Cinstire

Cinstirea (gr. doulia) sau venerarea este calea prin care se arată respect și dragoste pentru cele sfinte. Este modul de a trata ceva sau pe cineva cu reverență, respect adânc și onorare. Cinstirea nu este același lucru cu adorarea (gr. latreia), care este dăruirea totală și uneori peste pentru unirea cu Dumnezeu, în timp ce cinstirea este arătarea bucuriei pentru ceea ce a făcut Dumnezeu. Aici pot apare confuzii pentru că cineva poate cinsti ceea ce altul adoră în același mod în care alții cinstesc. Cinstirea este o parte a adorației credincioșilor ortodocși, dar ei arată dragoste și respect și în afară de adorarea lui Dumnezeu.

Moduri de cinstire

Sărutul

Sărutul este un act cu rădăcini adânci în Ortodoxie. Atunci când intră în biserică, există obiceiul la creștinii ortodocși să cinstească sau să sărute icoanele. Prin acest lucru creștinul arată dragoste și respect pentru darurile și lucrarea lui Dumnezeu pentru om.

De asemenea, credinciosul sărută mâna dreaptă a preotului la unele ocazii. Cu mâna dreaptă preotul dă binecuvântările, care nu sunt ale lui, ci vin de la Dumnezeu. Astfel, prin acest act de cinstire, creștinii cinstesc în fapt Preoția Desăvârșită a lui Hristos, la care preotul paroh este un simplu participant.

Metania

Metania este un semn de cinstire atunci când se face în fața icoanei Mântuitorului sau a crucii. Mult mai des, metania este semn de cinstire când se face în fața altei persoane (de ex. în fața unui superior în cazul monahilor) sau în fața icoanei unui sfânt.

Metania este căderea cu fața la pământ. Uneori este numită și metanie mare. Metania mică, închinarea, sau închinăciunea este atunci când omul se înclină în fața cuiva, uneori atingând cu mâna pământul.

Cinstirea icoanelor

Icoanele sunt imagini. Respectul și cinstirea arătate icoanelor, totuși, nu este îndreptată doar spre pictura, lemnul sau piatra respective, ci mai degrabă către sfântul pictat. Chiar și atunci când o icoană făcătoare de minuni este foarte cinstită, de fapt sursa acelor miracole (Dumnezeu, prin intermedierea acelui sfânt) este ceea ce este cinstit.

Cinstirea Sfintei Cruci

A se vedea articolele Cruce - Semnul crucii - Înălțarea Sfintei Cruci.

Cinstirea moaștelor de sfinți

A se vedea și articolul Moaște.

În moaște, creștinii cinstesc puterea vie și de viață făcătoare a Sfântului Duh, care îi face nu numai nestricăcioși ci și vindecători. În Sfânta Scriptură, se știe că prin atingerea de oasele Profetului Elisei un om mort a înviat (IV Regi 13:21). În plus, o femeie cu scurgere de sânge, s-a vindecat prin atingerea de marginea hainei Mântuitorului (Matei 9:20-22). În altă parte, un om bolnav și posedat a fost vindecat prin așezarea peste el a batistei și șorțului Sfântului Apostol Pavel (Fapte 19:12). Aceeași putere divină a dat putere de nestricăciune și făcătoare de minuni corpurilor sfinților pentru a întării credința creștinilor.

Cinstirea Evangheliei

Credinciosul ortodox privește Biblia ca o icoană vorbită a Mântuitorului. Al șaptelea Sinod Ecumenic a hotărât că Evangheliile și Sfintele Icoane să fie cinstite în același mod. În fiecare biserică ortodoxă, Cartea Evangheliei are un loc de cinste pe masa altarului; este purtată în procesiune la Sfânta Liturghie și la Utrenie, duminica și de sărbători. Astfel este cinstit Cuvântul Domnului în Biserica Ortodoxă.

Cinstirea sfinților

A se vedea articolul Sfinți.

A se vedea și

• Adorare
• Metanie
• Închinare