Mănăstirea Dălhăuți

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
LinkFA-star.png
Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului.
Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.
Mănăstirea Dălhăuți
Mănăstirea Dălhăuţi
Jurisdicție Mitropolia Munteniei și Dobrogei
Tip călugărițe
Înființată începutul sec. XV,
refăcută în 1810
Ctitori Starețul Teoclit
Stareț Emanuela Enea
Mărime aprox. 20 călugărițe
Localizare   comuna Cârligele, județul Vrancea,
aprox. 15 km V de Focșani
Limba liturgică română
Cântarea bizantină
Schituri, metocuri și chilii
Hramuri Izvorul Tămăduirii,
Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (8 noiembrie)
Site web oficial

Mănăstirea Dălhăuți este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Cârligele, județul Vrancea (la circa 15 km vest de Focșani), aflată în episcopia Buzăului și Vrancei. Este renumită mai ales pentru că aici se află o icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni.
A fost mănăstire de călugări de la întemeierea sa (secolul XV după unele surse) și până la desființarea prin decretul comunist nr. 410/1959. A fost reactivată în anul 1990, ca mănăstire de călugărițe.

Istoric

Situată în mijlocul pădurilor de fag și stejar de pe dealul Deleanu, la câțiva km vest de satul omonim, care aparține de comuna Cârligele, Mănăstirea Dălhăuți este un vechi lăcaș de cult ortodox, al cărui istoric nu este complet elucidat nici acum.

Legenda spune că mânăstirea a luat ființă încă din secolul al XV-lea (perioada 1464-1469), când doi ciobani originari din Dobrogea, Anufie si Irapalie Dălhăuș, au văzut în inima pădurii o lumină neobișnuită și au auzit un glas spunându-le: "Aici este izvorul darurilor Mele". Cei doi frați au înțeles că Maica Domnului dorește să se înalțe un sfânt lăcaș; ei s-au călugărit și au pus bazele așezământului monahal, construind biserica cu hramul Izvorul Tămăduirii. Mânăstirea a rămas cunoscută sub numele Dălhăuți, după numele celor doi frați Dălhăuș (satul omonim a fost întemeiat mai târziu - un vechi document păstrat la Arhivele Naționale din București dă mărturie despre existența acestui sat în anul 1615). Legenda mai spune că ei au fost ajutați, la ridicarea bisericii, și de un ucenic al Sfântului Nicodim de la Tismana, iar altarul bisericii l-au făcut chiar acolo unde se arătase lumina văzută de frații Dălhăuș.

Mai târziu, pe la începutul secolului al XVII-lea, la Mănăstirea Dălhăuți s-a ridicat o a doua biserică, tot din lemn, având hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.
Referitor la această biserică, există și prima mărturie scrisă, și anume pisania având textul:

Aceasta sfântă și dumnezeiască biserică s-au făcut din temelie în zilele stăreției sfinției sale Teoclit, la anul 1810, iar acum in zilele sfinției sale starețului Dionisie, s-au mai înnoit si s-au împodobit cu catapeteasma săpată și poleită, cum și altarul si tinda și slonul. S-au zugravit, după cum se vede, în zilele Măriei sale, Grigorie Dimitrie Ghica Voievod, a Presfinției sale Chir Chesarie, episcopul Buzăului, la leat 1827, iulie 20.
Pisania bisericii din lemn de la Mănăstirea Dălhăuți

Din această pisanie nu reiese însă clar dacă starețul Teoclit a ridicat această biserică pe terenul gol (caz în care poate fi considerat ca fiind ctitorul mănăstirii), sau doar a refăcut o biserică mult mai veche (din anul 1625, după unele surse).

O a treia biserică, cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, a fost ridicată la Mănăstirea Dălhăuți între anii 1840-1850 de către Smaranda Periețeanu și Constantin Angelescu, în timpul arhimandritului Venedict, stareț la Mănăstirea Poiana Mărului (județul Buzău), care răspundea și de Schitul Dălhăuți. Această biserică se află însă în stare de ruină - abandonată in perioada comunistă, lovită de cutremurul din 1977, biserica nu mai este funcțională.

La Mănăstirea Dălhăuți a viețuit, vreme de aproape 20 de ani, Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului, cel pomenit în Biserica Ortodoxă Română la 25 aprilie, mare duhovnic și inegalabil îndrumător spre rostirea rugăciunii inimii: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!". El a venit aici în anul 1715, refugiindu-se din Ucraina; a devenit preot și mai apoi a condus obștea monahală ca egumen până în anul 1733, când s-a mutat, împreună cu 12 ucenici ai săi, pentru a întemeia Schitul Poiana Mărului din Munții Buzăului.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului

Mănăstirea Dălhăuți - Icoana Maicii Domnului

Unul dintre motivele pentru care Mănăstirea Dălhăuți era vestită în toată Ţara Românească și chiar și în Moldova, era faptul că aici se afla (și se află și în prezent) icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

Această icoană are o poveste uimitoare. Se spune că ar fi una dintre cele șapte icoane pictate de însuși Sfântul Apostol și Evanghelist Luca; specialiștii sunt însă de părere că icoana a fost pictată câteva secole mai târziu, fiind o copie după o icoană a Sfântului Apostol și Evanghelist Luca. Anufie Dălhăuș, ctitorul legendar al mânăstirii Dălhăuți, ar fi adus-o de la Constantinopol, după cucerirea de către turcii lui Mehmed al II-lea Fatih (1453). Pe drumul de întoarcere, Anufie a fost însă prins și jefuit de turci, iar icoana - tăiată cu iataganele și aruncată în podul unui grajd. Batjocura turcilor nu a rămas însă fără urmări: în timpul nopții, un vuiet neobișnuit cutremură grajdul, iar caii se comportă atât de violent, încât se omoară între ei. Zgomotul și nechezatul cailor alertează grăjdarii care-și găsesc și ei sfârșitul în acel haos. Starețul Anufie încearcă să explice turcilor cauza acestui dezastru prin intervenția Maicii Domnului, dar este condamnat la moarte, iar icoana e aruncată în mare. Monahul scapă însă cu viață datorită faptului că ienicerul care trebuie să-l omoare era un român ajuns in robie la turci. Acesta îl eliberează, cu condiția să nu mai calce prin Constantinopol (devenit Istanbul). Întors în țară cu sentimentul amar al pierderii icoanei sfinte, Anufie se retrage pe malul Mării Negre să mediteze în singurătate. Seara se lasă încet. La orizont, roșeața cerului se contopește cu albastrul întunecat al mării. În acest decor de o rară frumusețe, o lumină orbitoare pare că merge pe apă apropiindu-se tot mai mult, iar Anufie nu-și poate explica acest fenomen. A doua zi, se întoarce iar la malul mării. De data aceasta, soarele ce se naște din mare îi dezvăluie icoana sfântă plutind pe apă. Recuperarea icoanei sfinte stârnește lacrimi de bucurie pe obrazul lui întristat. Descoperă cu tristețe că fețele Fecioarei și Pruncului Sfânt fuseseră rănite cu iataganele in mai multe locuri. Acele răni au făcut să curgă sânge adevărat. Anufie a adus icoana la Mănăstirea Dălhăuți - cicatricile de pe fețele Fecioarei și Pruncului Sfânt se văd și astăzi, ca și cum ar fi făcute în carne adevărată.

Și astăzi, așezată în biserică, Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului este deosebit de frumoasă, remarcându-se printre celelalte icoane din țară prin unicitatea ei: Maica Domnului ține Pruncul în partea dreaptă și capul ei este aplecat foarte mult asupra Fiului, cu duioșie, iar chipul Fecioarei Maria revarsă o lumină dumnezeiască. Puține sfinte icoane ale Maicii Domnului din țara noastră inspiră atâta evlavie și înălțare sufletească.

De-a lungul timpului, sfântă icoană a făcut multe minuni și zilnic credincioșii aduc mulțumire Maicii Domnului. În vreme de calamități (secetă, inundații etc.), icoana este purtată în procesiune prin satele dimprejurul mânăstirii și de fiecare dată a fost de un real ajutor.

Mănăstirea Dălhăuți în prezent

Mănăstirea Dălhăuți - vedere de ansamblu

Mănăstirea Dălhăuți a fost mănăstire de călugări de la întemeiere și până la desființarea sa prin decretul comunist nr. 410/1959. Biserica Ortodoxă Română, prin strădania Preasfințitului Părinte Episcop Epifanie al Buzăului, a reactivat această mănăstire în anul 1990, ca mănăstire de călugărițe.

Între anii 1979-1990, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului fusese transferată forțat la Muzeul de la Posada, apoi la Muzeul de Artă din București, pierzându-i-se urma. Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Epifanie al Buzăului și Vrancei și prin străduința maicii starețe de atunci, Emilia Focșa, icoana a fost readusă la Mănăstirea Dălhăuți, fiind așezată în sfânta biserică spre bucuria, mângâierea și ajutorul celor care, cu evlavie și cu dreaptă credință, se închină înaintea ei.

La ora actuală, Mănăstirea Dălhăuți este unul dintre cele mai bine organizate așezăminte monahale din Eparhia Buzăului și Vrancei. În ultima perioada de timp, aici s-au construit o clopotniță impozantă, un corp nou de chilii și s-a amenajat un muzeu într-o clădire nouă.

Mănăstirea Dălhăuți este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare VN-II-a-B-20832.[1]

Surse

Note

  1. Cultura.ro - Lista monumentelor istorice din România, accesat 8 octombrie 2012

Legături externe