Căsătorie

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.

Căsătoria (numită şi cununie) este una din cele şapte sfinte taine sau sacramente ale Bisericii Ortodoxe. Are scopul de a uni un bărbat şi o femeie printr-o uniune veşnică în faţa lui Dumnezeu, pentru a-L urma pe Hristos şi Evanghelia Sa şi realizarea unei familii sfinte şi pline de credinţă. Vechiul şi Noul Testament se referă pe larg la aceasta. Hristos afirmă în Evanghelie, într-un mod esenţial, legătura de nedesfăcut a căsătoriei (Matei 19, 6).

Sfânta căsătorie

Viaţa în cuplu, nu mai puţin ca viaţa monahală, este o vocaţie aparte, necesitând un dar particular sau harismă de la Duhul Sfânt, un dar acordat prin taina Sfintei Căsătorii. Ca şi Bisericii, acelaşi mister al Treimii, al unităţii în diversitate, se aplică şi învăţăturii despre căsătorie. Familia creată prin această taină este o mică biserică.

Biserica Ortodoxă învaţă că omul este făcut după chipul şi întru asemănarea cu Dumnezeul Treimic, adică, între altele, să trăiască în comuniune cu semenii săi: "nu e bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el" (Facere 2, 18). Această comuniune în diversitate şi complementaritate, a luat în istoria omului diferite forme concrete, cum ar fi monahismul sau viaţa de familie. Şi, aşa cum Dumnezeu a binecuvântat prima familie, cerând lui Adam şi Evei să crescă şi să se înmulţească ("Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi" - Facere 1, 28), tot aşa Biserica îşi dă acum binecuvântarea pentru unirea bărbatului cu femeia. Taina căsătoriei creştine, în Biserică, dă unui bărbat şi unei femei posibilitatea să devină un suflet şi un trup într-un mod în care nici o dragoste omenească nu o poate face prin ea însăşi. Sfântul Duh este dăruit astfel încât ceea ce este început pe pământ este împlinit şi desăvârşit în Împărăţia lui Dumnezeu.

Slujba căsătoriei

Nunta din Cana

Pentru Creştinii Ortodocşi, slujba de căsătorie (nunta) este recunoaşterea formală a Bisericii pentru unitatea unui cuplu, o imagine creată a iubirii lui Dumnezeu care este eternă, unică, indivizibilă şi fără sfârşit. Biserica primară doar asista la exprimarea reciprocă a dragostei celor doi membrii ai cuplului, iar unirea lor era binecuvântată prin participarea împreună la Sfânta Împărtăşanie.

Când slujba de căsătorie a apărut în Biserică, a fost modelată ulterior slujbei de botez şi încreştinare. Adresarea către cuplu este similară cu cea individuală din botez. Cei doi mărturisesc credinţa şi dragostea lor faţă de Dumnezeu. Ei sunt conduşi prin biserică în procesiune. Li se fac rugăciuni şi sunt binecuvântaţi. Ascultă cuvântul Domnului.

Slujba nu conţine jurăminte sau legăminte. Este, în esenţă, "botezarea şi confirmarea" iubirii umane în Dumnezeu prin Iisus Hristos, în Sfântul Duh. Este îndumnezeirea dragostei omeneşti în perfecţiunea divină şi unitatea eternă a Împărăţiei lui Dumnezeu aşa cum este ea revelată oamenilor prin Biserică. Nu există "legalizare" prin taina Ortodoxă a căsătoriei. Nu este un contract juridic, este o legătură spirituală.

Slujba de nuntă este împărţită în două părţi, ţinute separat în vechime, dar acum celebrate împreună.

Slujba logodnei

În slujba de Logodnă, ceremonia principală constă în binecuvânatrea şi schimbarea inelelor. Inelele sunt binecuvântate de către preot în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Apoi, cei doi fac schimb de inele, luând inelul miresei şi punându-l pe degetul mirelui şi invers. Apoi, ei le schimbă iarăşi, simbolizând prin aceasta că fiecare soţ va fi permanent complementarul şi ajutorul celuilalt prin acest cuplu. Este, de asemenea, şi un simbol exterior că cei doi s-au angajat în această căsnicie prin voinţa şi consimţământul propriu. Este sărbătorită în pronaosul bisericii înainte de procesiunea din naosul bisericii.

Slujba încoronării

A doua parte a slujbei de căsătorie este ceremonia de încoronare, în care capetele mirelui şi miresei sunt încoronate de către preot. În tradiţia rusă, coroanele sunt din aur sau argint, în timp ce tradiţia greacă foloseşte coroane din frunze şi flori. Coroanele sunt coroane ale bucuriei, dar şi coroane ale martirajului, atât timp cât căsătoria implică şi sacrificiul de sine de ambele părţi.

La sfârşitul slujbei, cei doi proaspăt căsătoriţi beau din aceeaşi cupă de vin. Această cupă comună este un simbol al faptului că după aceea ei vor avea o viaţă comună. De asemenea, acet gest aminteşte nunta din Cana Galileii.

Naşii

Rostul şi datoria naşilor la cununie sunt asemănătoare cu acelea ale naşului/ei de la botez. Ei sunt martori şi chezaşi ai tememiciei făgăduinţelor făcute de viitorii soţi unul faţă de altul şi ai trainiciei legăturii pentru tot restul vieţii.

De aceea pun mâna pe pe inele (la logodnă) şi pe cununii (la cununie), atât atunci când sunt puse pe capul mirilor, cât şi atunci când sunt luate. Naşii de cunumie trebuie să fie ortodocşi şi cu bună vieţuire creştinească, purtându-se faţă de miri ca nişte părinţi şi învăţători ai acestora. Naşii sunt o familie creştină care asumă şi îndrumă noua familie. De aceea, naşii trebuie să fie o familie care are deja experienţa vieţii de familie creştină.

În timpul slujbei, naşii ţin în mână făclii aprinse, simbol al curăţiei mirilor, al luminii darului de sus şi al bucuriei nuntaşilor.

Căsătorii mixte

Sfânta taină a căsătoriei este doar pentru cei care fac parte din biserică; aceasta este doar pentru membrii botezaţi.

Văduve şi văduvi

Tradiţia Creştină Ortodoxă încurajează văduvele şi văduvii să rămână credincioşi soţilor lor morţi în această lume dar vii în Hristos.

Divorţul

Ortodoxia priveşte căsătoria ca indisolubilă, şi condamnă ruperea căsătoriei ca păcat şi un dezastru. Biserica Ortodoxă permite divorţul şi recăsătoria ca o excepţie, o concesie necesară condiţiei umane păcătoase. În timp ce condamnă păcatul, Biserica doreşte să ajute păcătoşii şi să le mai dea o şansă, printr-un act de iconomie numită canonic dispensă. În mod concret, Biserica Ortodoxă nu acordă "divorţul bisericesc" atunci când soţii decid să se despartă, şi nici măcar atunci când se pronunţă divorţul civil, ci doar atunci când unui din soţi, după divorţul civil, doreşte să se recăsătorească. Acestă cerere este înaintată de preot episcopului locului, care decide asupra dispensei.

A doua căsătorie

Biserica Ortodoxă învaţă că a doua căsătorie nu mai poate niciodată să fie la fel ca prima. În slujba pentru a doua căsătorie, o parte din ceremoniile pline de bucurie sunt scoase şi înlocuite cu rugăciuni de penitenţă.

Viaţa de familie

• Creşterea copiilor în Hristos, Compasiune şi implicare by Fr. Peter E. Gillquist (Again Magazine and Beliefnet)

Vezi şi

• Linii pastorale călăuzitoare pentru cununii

Linkuri externe

• Nuntă - Căsătorie - Familie - materiale pe SfaturiOrtodoxe.ro
• Despre Taina Căsătoriei
• Taina Nunţii - capitol din Catehism ortodox - Învăţătura despre credinţa creştină
• Scara Raiului - apologetică a familiei creştine