Cler
| Acest articol face parte din seria Cler | |
| |
| Ordinele mari | |
| Episcop – Preot – Diacon | |
| Ordinele mici | |
| Subdiacon – Citeț Cantor – Acolit | |
| Ordine dispărute | |
| Horepiscop – Exorcist Paznicul ușii – Diaconiță | |
| Titluri episcopale | |
| Patriarh – Catolicos Arhiepiscop – Mitropolit Vicar – Titular | |
| Titluri preoțești | |
| Protopop – Paroh Protosinghel – Sachelar Iconom – Iconom stavrofor | |
| Titluri diaconale | |
| Arhidiacon Protodiacon – Ierodiacon | |
| Titluri monahale | |
| Arhimandrit Stareț – Egumen – Econom | |
| Adiacente | |
| Hirotonie – Axios Veșminte Formule de adresare Distincții bisericești Exarh – Vicar | |
| Editați această casetă | |
Cler este termenul generic folosit pentru a descrie ierarhia religioasă formală din Biserica Creștină Ortodoxă. Termenul vine din grecescul κλήρος (unul, care este desemnat (repartizat) de altul sau, metaforic, moștenire).
Cuprins
Activitatea clerului
Clerul din Biserica Ortodoxă este format din acei indivizi care îndeplinesc anumite sarcini și/sau care au o anumită autoritate în viața Bisericii, învață, sau ajută în vreun alt fel la răspândirea dogmei ortodoxe și practicilor acesteia. Adesea, ei sunt legați de evenimente vitale din ciclul vieții cum sunt: nașterea copiilor, botezul, căsătoria și moartea. Clerul își desfășoară activitatea atât în interiorul lăcașelor de cult cât și în afara acestora și pot fi găsiți lucrând în spitale, case de îngrijire a bătrânilor, a copiilor în nevoie, armată etc.
Clerici și teologi
Există o deosebire fundamentală între cler și teologi: clerul are îndatoririle mai sus menționate, în timp ce teologii sunt persoane instruite/ inițiate în Teologie, fără să fie în mod necesar clerici. Un laic sau un mirean poate fi teolog. Bineînțeles că uneori cele două câmpuri se suprapun. Statutul de cleric, în Biserică, este rezervat bărbaților.
Clerul și finanțarea statală
În țările sau societățile unde Ortodoxia are un statut special stabilit prin legi speciale, așa cum sunt cele unde este „religie de stat” (Grecia, de exemplu), clerul poate fi finanțat sau co-finanțat de către stat, dar în general el este sprijinit financiar prin donații ale creștinilor ortodocși.
Ordinele mari și ordinele mici
Termenul de cler, așa cum este el folosit în general în Biserica Ortodoxă, se aplică celor care sunt membri în ordinele mari și sunt hirotoniți. Aceia care îi asistă pe clerici în timpul slujbelor din biserică și sunt „tunși” sau hirotesiți sunt cunoscuți ca ordinele mici.
Ordinele mari sunt formate din episcopi, preoți și diaconi, aceleași grade care se găsesc în Noul Testament și se găseau și în Biserica primară. Episcopii se împart în: arhiepiscopi, mitropoliți și patriarhi. Preoții se împart în: protopopi, protopresbiteri, ieromonahi (preot-călugăr) și arhimandriți (ieromonahi seniori). Diaconia se împarte în: ierodiaconi (călugări diaconi), arhidiaconi și protodiaconi.
Potrivit „Epistolei către Tit” din Biblie, episcopul trebuia să aibă anumite calități morale și să fie „bărbatul unei femei, având fii credincioși, nu sub învinuire de desfrânare sau neascultători.”(Tit1.6) Actualmente episcopii provin de obicei din rândul călugărilor și trebuie să fie celibatari. Un preot necălugărit poate fi hirotonit episcop dacă el nu mai este împreună cu soția sa (conform cu Canonul XII al Sinodului al VI-lea Ecumenic). Un astfel de caz a fost cel al preotului Justinian Marina, cel care avea să devină episcop și patriarh, care a fost căsătorit cu Lucreția Popescu, care a murit la 27 de ani și cu care a avut doi copii.[1] În prezent, un astfel de preot este de obicei tuns în monahism înainte de hirotonirea ca episcop. Preoții și diaconii pot fi căsătoriți, dar înainte de a fi hirotoniți. Dacă ei divorțează ulterior și doresc să se recăsătorească atunci trebuie să părăsească preoția și să redevină laici. Tot clerul ortodox este format numai din bărbați.
Există însemnări în Noul Testament despre diaconițele din biserica primară. Părerea unanim acceptată astăzi este că acestea nu au fost niciodată egalul diaconilor, ci aveau responsabilități separate. Vechiul rang al diaconițelor este înlocuit în prezent de rangul de stareță.
Ordinele mici sunt formate din subdiaconi și citeți, și care sunt tunși și aspiranți (acoliți).
Ordinea obișnuită de hirotonire este următoarea: citeț, subdiacon, diacon, preot și episcop. Fiecare hirotonire trebuie să respecte această ordine, dar este posibil să fie hirotonit un laic la toate cinci în decurs de trei zile.
Organizarea Bisericii
Organizarea Bisericii Ortodoxe este atât autoritară cât și sinodală. Este ierarhică pentru că se așteaptă ca laicii, diaconii și preoții să-și urmeze episcopul și să nu facă nimic din ceea ce acesta nu aprobă deoarece Iisus Hristos este capul fiecărui episcop. Este sinodală prin aceea că nu există un superior al tuturor episcopilor, ci există o adunare a tuturor episcopilor care se întrunesc în sinod și iau decizii prin consens. Un sinod reprezentativ pentru toată biserica se numește Sinod Ecumenic.
Cu toate că clerul ortodox are parte de o cinstire deosebită din partea Biserici Ortodoxe, fiecare hirotonire este văzută și ca un martiraj. Clerul ortodox este de acord să fie slujitorul lui Iisus Hristos și al comunităților respective. Multe din veșmintele lor le reamintesc acest lucru. De la cler se așteaptă foarte multe lucruri, atât spirituale cât și materiale; în consecință ei au loc special în rugăciunile din slujbele ortodoxe, cerându-I lui Dumnezeu să aibă milă de ei.
Formarea clericilor
Nu există un set de reguli universal valabile pentru formarea unui cleric și există diferite forme printre bisericile locale. În mod tradițional, candidații la preoție stau cu episcopul o perioadă de timp pentru a fi instruiți personal de episcop sau, dacă sunt călugări, ei sunt instruiți prin supunerea față de superiorii mănăstirii. Practicile moderne cele mai răspândite sunt cele de instruire la seminar care pot fi sau nu asociate cu mănăstirile. Instruirea ține în general trei ani și, în general, este necesară absolvirea școlii anterioare pentru admitere. Instruirea cuprinde: dogmatică, teologie, istorie bisericească, dreptul canonic bisericesc, liturgică, studiul Bibliei și alte discipline, iar accentul este diferit de la o școală la alta. Cu toate acestea, absolvirea seminarului nu este o garanție pentru hirotonire; este doar decizia episcopului eparhial. Cerințele pentru cei care vor rămâne diaconi sunt adesea mult mai puțin riguroase decât cele pentru preoți.
