Arhimandrit
| Acest articol face parte din seria Cler | |
| |
| Ordinele mari | |
| Episcop – Preot – Diacon | |
| Ordinele mici | |
| Subdiacon – Citeț Cantor – Acolit | |
| Ordine dispărute | |
| Horepiscop – Exorcist Paznicul ușii – Diaconiță | |
| Titluri episcopale | |
| Patriarh – Catolicos Arhiepiscop – Mitropolit Vicar – Titular | |
| Titluri preoțești | |
| Protopop – Paroh Protosinghel – Sachelar Iconom – Iconom stavrofor | |
| Titluri diaconale | |
| Arhidiacon Protodiacon – Ierodiacon | |
| Titluri monahale | |
| Arhimandrit Stareț – Egumen – Econom | |
| Adiacente | |
| Hirotonie – Axios Veșminte Formule de adresare Distincții bisericești Exarh – Vicar | |
| Editați această casetă | |
Un arhimandrit (Sl. Arhimandritu; Ngr. ἀρχιμανδρίτης - „mai-marele unei turme de oi”) este un ieromonah (preot călugăr) care a fost ridicat la un rang onorific, imediat inferior rangului de episcop. Este cel mai mare titlu ce poate fi acordat unui călugăr (de regulă pentru merite duhovnicești și/sau administrative deosebite), imediat superior celui de protosinghel. Arhimandritul poate să fie stareț al unei mănăstiri sau să slujească pe lângă un episcop.
Ca formulă de politețe în adresarea către arhimandriți se folosește Preacuvioase Părinte (Preacuviosul Părinte - în adresare indirectă) sau Înalt Preacuvioase Părinte (Înalt Preacuvios - în adresare indirectă).
Deși în unele Biserici locale arhimandriții pot fi socotiți echivalentul protopopului din rândul clerului căsătorit (cu toate că au un rang mai înalt), în Biserica Ortodoxă Română arhimandriții nu au o funcție administrativă în Biserică, așa cum au protopopii (în protopopiatele lor), ci sunt doar un rang bisericesc monahal onorific conferit de chiriarh cu aprobarea Sfântului Sinod (art. 81.3 din Statutul BOR). Arhimandriții fac parte dintre candidații eligibili pentru rangul de episcop eparhiot (art. 130 din Statut).
În limba greacă, inițial termenul de arhimandrit era echivalent cu cel de egumen, titlul tradițional pentru starețul unei mănăstiri, dar după secolul al VI-lea acesta a început să fie folosit doar pentru stareții mănăstirilor foarte mari sau importante, adesea având mai multe mănăstiri sub îndrumare.
În tradiția Bisericii Ruse, arhimandriții au dreptul de a purta mitră.
