Mănăstirea Gorovei
Mănăstirea Gorovei este o mănăstire ortodoxă din România, situată în comuna Văculești, județul Botoșani, cu hramul „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul”. Mănăstirea a fost sfințită în anul 1742.
Istoric
Mănăstirea Gorovei își trage numele de la poziția locului, Poiana Gura-Văii, care între timp a ajuns Gorovei. Până în anul 1700, aici a existat numai o moșie a Mănăstirii Dragomirna. Viața monahală a început după anul 1700 sub conducerea monahului Avramie. Acesta ridică în 1742 prima bisericuță din lemn, pe locul unde s-a găsit icoana Sfântului Ioan Botezătorul îngropată în pământ. Terenul a fost donat de Ioan Gorovei, de aceea există și varianta că numele mănăstirii vine de la el. Biserica degradându-se, a fost reconstruită în 1859-1866 de egumenul Vitalie Lemnea, care a mutat-o câțiva metri mai la răsărit, făcând sub ea gropnița actuală în care au fost depuse oasele ctitorilor decedați. În perioada 1861-1866, Episcopul Chesarie Sinadon, locțiitor de Mitropolit al Moldovei, a donat multe obiecte de cult Goroveiului și a argintat pe cheltuiala sa icoana Sfântului Nicolae, pe care a așezat-o în locul icoanei hramului. Bisericuța, încă în construcție, a primit hramul Sfântul Ierarh Nicolae. În anii 1830-1834 sub stăreția Arhimandritului Macarie Jora s-a construit o altă biserică mai mare, din zid de cărămidă și s-a argintat icoana Sfântului Ioan Botezătorul (în 1834) fiind apoi poleită cu aur în 1868. Icoana, pe seama căreia au fost puse mai multe minuni, a fost așezată la loc de cinste, în stânga interiorului bisericii.
Între 1852 și 1888 sub stăreția Arhimandritului Vitalie Lemnea, ajutat de obște, a crescut prestigiul mănăstirii Govorei. Pe lângă reînnoirea bisericuței mici el repară și pictează biserica mare, reface catapeteasma, face cafasul (balconul) și multe reparații gospodărești. De la 1888-1892, Ieromonahul Visarion Răileanu înfrumusețează stăreția, construiește noi chilii, face veștmântăria și pridvorul în biserica mare, pe care o pictează din nou și tencuiește în interior biserica mică. Murind în 1892, este urmat până în 1898 de Arhimandritul Ambrozie Bosânceanu, care și el construiește chilii noi, consolidează biserica mare, reînnoidu-i catapeteasma și icoanele pe care le-a avut, tencuiește biserica mică în exterior și face reparații capitale la chiliile egumenești, construite în 1844 de Arhimandritul Ierotei Lemnea, ctitorul și egumenul mănăstirii Gorovei. În perioada 1977-1980, cu binecuvântarea Mitropolitului Teoctist al Moldovei și Sucevei și pe cheltuiala Mitropoliei, pe ruinele construcției de la 1844 s-a reconstruit casa oficială și stăreția. Această clădire este așezată la sud-est de biserica mare, perpendicular pe aceasta (orientare sud-nord), partea sudică a ei venind până în biserica mică. În anii 1981-1984, tot la inițiativa Mitropolitului, controlul tehnic al Mitropoliei a constatat starea de degradare a bisericii mici, prin putrezirea bârnelor între tencuirile interioare și exterioare, ca urmare dispunându-se reconstrucția din cărămidă în același stil și formă.
