Lista mănăstirilor ortodoxe din România (cronologie)

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 20 noiembrie 2023 20:59, autor: RappY (Discuție | contribuții) (Adăugare Mănăstirea Morisena)
Salt la: navigare, căutare
Acest articol este incomplet.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc.


Aceasta este o listă a mănăstirilor ortodoxe din România, ordonată după anul înființării.

Detalii istorice

Domnii români, imitând pe împărații bizantini, au ridicat o seamă de mănăstiri și biserici, hărăzindu-le privilegii și danii bogate. Pe lângă ctitoriile domnești, erau multe mănăstiri ctitorite de boieri, iar altele — mai sărace — de călugări și credincioși.

Mănăstirile se deosebeau de bisericile de mir prin aceea că slujeau interesele generale ale țării și Bisericii (lăcașuri de cultură, locuri de apărare în caz de năvăliri, bolnițe etc), pe când bisericile slujeau pentru trebuințele sufletești ale credincioșilor dintr-o singură parohie.

În timp ce o biserică se putea zidi fără a fi dăruită cu bunuri mobile sau imobile, o mănăstire trebuia înzestrată cu moșii și venituri îndestulătoare pentru trebuințele viețuitorilor ei. Daniile erau făcute pentru veșnicie, fiind întărite apoi de domnii următori, care, de multe ori, hărăzeau și ei anumite daruri. Cu timpul, la darurile fondatorilor, se adăugau și ale altora care erau trecuți apoi între ctitori.

Calitatea de ctitor aducea o serie de drepturi, dar mai ales de datorii. Astfel, ctitorii aveau dreptul să fie pomeniți, fie la liturghie, fie prin săvârșirea de parastase (uneori se preciza în hrisoavele de danie în ce zile urmau să fie săvârșite pomenirile), dreptul de a li se zugrăvi chipul în pronaos (cu întreaga familie, uneori), de a fi înmormântați în interiorul bisericii, de a li se aminti numele în pisania bisericii sau mănăstirii respective. Iar între datorii, cea mai de seamă era aceea de a înzestra mănăstirea respectivă cu toate bunurile necesare pentru susținerea ei.

Trebuie remarcat apoi și faptul că primele mănăstiri mari din Țara Românească s-au organizat ca samovlastii (autodespotii), sub directa îndrumare a Sfântului Nicodim de la Tismana. În Moldova, întâlnim vânzări și dăruiri de mănăstiri la credincioși mireni, ceea ce nu se întânește în Țara Românească.

Secolul al XI-lea (1001-1100)

Secolul al XII-lea (1101-1200)

Secolul al XIII-lea (1201-1300)

Secolul al XIV-lea (1301-1400)

Secolul al XV-lea (1401-1500)

Secolul al XVI-lea (1501-1600)

Secolul al XVII-lea (1601-1700)


Secolul al XVIII-lea (1701-1800)

Secolul al XIX-lea (1801-1900)

Secolul al XX-lea (1901-2000)


Secolul al XXI-lea (2001-prezent)

Surse

  • Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9

A se vedea și