Căsătorie

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 12 noiembrie 2007 10:18, autor: Cristianm (Discuție | contribuții) (Slujba logodnei)
Salt la: navigare, căutare
Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.


Acest articol este incomplet.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc.


Acest articol face parte din seria
Spiritualitate ortodoxă
Sfintele Taine
BotezulMirungerea
Sf. ÎmpărtășanieSpovedania
CăsătoriaPreoția
Sf. Maslu
Starea omului
PăcatulPatimaVirtutea
RaiulIadul
Păcate
Păcate strigătoare la cer
Păcate capitale
Alte păcate
Păcatele limbii
Virtuți
Virtuțile teologice

CredințaNădejdeaIubirea

Virtuțile morale

ÎnțelepciuneaSmerenia
RăbdareaStăruința în bine
PrieteniaIertareaBlândețea
PaceaMilaDreptateaHărnicia

Etapele vieții duhovnicești
Despătimirea (Curățirea)
Contemplația
Îndumnezeirea
Isihasm
Trezvia Pocăința
IsihiaDiscernământul
Mintea
Asceza
FecioriaAscultarea
StatorniciaPostul
SărăciaMonahismul
Rugăciunea
ÎnchinareaCinstirea
Pravila de rugăciune
Rugăciunea lui Iisus
Sf. MoașteSemnul Sf. Cruci
Sfinții Părinți
Părinții apostolici
Părinții pustiei
Părinții capadocieni
Filocalia
Scara dumnezeiescului urcuș
Editați această casetă

Căsătoria (numită şi căsnicie) este una din cele şapte sfinte taine sau sacramente ale Bisericii Ortodoxe, la fel ca şi alte tradiţii Creştine. Are scopul de a unii un bărbat şi o femeie printr-o uniune eternă în faţa lui Dumnezeu, pentru a-L urma pe Hristos şi Evanghelia Sa şi realizarea unei familii sfinte şi pline de credinţă. Vechiul şi Noul Testament se referă pe larg la aceasta. Hristos afirmă în Evanghelie, într-un mod esenţiel, legătura de nedesfăcut a căsătoriei.

Sfânta căsătorie

Viaţa în cuplu, nu mai puţin ca viaţa monahală, este o vocaţie aparte, necesitând un dar particular sau harismă de la Duhul Sfânt, un dar acordat prin taina Sfintei Căsătorii. Ca şi Bisericii, acelaşi mister al Treimii, al unităţii în diversitate se aplică şi dogmei despre căsătorie. Familia creată prin această taină este o mică biserică.

Biserica Ortodoxă învaţă că omul este imaginea Treimii, iar Dumnezeu nu a intenţionat să-l ţină singur, ci într-o familie, cu excepţia unor cazuri. Şi, aşa cum Dumnezeu a binecuvântat prima familie, cerând lui Adam şi Evei să crescă şi să se înmulţească, tot aşa Biserica îşi dă acum binecuvântarea pentru unirea bărbatului cu femeia. Taine căsătoriei Creştine, în biserică, dă unui bărbat şi unei femei posibilitatea să devină un suflet şi un trup într-un mod în care nici o dragoste omenească nu o poate face prin ea însăşi.Sfântul Duh este dăruit astfel încât ceea ce este început pe pământ este âmplinit şi desăvârşit în Împărăţia lui Dumnezeu.

Slujba căsătoriei

Nunta din Cana

Pentru Creştinii Ortodocşi, slujba de căsătorie (nunta) este recunoaşterea formală a Bisericii pentru unitatea unui cuplu, o imagine creată a iubirii lui Dumnezeu care este eternă, unică, indivizibilă şi fără sfârşit. Biserica primară doar asista la exprimarea reciprocă a dragostei celor doi membrii ai cuplului, iar unirea lor era binecuvântată prin participarea împreună la Sfânta Împărtăşanie.

Când slujba de căsătorie a apărut în Biserică, a fost modelată ulterior slujbei de botez şi încreştinare. Adresarea către cuplu este similară cu cea individuală din botez. Cei doi mărturisesc credinţa şi dragostea lor faţă de Dumnezeu. Ei sunt conduşi prin biserică în procesiune. Li se fac rugăciuni şi sunt binecuvântaţi. Ascultă cuvântul Domnului.

Slujba nu conţine jurăminte sau legăminte. Este, în esenţă, "botezarea şi confirmarea" iubirii umane în Dumnezeu prin Hristos, în Sfântul Duh. Este îndumnezeirea dragostei omeneşti în perfecţiunea divină şi unitatea eternă a Împărăţiei lui Dumnezeu aşa cum este ea revelată oamenilor prin Biserică. Nu există "legalizare" prin taina Ortodoxă a căsătoriei. Nu este un contract juridic, este o legătură spirituală.

Slujba de nuntă este împărţită în două părţi, ţinute separat în vechime, dar acum celebrate împreună.

Slujba logodnei

În slujba de Logodnă, ceremonia principală constă în binecuvânatrea şi schimbarea inelelor . Inelele sunt binecuvântate de către preot în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Apoi, cei doi fac schimb de inele, luând inelul miresei şi punându-l pe degetul mirelui şi invers. Apoi, ei le schimbă iarăşi, simbolizând prin aceasta că fiecare soţ va fi permanent complementarul şi ajutorul celuilalt prin acest cuplu. Este, de asemenea, şi un simbol exterior că cei doi s-au angajat în această căsnicie prin voinţa şi consimţământul propriu. Este sărbătorită în pronaosul bisericii înainte de procesiunea din naosul bisericii.

Slujba încoronării

The second part of the service is the ceremony of coronation, in which the heads of the bridegroom and bride are crowned by the priest. In the Russian tradition, the crowns are gold or silver, while the Greek tradition uses crowns of leaves and flowers.

The crowns are crowns of joy, but also crowns of martyrdom, since marriage involves a self-sacrifice on both sides.

At the end of the service the newly married couple drink from the same cup of wine. This common cup is a symbol of the fact that after this they will share a common life with one another. This also recalls the miracle at the marriage feast of Cana in Galilee.

Căsătorii mixte

Sfânta taină a căsătoriei este doar pentru cei care fac parte din biserică; aceasta este doar pentru membrii botezaţi.

Văduve şi văduvi

Tradiţia Creştină Ortodoxă încurajează văduvele şi văduvii să rămână credincioşi soţilor lor morţi în această lume dar vii în Hristos.

Divorţul

Ortodoxia priveşte căsătoria ca indisolubilă, şi condamnă ruperea căsătoriei ca păcat şi un dezastru. Biserica Ortodoxă permite divorţul şi recăsătoria ca o excepţie, o concesie necesară condiţiei umane păcătoase. În timp ce condamnă păcatul, Biserica doreşte să ajute păcătoşii şi să le mai dea o şansă, printr-un act de iconomie. Când o căsătorie a încetat definitiv să existe, Biserica Ortodoxă abordează această situaţie prin filantropie (bunăvoinţă iubitoare).

A doua căsătorie

Biserica Ortodoxă învaţă că a doua căsătorie nu mai poate niciodată să fie la fel ca prima. În slujba pentru a doua căsătorie, o parte din ceremoniile pline de bucurie sunt scoase şi înlocuite cu rugăciuni de penitenţă.

Viaţa de familie

Vezi şi

Linkuri externe