Sfânta Scriptură

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol sau paragraf este o ciornă.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc pentru a-l transforma într-un articol adevărat.


Acest articol face parte din seria
Introducere în
Creștinismul Ortodox
Sfânta Tradiție
Sfânta Scriptură
Simbolul credinței
Sinoade ecumenice
Sfinții Părinți
Sfânta Liturghie
Drept canonic
Icoane
Sfânta Treime
Dumnezeu Tatăl
Iisus Hristos
Sfântul Duh
Biserica
Eclesiologie
Istoria Bisericii
Sfintele Taine
Viața Bisericii
Editează această cutie

Sfânta Scriptură sau Biblia ca mijloc de transmitere a Revelaţiei(sau Descoperirii) dumnezeieşti şi ca depozitară a Revelaţiei, cuprinde o dublă colecţie de cărţi: Colecţia Vechiului Testament şi Colecţia Noului Testament.

Vechiul Testament cuprinde Revelaţia făcută de Dumnezeu prin patriarhii vechi şi prin prooroci, timp de aproximativ 1000 de ani (sec. XV - sec. V î.d.Hr.), fiind "călăuză spre Hristos" (Galateni 3: 24), pregătind venirea Lui.

Noul Testament cuprinde Descoperirea supranaturală făcută nu prin trimişi ai lui Dumnezeu, ci prin Însuşi Dumnezeu Fiul (Evrei 1:1-2), pusă în scris ocazional de către unii dintre Apostoli sau ucenicii acestora. Cea mai mare parte a Descoperirii făcute de Mântuitorul s-a transmis pe cale orală, fiind fixată în scris mai târziu, de către Sfinţii Părinţi ai primelor secole creştine.

Noul Testament desăvârşeşte Descoperirea făcută de Dumnezeu prin Legea lui Moise (cuprinsă în Pentateuh - primele cinci cărţi ale Bibliei) şi prooroci, din perioada Vechiului Testament, după cuvintele Mântuitorului: "Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc" (Matei 5: 17).

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.


Natura Sfintei Scripturi

Sfanta Scriptura este Cuvantul lui Dumnezeu si in acelasi timp este despre Dumnezeu Cuvantul, Iisus Hristos. Sfanta Scriptura reprezinta Descoperirea Lui Dumnezeu despre El Insusi, Cuvantul Lui Dumnezeu spus in cuvintele oamenilor. Biblia este o marturie a Descoperirii dumnezeiesti, si o parte a Sfintei Traditii care este vie si lucratoare in Biserica. Astfel, daca Sfanta Traditie inseamna viata Bisericii, Sfanta Scriptura este limba principala a acestei vieti.

Biblia—atat Vechiul Testament, cat si Noul Testament—este hristocentrica si hristologica. In intreaga Biblie se vorbeste despre Mesia. In timpul Vechiului Testament venirea Mantuitorului este proorocita si pregatita, pe cand Noul Testament a fost scris intocmai pentru ca Hristos inviase deja din morti, iar prin moartea Apostolului Iacov, Biserica intelesese ca martorii oculari ai Mantuitorului nu vor fi pe pamant inca mult timp.

La inceput, apostolii au transmis Sfanta Evanghelie prin viu grai; prin aceasta, Cuvantul Lui Dumnezeu s-a raspandit si a intemeiat Biserica. Ulterior, in acest context, Biblia a putut fi compusa si canonizata. In mod firesc, oamenii mai intai predica(oral) Adevarul si apoi inregistreaza in scris cele auzite. Primele cuvinte ale lui Moise rostite catre poporul lui Israel dupa Pastile evreilor au fost ca acestia sa spuna copiilor cele intamplate. Primul lucru pe care l-a savarsit Sf. Maria Magdalena dupa ce l-a vazut pe Iisus Inviat a fost sa ii spuna indata si lui Sf. Petru. Mai tarziu, aceste evenimente au fost trecute in scris spre marturie nestramutata pentru urmatoarele generatii.

Se presupune credinta

Biblia presupune credinta cititorului, ea fiind un document despre credinta, iar nu despre stiinta, filosofie, istorie, arheologie, literatura, ideologie sau biografie. Potrivit cu originea si folosirea pe care si le are in obstea credinciosilor, Biblia nu incearca sa-si stabileasca propria autenticitate, nici sa-si dovedeasca supozitiile fundamentale. Ea nu a fost intentionata ca o dovada logica a existentei lui Dumnezeu sau a realitatii pe care textele Biblice o atesta.

"Credinta" inseamna acceptarea unui adevar pe baza marturiei altcuiva, si nu pe banuieli sau pe cunoastere directa ca martor ocular. Dupa cum spune Sf. Ioan Hrisostom, Biserica ar muri daca ar fi fondata numai pe cunostinta (experienta directa); trebuie sa existe cei care cred fara sa vada. Cu toate ca de-a lungul istoriei Bisericii, Descoperiri dumnezeiesti au fost intr-adevar traite de catre sfinti si prin experiente empirice, aceast lucru nu se intampla nicidecum in mod obisnuit. Astfel ca, in aceasta viata, majoritatea crestinilor nu vor primi adevarurile descrise in Biblie prin Descoperire directa; ei trebuie sa o citeasca cu ochii credintei.

Integritatea Sfintei Scripturi

Deoarece Biblia este un document despre credinta, se cuvine sa ii respectam integritatea ca fiind Descoperire definitiva a credintei Crestin Ortodoxe. Nici o alta carte in afara de cele mentionate mai jos, nu este recunoscuta de Canonul Sfintei Scripturi. Desi Biblia nu constituie un rezumat exhaustiv al Descoperirii dumnezeiesti, nu ni s-a dat o Descoperire mai noua. Chiar si in cazul in care un nou text s-ar afla de catre cercetatori, si ar fi dovedit in unanimitate de catre acestia ca provine din mainile Apostolului Pavel sau ale lui Moise (spre exemplu), nu s-ar adauga la Canonul Sfintei Scripturi. De asemenea, nici nu s-ar scoate din Canon un text care s-ar dovedi fara indoiala a nu apartine autorului caruia i se atribuie in mod traditional.


Scopul Sfintei Scripturi

Sfânta Scriptură există pentru motivul pe care îl dă Sfântul Apostol Ioan îl dă în Evanghelia sa (20, 30-31):

Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.
Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui.

Prin urmare, Biblia a fost scrisă ca să putem crede și să fim mântuiți.


Acest articol sau paragraf este o ciornă.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc pentru a-l transforma într-un articol adevărat.



Canonul Sfintei Scripturi

Canonul Vechiului Testament din Scriptură urmat de Biserica Ortodoxă este cel al Septuagintei, care era Biblia cunoscută de Apostoli. De-a lungul anilor, alte comunități creștine s-au abătut întrucâtva de la acest canon al Scripturii. Canonul Noului Testament s-a structurat în primele secole ale Bisericii. Prima listă definitivă a cărților Noului Testament o găsim în Scrisoarea pascală a Sf. Atanasie al Alexandriei în anul 367.

Pe cât posibil, vom reda între paranteze variantele de transcriere alternative ale numelor cărților Scripturii în cele ce urmează.

Canonul Vechiului Testament

Canonul Noului Testament

A se vedea si

Alte articole

Legaturi externe

Biblia Online

Lecturi pastorale

Stiri noi


Articole înrudite

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Sfânta_Scriptură&oldid=13823”