Mănăstirea Polovragi (județul Gorj)

Mănăstirea Polovragi, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, este o mănăstire de maici din Arhiepiscopia Craiovei, monument arhitectonic din Țara Românească a secolului al XVII-lea.

Cuprins

1 Amplasare
2 Istoric
3 Arhitectură
4 Iconografie
5 Mișcarea culturală de la Polovragi
6 Galerie foto
7 Bibliografie
8 Surse

Amplasare

Mănăstirea Polovragi este așezată într-un cadru pitoresc, la poalele muntelui Piatra Polovragilor, în apropierea Cheilor Oltețului, într-o livadă cu pomi fructiferi și castani comestibili, amintind de clima blândă a mănăstirilor Tismana și Bistrița. Este aproape de Peștera Polovragi, pe care a și administrat-o timp de 300 de ani.

Istoric

Mănăstirea Polovragi are o vechime de 500 de ani (1505), ctitori de început ai acestui sfânt lăcaș fiind Radu și Pătru, fiii lui Danciul Zamona, menționați într-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tânăr (1477-1481). Timp de peste un secol și jumătate, documentele nu mai pomenesc nimic despre acest lăcaș, pentru ca în anul 1645, satul Polovragi să intre în stăpânirea lui Danciu Pârâianu, fiul lui Hamza. Danciu Pârâianu a zidit biserica pe vechile temelii, așa cum se proceda frecvent în epocă, păstrând partea cea bună a acestora. Prima atestare documentară a ei rezultă dintr-un hrisov emis la 6 iulie 1648 de către Matei Basarab, prin care voievodul îi confirma satul cu același nume dăruit de ctitor.

Închinată Sfântului Mormânt de cel de-al doilea ctitor al său, mănăstirea este răscumpărată de către Sf. voievod Constantin Brâncoveanu în anul 1693 și făcută metoc al mănăstirii Hurezi. În timpul lui s-a zugrăvit interiorul, s-a adăugat pridvorul în stil brâncovenesc, s-au construit unele chilii și clopotnița, precum și zidurile ca de cetate.

După Danciul Pârâianu și înaintașii acestuia, Constantin Brâncoveanu poate fi socotit ca fiind al treilea ctitor al Mănăstirii Polovragi. Pictura bisericii este deosebit de valoroasă atât în ceea ce privește iconografia cât și execuția tehnică. Ea a fost executată în anul 1713 de Constantin Zugravul. De o parte și de alta a intrării în pridvor se pot admira cele două reprezentări iconografice, unice în țara noastră, ale mănăstirilor românești închinate la Sfântul Munte Athos. Chiliile și celelalte încăperi ale mănăstirii sunt orânduite în jurul bisericii pe laturile de est, sud și vest, formând, alături de zidul de incintă de pe latura de nord, o adevărată cetate de apărare. Intrarea în incintă se realizează pe latura de sud printr-o poartă masivă deasupra căreia se înalță clopotnița ridicată în epoca lui Constantin Brâncoveanu. Printr-o poartă din zidul nordic al incintei mănăstirii se pătrunde în cea de-a doua incintă unde se află bolnița, ctitorie a egumenului Lavrentie de la 1732, fiind pictată în 1738 de zugravii bisericești Gheorgheie și Ionu.

Arhitectură

Mănăstirea este construită sub formă de cetate rectangulară, în stil bizantin.

Biserica mănăstirii Polovragi este construită în stil bizantin, având forma trilobată, realizată într-o simetrie proporționată. De remarcat este catapeteasma, executată din lemn de tei, o adevărată capodoperă a vechii sculpturi românești, având o bogată ornamentație cu împletituri florale.

Biserica mănăstirii Polovragi este înconjurată de chilii, formând o puternică cetate de apărare. În ea se pătrunde printr-o poartă masivă deasupra căreia se înalță clopotnița. Ca toate marile mănăstiri ortodoxe, și Polovragiul are în preajma ei o biserica pentru satisfacerea dorințelor sufletești numită biserică bolniță, construită în anul 1732.

Iconografie

Pictura bisericii, deși asemănătoare cu cea de la Hurezi, fiind opera comună a unor pictori renumiți, are caracteristici proprii, cu valoare de prototip.

În exterior, deasupra arcadei mijlocii a pridvorului se găsește icoana „Acoperământul Maicii Domnului”, executată în anul 1713 de zugravul Constantin.

Pictura interioară, păstrată intactă, are o mare valoare artistică. Coloritul, pe fond albastru, are nuanțe armonioase și sobre.

Mișcarea culturală de la Polovragi

Și la Polovragi a existat o puternică mișcare culturală. Și astăzi mănăstirea adăpostește peste 3000 de volume în limbile română, slavonă și greacă. Printre ele se află cărți rare, manuscrise de muzică psaltică. Alături de cărți se găsește o bogată colecție de icoane pe lemn și sticla, totalizând peste 650 de exemplare, provenind din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea.