Mănăstirea Cernica

Mănăstirea Cernica
Jurisdicție	Arhiepiscopia Bucureștilor
Tip	călugări
Înființată	1608
Ctitori	vornicul Cernica Știrbei
Stareț	Maxim Bădoiu
Mărime aprox.	84 călugări
Localizare	comuna Cernica, judeţul Ilfov, la aprox. 20 km S-E de Bucureşti
Limba liturgică	română
Cântarea	bizantină
Schituri, metocuri și chilii
Hramuri	Sf. Ierarh Nicolae (6 decembrie), Sf. Gheorghe (23 aprilie)
Site web oficial	https://manastireacernica.ro/

Mănăstirea Cernica este o mănăstire ortodoxă de călugări din România, situată în comuna Cernica, județul Ilfov.

Mănăstirea Cernica a avut parte de stareți excepționali precum sfinții Gheorghe de la Cernica și Calinic de la Cernica, principalii reprezentanți ai cernicanismului. Astfel, mănăstirea a reprezentat o adevărată școală de educație monastică, fiind printre cele mai reprezentative așezăminte monahale din România.

Istoric

Mănăstirea Cernica a fost ctitorită în anul 1608 (în timpul domniei lui Radu Șerban) de către Cernica Știrbei (mare vornic pe timpul lui Mihai Viteazul) și de soția acestuia, Chiajna.

Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, mitropolitul Țării Românești, Grigorie al II-lea, dorind să reîntemeieze viața monahală de obște după modelul atonit, i-a cerut cuviosului Gheorghe (Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica), care tocmai se întorcea de la Muntele Athos trecând prin București, să rămână în Țara Românească pentru a ajuta la reorganizarea vieții mănăstirești. Ascultând și de sfaturile ieromonahului Macarie, prietenul său, cuviosul Gheorghe primește, pe 1 septembrie 1781, însărcinarea pe care dorea să i-o dea mitropolitul, însă își alege ca loc schitul Cernica, care pe atunci era părăsit de circa 30 de ani și se afla în paragină. Ajutat de doi ucenici, Atanasie și Gherasim, cuviosul Gheorghe a curățat schitul de bălării și sălbăticiuni, iar în curând obștea s-a mărit cu mai mulți monahi doritori de nevoință și doritori să se pună sub ascultarea unui adevărat părinte duhovnicesc, așa cum era cuviosul. În anul 1785 Cernica este oficial redeschisă ca mănăstire, în jurul cuviosului Gheorghe adunându-se peste cincizeci de ucenici, iar credincioșii începând și ei să vină în număr tot mai mare la slujbele mănăstirești de acolo, căutând povața starețului Gheorghe. Pentru că pe atunci clădirile existente nu erau de ajuns pentru a-i adăposti pe toți monahii și pelerinii, cuviosul hotărăște zidirea unui nou rând de chilii pentru monahi și a unui arhondaric (casă de oaspeți). O vreme, cuviosul Gheorghe a rămas singurul preot al mănăstirii, astfel că Sfânta Liturghie se slujea doar duminica și la sărbători, în restul zilelor săvârșindu-se doar cele șapte Laude. Când obștea monahală a crescut, trecând de o sută de călugări, au mai fost hirotoniți trei preoți și trei diaconi și a început să se slujească Sfânta Liturghie zilnic, după rânduiala de la Sfântul Munte. Auzind de vrednicia starețului, domnitorul Nicolae Mavrogheni (1789-1791) l-a cercetat el însuși pe cuviosul stareț, înzestrând mănăstirea cu daruri și arătându-i o deosebită prețuire, la fel procedând și urmașii săi pe tron. Cuviosul stareț a trecut la Domnul în ziua de 3 decembrie 1806. Sfintele sale moaște se află până astăzi la Mănăstirea Cernica.

Menirea acestui sfânt lăcaș care este Mănăstire Cernica s-a împlinit și prin faptul că l-a avut ca stareţ între anii 1818-1850 pe cea mai luminoasă și reprezentativă personalitate bisericească a timpului, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica. Ctitor de mănăstiri şi biserici, de spitale, școli și case pentru copiii orfani, el este ctitorul celor mai importante clădiri ale Mănăstirii Cernica. În timpul stăreției sale, s-au construit Biserica Sfântul Gheorghe, clădirea stăreției și aproape toate casele de pe insula care poartă numele aceluiași sfânt mare mucenic. Iubitor de cultură, a pus bazele unei valoroase biblioteci și a deschis o școală de pictură bisericească. A fost trecut în rândul sfinților în anul 1955, an în care prigoana comunistă împotriva credinței strămoșești atingea apogeul. Moaștele Sfântului Calinic de la Cernica se află și în prezent la această mănăstire.

Arhitectură

În decursul timpului, în cadrul mănăstirii au fost construite trei biserici și trei paraclise.

Biserica cea mare, cu hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe a fost zidită între anii 1831-1832 de către starețul Calinic (Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica). În anii 1962-1964 a fost complet refăcută, iar după stricăciunile cauzate de cutremurul din 4 martie 1977 a fost reconsolidată. Este monument istoric, având codul de clasificare IF-II-m-B-15300.01.

Biserica cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae a fost avariată la cutremurul din 1802 și reparată în anii 1809-1815 de către arhimandritul Timotei. O reparație capitală s-a făcut în anul 1925, ca urmare a stricăciunilor din urma unor cutremure și incendii. Are codul de clasificare IF-II-m-B-15300.08.

În 1804, în cimitirul mănăstirii, arhimandritul Gheorghe (Sf. Cuvios Gheorghe de la Cernica) a construit biserica Sfântul Lazăr (cod de clasificare IF-II-m-B-15300.07).

Cele trei paraclise ale mănăstirii sunt: „Adormirea Maicii Domnului” construit în 1790, „Sf. Ioan” construit în 1842 și „Intrarea în biserică”.

Mănăstirea Cernica în prezent

Între zidurile mănăstirii de la Cernica, au trăit de-a lungul timpului nenumărați frați întru credință, de la simpli călugări la episcopi și mitropoliți. Tot aici au fost găzduiți episcopi și mitropoliți din Basarabia și Bucovina, care fuseseră exilați odată cu alipirea acestor teritorii la Rusia sovietică.

Muzeul și biblioteca mănăstirii (cu cele aproape 15000 de volume) sunt mărturii revelatoare pentru ceea ce a însemnat această mănăstire în propășirea spirituală a neamului românesc (Nicolae Iorga a descoperit aici un număr de peste 300 manuscrise de o inestimabilă valoare culturală și istorică).

În pacea cimitirului mănăstirii, sub covorul de flori și la umbra unor monumente funerare de un tainic pitoresc, și-au aflat odihna de veci oameni deosebiți ai neamului românesc, ca: Ion Țuculescu - pictorul, Teodor Văcărescu - distinsul diplomat, Gurie Gosu - mitropolitul Basarabiei, Nifon - mitropolit primat al României, Pan Halipa - luptătorul pentru unirea Basarabiei cu țara, Gala Galaction - preot și scriitor.

O importantă instituție religioasă, care a funcționat la mănăstirea Cernica, a fost Seminarul Monahal, care a dat oameni de seamă ai bisericii, printre ei numărându-se și Patriarhul Teoctist. Seminarul Teologic Monahal s-a redeschis în anul 1995.

Mănăstirea Cernica este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare IF-II-a-B-15300.

Personalități înmormântate la Mănăstirea Cernica

În cimitirul Mănăstirii Cernica, pe lângă monahi au mai fost înmormântate și unele personalități remarcabile ale culturii românești:

• Ernest Bernea (1905 - 1990), sociolog, etnograf și filozof, unul dintre intelectualii de marcă ai perioadei interbelice.
• Vasile Gorduz (1931 - 2008), sculptor.
• Viorica Bucur (1946 - 2011) profesor universitar, critic de film și realizator TV.
• Johnny Răducanu (1931 - 2011), compozitor și interpret de jazz.

Surse

• Mănăstirea Cernica

A se vedea și

• Gheorghe de la Cernica
• Calinic de la Cernica
• Cernicanism

Legături externe

• Ceasul de taina al trapezei, 10 noiembrie 2004, Jurnalul Național.