Minei

Mineiul (în greaca veche: Μηναῖον, ου, τὸ - μηνᾶιος, α, ον, "lunar") este o carte de cult (liturgică, sau bisericească) din ritul bizantin ce conține slujbele sfinților și sărbătorilor cu dată fixă pentru fiecare zi din lună de peste anul bisericesc. Sunt deci douăsprezece mineie, pentru cele douăsprezece luni ale anului.

În tradiția liturgică slavonă

Tradiția rusă cunoaște trei versiuni de mineie:

1. Минея месячная (Mineiul pe luni)– Versiune integrală a mineielor, care cuprinde slujbele specifice ciclului fix anual în integralitatea sa, adică slujbele specifice ale fiecărui sfânt în parte, precum și ale fiecărei sărbători cu dată fixă.
2. Минея общая (Mineiul de obște)– Versiune care este o culegere a imnelor și rugăciunilor ce se adresează tuturor sfinților din același grup (apostol, episcop, mucenic, călugăr etc.), după cum și imnele și rugăciunile comune sărbătorilor dintr-o aceeași grupă (sărbătorile lui Hristos, ale Crucii, ale Maicii Domnului, ale îngerilor, ale Înainte Mergătorului). Această versiune poate fi deci utilizată și pentru sfinții care nu au (sau nu mai au) astăzi o slujbă a lor, sau a căror slujbă este incompletă. În parohiile mai sărace această versiune putea lua locul celor 12 mineie.
3. Минея праздничная (Mineiul praznicelor) – Versiune a mineielor conținând slujbele marilor sărbători și ale sfinților celor mai importanți.

În tradiția liturgică românească

Biserica Ortodoxă din Țările Române a folosit pentru traducerea mineielor variantele grecești (Constantinopol și Veneția), din mai multe motive:

• vechimea tradiției manuscriselor grecești;
• legăturile Țărilor Române cu Muntele Athos;
• influența liturghiei grecești în epoca fanariotă;
• dependența de veacuri a Bisericii române față de Patriarhia de Constantinopol.

Acest lucru a condus la situația de azi a mineielor românești, anume că nu conțin practic nici un sfânt din tradiția rusă.

În tradiția veche românească a mai existat, prin sec. al XVI-lea un Antologhiu (ἀνθολόγιον — anthologhion – culegere de texte şi cântări alese), Trefologhiul sau Tropologhiul — un Minei mic, format din extrase luate din Mineiul cel mare (cel pentru toate lunile). Cuprindea rânduiala sărbătorilor și slujbele comune ale sfinților de peste an, ale profeților, apostolilor, martirilor, care se preamăresc împreună cu sfântul a cărui pomenire se serbează. De aceea se mai numește și Prăznicar sau Minei izbrănit, adică prescurtat (în revista B.O.R., 1974, nr. 5-6: „Minei izbrănit“, „Sbornic ales la praznice domnești și la sfinții mari... zis și Prăznicar“). Rânduiala cântărilor pentru sărbătorile mari (ale Mântuitorului, ale Sf. Fecioare, ale Crucii și ale unor sfinți mari) este întreagă, ca și în Mineiul cel mare. Antologhiul s-a format ca o necesitate și era folosit când o biserică nu are Mineiul cel mare pentru fiecare lună și fiecare zi. Antologhioane sau Florilegii sunt numite și colecţiile (antologiile) de imne liturgice, tropare care-și au originea în primele secole creștine.

Bibliografie

• Léon Clugnet, Dictionnaire grec-français des noms liturgiques en usage dans l'Église grecque, Paris, 1895, p.99, art. Μηναῖον
• Martine Roty, Dictionnaire russe-français des termes en usage dans l'Église Russe, 3^e édition revue et augmentée, Institut d'études slaves, Paris, 1992, p.69, art. « МИНЕИ »
• Dicționar Dervent.ro