Sfintele Paști

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 2 septembrie 2024 13:19, autor: Inistea (Discuție | contribuții)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare
LinkFA-star.png
Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului.
Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.
Învierea Domnului

Sfintele Paști (gr. Πάσχα) reprezintă sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Paște este transcrierea cuvântului grec, care la rândul lui este transcrierea ebraicului pesach, ambele cuvinte însemnând trecere sau traversare.

Sfintele Paști ortodoxe, de obicei, sunt mai târziu cu una sau cu cinci săptămâni față de sărbătoarea similară a creștinilor care țin de calendarul gregorian. Totuși, ocazional, Sfintele Paști pot fi la o distanță de două, patru sau șase săptămâni (dar niciodată trei) din cauza faptului că vechiul calendar iulian folosește o formulă diferită de pascalie la calcularea datei Sfintelor Paști. Această formulă a fost stabilită și acceptată la Sinodul I Ecumenic.

Semnificația teologică a Învierii Domnului

Articol principal: Învierea Domnului

Prăznuirea Sfintelor Paști

Învierea Domnului Iisus Hristos din morți este centrul credinței creștine ortodoxe. Sărbătoarea este precedată de douăsprezece săptămâni de pregătire, care sunt împărțite în: duminicile premergătoare postului, Postul mare și Săptămâna Patimilor. Credincioșii încearcă să parcurgă această perioadă cu smerenie, iertare, împăcare, rugăciune, post, generozitate și studiul elementelor credinței. La sosirea sărbătorii, se țin mai multe slujbe îmbinate într-una singură.

Slujba Învierii este alcătuită în timp de Sfinții Părinți ai Bisericii, și în special de sfântul Ioan Damaschinul († 748) pentru unele părți esențiale, cum ar fi Canonul Paștilor și Stihirile Paștilor (a se vedea mai jos capitolul Imnografie).

Slujba de la miezul nopții

La ceva timp după miezul nopții din Sâmbăta Mare se ține slujba numită Slujba de la miezul nopții. În practica slavă, preotul intră în mormânt și ia epitaful, îl duce prin Ușile Împărătești și îl așază pe masa altarului unde rămâne timp de 40 de zile, până la Înălțarea Domnului. În practica bizantină, epitaful este deja scos din mormânt (în timpul slujbei numită Prohodul Domnului din Vinerea Mare, seara).

Slujba învierii

Slujba învierii începe cu o procesiune care are loc la miezul nopții. Credincioșii ies din biserica neluminată cântând, purtând steagurile, icoane, lumânări și Evanghelia (liturgică). Procesiunea ocolește biserica și se întoarce în fața ușilor principale care sunt închise. În practica greacă, antiohiană și românească, acum se citește Evanghelia care spune că mormântul este gol. În cultul ortodox sirian și cel românesc (pe alocuri și la greci), după citirea Evangheliei, preotul bate în ușă și poartă un dialog cu o persoană din biserică, strigând cuvintele Psalmului 23, 7-10: „Ridicați, căpetenii, porțile voastre și vă ridicați porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei. // Cine este acesta Împăratul slavei? // Domnul Cel tare și puternic, Domnul Cel tare în război. // Ridicați, căpetenii, porțile voastre și vă ridicați porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei. // Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei.” În cultul slav nici una din aceste practici nu există. Apoi, se cântă troparul pascal pentru prima dată, împreună cu versurile Psalmului 67 (68) care vor preceda toate slujbele acestei perioade:

Înviază Dumnezeu risipindu-se vrăjmașii Lui, și fugind de la fața Lui toți cei ce-L urăsc pe El !
Precum se împrăștie fumul și nu mai este, precum se topește ceara de la față focului topește fumul de la fața focului,
Așa pier păcătoșii de la fața lui Dumnezeu, iară drepții se veselesc.
Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim întru ea!
Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând,
și celor din morminte viață dăruindu-le.

Ușile sunt deschise și credincioși intră în biserică. Biserica este luminată și împodobită cu flori. Este mirele ceresc și simbolul mormântului gol. Preoții au veșminte albe, simbolul hainelor strălucitoare ale învierii de obște. Icoana Sfintelor Paști, este așezată în mijlocul bisericii, acolo unde mai înainte a fost epitaful. Îl arată pe Hristos spărgând porțile iadului și eliberându-i pe Adam și Eva din robia morții. Preoții spun frecvent către credincioși: „Hristos a înviat!” - iar credincioșii răspund: „Adevărat a înviat!” - și cădește icoanele și poporul.

După intrarea în biserică, se cântă canonul pascal atribuit Sfântului Ioan Damaschinul împreună cu troparul Învierii ca refren repetat frecvent. Slujba se termină cu stihira pascală:

Ziua învierii! Și să ne luminăm cu prăznuirea, și unul pe altul să ne îmbrățișăm. Să zicem: fraților și celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere. Și așa să strigăm: Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le !

Ceasurile

Apoi, în unele tradiții, se cântă Ceasurile Sfintelor Paști. În concluzie, preotul sau preoții citesc solemn Predica de Sfintele Paști a Sfântului Ioan Gură de Aur. Această predică este o invitație adresată tuturor credincioșilor să uite de păcate și să se bucure pe deplin de sărbătoarea Învierii lui Hristos.

Sfânta Liturghie

Apoi, urmează Sfânta Liturghie care începe cu cântarea, încă o dată, a troparului festiv împreună cu versurile Psalmului 67 (68). Antifoanele Liturghiei sunt versuri speciale din psalmi care măresc și slăvesc mântuirea Domnului. Apoi, troparul este repetat iarăși și iarăși. Versul botezului din Galateni: Căci, câți în Hristos v-ați botezat în Hristos v-ați îmbrăcat (Galateni 3:27) înlocuiește trisaghionul.

Citirile îi duc înapoi în timp pe credincioși, la începuturi, și prezintă creația și re-creația lumii prin Cuvântul Viu al lui Dumnezeu, Fiul Său Iisus Hristos.

Citirile din Apostol sunt din Faptele Apostolilor și constau în primele nouă versuri. Citirea din Evanghelie constă din primele șaptesprezece versuri din Evanghelia după Ioan. Există obiceiul ca în această zi să fie citită Evanghelia în mai multe limbi.

Apoi continuă Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur ca de obicei. Troparul Învierii se cântă iarăși și iarăși. Este cânta și în timpul împărtășirii credincioșilor. Pentru creștinii ortodocși, Împărtășirea în ziua Sfintelor Paști este foarte importantă. Multe parohii iau predica pascală a Sfântului Ioan Gură de Aur ca atare și îi împărtășesc pe toți credincioșii care participă la slujbă.

Ziua neînserată

Pentru ortodocși, sărbătoarea Sfintelor Paști revelează misterul zilei a opta. Nu este numai o rememorare a zilei istorice a Învierii Mântuitorului. Este și o cale de a experimenta o creare din nou a lumii, o gustare a noii și fără de sfârșit Împărății a lui Dumnezeu.

Această nouă zi este exprimată pe înțelesul credincioșilor prin lungimea slujbelor pascale, prin repetiția slujbelor din Săptămâna luminată și prin acele aspecte importante care se mențin în slujbe în următoarele patruzeci de zile până la Înălțarea Domnului. Aceste patruzeci de zile sunt tratate ca una singură.

Alte tradiții

Adesea, feluri de mâncare care au fost oprite în perioada postului, sunt aduse în coșuri pentru a fi binecuvântate de preoți. Acestea sunt, de obicei: ouă, brânză, carne, prăjituri. Toate acestea, sunt apoi mâncate după Sfânta Liturghie.

În cultul grec, după Liturghie se mănâncă supă de miel sau alte mâncăruri cu carne de miel. În cultul slav sunt împărțite mâncăruri care au fost binecuvântate înainte.

În România există tradiția de a sfinții pâine (uneori cu imaginea Crucii sau a Învierii desenate pe ea) numită Paști. Această pâine este sfințită la Liturghia din Sâmbăta Mare sau spre sfârșitul Sfintei Liturghii din ziua de Paști în memoria lui Hristos cel Înviat, Care este „Pâinea Vieții Eterne coborâtă din Ceruri și care ne hrănește cu hrana milei Sale divine.” Această pâine, stropită cu vin, este împărțită credincioșilor în loc de anafură și se mănâncă dimineața înainte de orice altceva pe toată durata Săptămânii Luminate.

De asemenea, credincioșii schimbă între ei sau ciocnesc ouă vopsite cu vopsea roșie. Oul roșu simbolizează viața cea nouă, primită prin Sângele Mântuitorului.

Imnografie

Tropar (Melodie aparte)

Hristos a înviat din morți,
cu moartea pe moarte călcând,
și celor din morminte viața dăruindu-le!

Ipacoi (Glasul 4)

Venind mai înainte de zori cele au fost cu Maria și găsind piatra răsturnată de pe mormânt, auzit-au de la înger: Pentru ce căutați, printre morți, ca pe un om, pe Cel ce este întru lumina cea pururea fiitoare? Vedeți giulgiurile cele de îngropare. Alergați și vestiți lumii că a înviat Domnul, omorând moartea, pentru că este Fiul lui Dumnezeu, Cel ce mântuiește neamul omenesc.

Condac (Glasul 8)

De Te-ai și pogorât în mormânt,
Cela ce ești fără de moarte,
dar puterea iadului ai zdrobit
și ai înviat, ca un biruitor,
Hristoase Dumnezeule,
zicând femeilor mironosițe: Bucurați-vă!
și apostolilor Tăi pace dăruindu-le,
Cela ce dai celor căzuți ridicare.

Icos

Pe Soarele cel mai înainte de soare,
Care a apus oarecând în mormânt,
întâmpinatu-L-au către dimineață,
căutându-L ca pe o zi, mironosițele femei
și, una către alta, grăiau:
O, prietenelor, veniți să ungem cu miresme
Trupul cel de viață purtător și îngropat,
Trupul care a înviat pe Adam cel căzut,
Care zace în mormânt.
Să mergem, să ne sârguim ca și magii
și să ne închinăm,
și să aducem miruri în loc de daruri,
Celui ce nu în scutece, ci în giulgiu a fost înfășurat,
și să plângem, și să strigăm:
O, Stăpâne, scoală-Te,
Cela ce dai celor căzuți ridicare !

Imn pascal închinat Maicii Domnului:

Stih:

Îngerul a strigat celei pline de har: Curată Fecioară, bucură-te! Și iarăși zic: bucură-te! Că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt.

Irmosul:

Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit. Saltă acum și te bucură Sioane! Iar tu, curată Născătoare de Dumnezeu, veselește-te întru învierea Celui născut al tău.

Canonul Paștilor

Hristos a înviat din morți!
Cu moartea pe moarte călcând
Și celor din mormânturi
Viață dăruindu-le.

Cântarea I

Ziua Învierii, să ne luminăm, popoare,
Paștile Domnului, Paștile!
Că din moarte la viață și de pe pământ la cer,
Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,
Cei ce-I cântăm cântare de biruință.

Hristos a înviat din morți!

Să ne curățim simțirile
Și să vedem pe Hristos strălucind,
Cu neapropiata lumină a Învierii.
Și bucurați-vă zicând: „luminați să-L auzim”,
Cântându-I cântare de biruință.

Hristos a înviat din morți!

Cerurile după cuviință să se veselească,
Și pământul să se bucure.
Și să prăznuiască toată lumea
Cea văzută și cea nevăzută
Că Hristos S-a sculat, veselia cea veșnică.

Cântarea a III-a

Veniți să bem băutură nouă
Nu din piatră stearpă făcută cu minuni
Ci din Izvorul nestricăciunii
Care a izvorât din mormântul lui Hristos
Întru care ne întărim.

Hristos a înviat din morți!

Acum toate s-au umplut de lumină
Și cerul și pământul și cele dedesubt.
Deci să prăznuiască toată făptura
Învierea lui Hristos,
Întru care s-a întărit.

Hristos a înviat din morți!

Ieri m-am îngropat împreună cu tine, Hristoase,
Astăzi mă scol împreună cu Tine, înviind Tu.
Răstignitu-m-am ieri, împreună cu Tine,
Însuți împreună mă preaslăvește, Mântuitorule,
Întru Împărăția Ta.

Cântarea a IV-a

La dumnezeiasca strajă,
De Dumnezeu grăitorul Avacum
Să stea împreună cu noi și să arate
Pe îngerul cel purtător de lumină
Care a grăit cu mare glas:
„Astăzi este mântuirea lumii,
Că a Înviat Hristos, că cel Atotputernic!”

Hristos a înviat din morți!

Parte bărbătească, ca Cel ce a deschis
Pântecele cel fecioresc, fost-a Hristos.
Iar ca un om, mielușel S-a chemat și fără prihană
Că Cel ce n-a gustat stricăciune,
Paștile noastre, și ca un Dumnezeu adevărat,
Desăvârșit S-a numit.

Hristos a înviat din morți!

Ca un mielușel de un an,
Cea binecuvântată de noi, cununa Hristos,
De voie pentru toți S-a jertfit,
Paștile cele curățitoare.
Și iarăși frumos din mormânt
Soarele Dreptății, nouă ne-a strălucit.

Hristos a înviat din morți!

Al lui Dumnezeu, părinte David
Înaintea chivotului umbrei a săltat jucând
Iar noi poporul cel sfânt al lui Dumnezeu,
Plinirea închipuirilor văzând
Să ne veselim dumnezeiește
Că a înviat Hristos ca cel Atotputernic!

Cântarea a V-a

Să mânecam cu mânecare adâncă,
Și în loc de mir cântare să aducem Stăpânului.
Și să vedem pe Hristos, Soarele Dreptății,
Tuturor viață răsărind.

Hristos a înviat din morți!

Milostivirea Ta, cea nemăsurată
Cei ținuți în legăturile iadului, văzând-o,
La Lumina au mers Hristoase, cu picioare vesele
Lăudând Paștile cele veșnice.

Hristos a înviat din morți!

Să ne apropiem purtători de Lumină
La Hristos, Cel ce a ieșit
Din mormânt ca un Mire
Și să prăznuim împreună cu cetele
Cele iubitoare de Praznic
Paștile lui Dumnezeu, cele mântuitoare.

Cântarea a VI-a

Coborâtu-te-ai întru cele mai de jos ale pământului
Și ai sfărâmat încuietorile cele veșnice
Care țineau pe cei legați, Hristoase.
Și a treia zi, precum Iona din chit,
Ai înviat din mormânt.

Hristos a înviat din morți!

Păzind pecețile întregi, Hristoase,
Ai înviat din mormânt,
Cel ce n-ai stricat cheile Fecioarei
Prin nașterea Ta.
Și ne-ai deschis nouă ușile Raiului.

Hristos a înviat din morți!

Mântuitorul meu,
Vie și nejertfită jertfă, ca un Dumnezeu,
Pe Tine însuți de voie aducându-te Tatălui,
Ai înviat pe Adam, împreună cu tot neamul
Sculându-te din mormânt.

Hristos a înviat din morți!

De Te-ai și pogorât în mormânt,
Cela ce ești fără de moarte,
Dar puterea iadului ai robit
Și ai înviat ca un nemuritor,
Hristoase, Dumnezeule.
Zicând femeilor: „mironosițe, bucurați-vă!”
Și apostolilor Tăi, pace dăruindu-le.
Cela ce dai celor căzuți sculare.

Cântarea a VII-a

Cel ce a izbăvit pe tineri din cuptor, făcându-se om,
Pătimește ca un muritor.
Și prin patimă pe cel muritor îl îmbrăcă
În podoaba nestricăciunii,
Cel ce Unul este binecuvântat,
Dumnezeul părinților și preaslăvit.

Hristos a înviat din morți!

Femeile cele gânditoare de Dumnezeu
Cu miruri în urma Ta au alergat,
Și pe cale ca pe un mort cu lacrimi te căutau,
Bucurându-se s-au închinat,
Ție Dumnezeului celui viu.
Și Paștile cele de taină,
Ucenicilor Tăi, Hristoase, bine le-au vestit.

Hristos a înviat din morți!

Prăznuim omorârea morții
Sfărâmarea iadului și începătura altei vieții veșnice.
Și săltând lăudăm pe pricinuitorul
Pe Unul Cel binecuvântat
Dumnezeul părinților și preaslăvit.

Hristos a înviat din morți!

Cât este de simțită cu adevărat și mult prăznuită
Această noapte de mântuire și strălucită.
A zilei celei purtătoare de Lumină a Învierii
Mai-nainte vestitoare fiind.
Întru care Lumina cea fără de ani
Din mormânt trupește tuturor a strălucit.

Cântarea a VIII-a

Această numită și Sfântă Zi, Una a sâmbetelor,
Împărăteasă și Doamnă,
Al praznicelor Praznic, și sărbătoare este
A sărbătorilor.
Întru care binecuvântam pe Hristos în veci.

Hristos a înviat din morți!

Veniți cu rodul vitei cel nou
Al dumnezeieștii veselii
În ziua cea vestită a Învierii
Împărăției lui Hristos să ne împărtășim
Lăudându-L pe Dânsul că pe un Dumnezeu în veci.

Hristos a înviat din morți!

Ridică împrejur ochii tăi, Sioane, și vezi
Că iată a venit la tine
Ca niște făclii de Dumnezeu luminate.
De la Apus și de la Miază-noapte,
Și de la mare, și de la Răsărit fii tăi.
Întru tine binecuvântând pe Hristos în veci.

Preasfânta Treime, Dumnezeul nostru, Slavă Ție!

Părinte Atotțiitorule, și Cuvinte și Duhule,
Fire ceea ce ești Una în trei Ipostasuri,
Și dumnezeiască.
Întru Tine ne-am botezat
Și pe Tine te binecuvântăm, întru toți vecii.

Cântarea a IX-a

Îngerul a strigat celei pline de dar:
„Curată Fecioară, bucură-te!
Și iarăși zic, bucură-te!
Că Fiul tău a înviat a treia zi din groapă.”
Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime,
Că Slava Domnului peste tine a răsărit!
Săltă acum și te bucură Sioane,
Iară tu, curată Născătoare de Dumnezeu
Veselește-te intru Învierea Celui născut al tău.

Hristos a înviat din morți!

O, dumnezeiescul, o iubitul, o preadulcele Tău glas
Căci cu noi Te-ai făgăduit să fii cu adevărat,
Până la sfârșitul veacului, Hristoase!
Pe care întărire de nădejde, credincioșii avându-l,
Ne bucurăm.

Hristos a înviat din morți!

O, Paștile cele mari și preasfințite, Hristoase.
O, înțelepciunea lui Dumnezeu și Cuvântul lui Dumnezeu și Puterea
Dă-ne nouă mai adevărat să ne împărtășim cu Tine,
În Ziua ce neînserată a Împărăției Tale.

Hristos a înviat din morți!

Luminânda Paștilor

Cu trupul adormind, ca un muritor, Împărate și Doamne,
A treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciune ridicând
Și moartea pierzând-o
Paștile nestricăciunii, lumii dând mântuire.

Stihirile Paștilor

Stihirile Paștilor sunt printre cele mai caracteristice cântări ale slujbei de Paști. Se cântă, pe glasul 5, la toate slujbele din săptămâna luminată, împreună cu stihurile Paștilor:

Stih: Să învieze Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui. (Ps. 67, 1)

Paștile cele sfințite astăzi nouă S-au arătat. Paștile cele nouă și sfinte. Paștile cele de taină. Paștile cele preacinstite. Paștile Hristos-Izbăvitorul; Paștile cele fără prihană, Paștile cele mari, Paștile credincioșilor, Paștile care au deschis nouă ușile raiului, Paștile cele ce sfințesc pe toți credincioșii.

Stih: Precum se stinge fumul, să se stingă; cum se topește ceara de fața focului... (Ps. 67, 2a)

Veniți de la vedere femei binevestitoare și ziceți Sionului: primește de la noi bunele vestiri de bucurie, ale Învierii lui Hristos; Veselește-te, saltă și te bucură, Ierusalime, pre Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca un Mire ieșind.

Stih: ...așa să piară păcătoșii de la fața lui Dumnezeu, iar drepții să se bucure și să se veselească. (Ps. 67, 2a-2b)

Mironosițele femei, foarte de dimineață, stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră șezând; și acela, grăind către dânsele, așa a zis: Ce căutați pe Cel viu printre morți? Ce plângeți pe Cel nestricat, ca și cum ar fi în stricăciune? Mergând, vestiți ucenicilor Lui.

Stih: Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim întru ea. (Ps. 117, 24)

Paștile cele frumoase, Paștile Domnului, Paștile; Paștile cele preacinstite nouă ne-au răsărit; Paștile cu bucurie unul pe altul să ne îmbrățișăm; O Paștile, izbăvire de întristare! Că astăzi, din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând: Vestiți apostolilor!

Slavă... Și acum...

Ziua Învierii! Și să ne luminăm cu prăznuirea și unul pe altul să ne îmbrățișăm. Să zicem fraților și celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere. Și așa să strigăm: Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le!

A se vedea și

Surse și legături externe

  • (ro) Pr. Pr. Dr. Ene Braniște, Liturgica specială pentru Institutele teologice (București, 1980)
  • (ro) Slujba Învierii, Institutul Biblic și de Misiune al BOR (IBMBOR), București, 2010
  • (ro) http://www.nistea.com/invierea-domnului.htm - texte la Învierea Domnului și Săptămâna Luminată