şi canonice, Biserica Ortodoxă consideră ca bune de citit şi folositoare de suflet pentru credincioşi alte zece cărţi care s-au păstrat în Sfânta Scriptură împreună cu cele canonice şi care sunt folosite în cult : Iudita, Ezdra III, I Macabei, II Macabei, III Macabei, Tobit, înţelepciunea lui Isus Sirah, înţelepciunea lui Solomon, Epistola lui Ieremia, Baruh.
La un moment dat, către anul 150, Biserica a fixat, pe baza Tradiţiei, un canon al scrierilor care cuprind descoperirea dumnezeiască a lui Iisus Hristos, propovăduită de apostoli, şi care formează Noul Testament. într-o scrisoare de Paşti, din "anul 367, a sfântului Atanasie, apare pentru prima oară şi lista cu cele 27 de cărţi pe care Biserica creştină le acceptă şi le recunoaşte ca inspirate şi canonice : cele patru Evanghelii : după Matei, după Marcu, după Luca şi după Ioan ; epistolele pauline : Romani, I şi II Corinteni, Galateni, Efeseni, Filipeni, Coloseni, I şi II Tesaloniceni, I şi II Timotei, Tit, Filimon, Epistola către Evrei; epistolele soborniceşti : Iacov, I şi II Petru I, II şi III Ioan ; Iuda ; Apocalipsa.
Pe cât posibil, vom reda între paranteze variantele de transcriere alternative ale numelor cărților Scripturii în cele ce urmează.
Canonul Vechiului Testament
|
|
Canonul Noului Testament
A se vedea si
- Hermeneutică
- Septuaginta (LXX)
- Vechiul Testament Evreiesc
- Noul Testament
- Comentarii Biblice
- Evanghelie
- Epistolă
- Psaltirea
- Apostolul
Legături externe
Biblia Online
- ro: Biblia ortodoxă, versiunea Sf. Sinod al BOR.
- en: The Unbound Bible provided by Biola University
- en: BibleGateway.com, a ministry of Gospel Communications International
- en: Bible Study Tools provided by crosswalk.com
Citiri zilnice din Scriptură
- en: Daily Bible readings from the Greek Orthodox Archdiocese of America
- en: Daily Scripture readings (Julian Calendar) from the American Carpatho-Russian Orthodox Diocese
- en: Scripture readings from the Orthodox Church in America
- en: Lectionary of the Greek Orthodox Church according to The Orthodox Study Bible
- en: Lectionary for the Kellia - A suggestion for everyday scripture readings
Alte articole
- en: The Parish and Holy Scripture - by Archpriest Andrew Morbey
Stiri noi
- Oldest Hebrew Text Is Evidence for Bible Stories?, Mati Milstein in Elah Valley, Israel for National Geographic News November 3, 2008.
