Rugăciunea lui Iisus

Rugăciunea lui Iisus, numită și Rugăciunea inimii sau Rugăciunea minții, este o rugăciune scurtă, simplă care a fost folosită, predată și comentată pe scară largă de-a lungul veacurilor de creștinismul răsăritean. Forma exactă a rugăciunii s-a modificat adeseori între forma cea mai scurtă, cum este "Doamne, miluiește-mă" și forma extinsă: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul." Formele cele mai folosite la Muntele Athos sunt "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine" și "Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă" . Rugăciunea aceasta este folosită îndeosebi în practica spirituală cunoscută sub numele de isihasm.

Pentru ortodocși este una dintre cele mai profunde și mistice rugăciuni, dar ea este și foarte practică, deoarece prin scurtimea și repetarea ei ordonează mintea și o ține mai ușor în rugăciune; este adesea repetată atât de mult cât poate fiecare ca parte componentă a exercițiului ascetic personal. Există unele texte Romano-Catolice despre acest subiect, dar folosirea ei nu a atins niciodată cinstea, popularitatea și înțelesurile de care se bucură în Biserica Răsăritului. Există însă o variantă mult mai elaborată, cunoscută unor romano-catolici sub același nume: "O, Iisuse al meu, iartă-ne nouă păcatele, mântuiește-ne de focul iadului, și du-ne sufletele în rai, în special ale celor care au mai multă nevoie de mila Ta".

Cel mai bine este explicată rugăciunea aceasta prin parabola vameșului și fariseului; în care fariseul demonstrează cum nu trebuie făcută rugăciunea, exclamând: "Îți mulțumesc Doamne că nu sunt ca vameșul acesta.", în timp ce vameșul, în smerenia sa, se roagă corect: "Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul" (sau: "Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului" - Luca 18:10-14). Şi așa cum este scris în Evanghelii, Petru a strigat în timp ce se scufunda în apa mării: "Doamne, scapă-mă" Matei 14:30 [1]).

În tradiția ortodoxă rugăciunea este spusă repetat, la început cu voce, mai târziu cu voce joasă sau în minte, adesea cu ajutorul unui șirag de mătănii. Poate fi însoțită de metanii și de semnul crucii. În această formă este utilizată ca mijloc de dobândire a căinței și ca mijloc de dobândire a smereniei; de aceea adeseori este adăugat cuvântul "păcătosul" deoarece atunci când omul stă la rugăciune în fața lui Dumnezeu nu este alt păcătos în afara celui care se roagă.

Monahii au adesea secvențe lungi de rugăciune, spunând-o de mii de ori (minute sau ore în șir) noaptea ca parte componentă a programului lor, și cu ajutorul unui părinte duhovnicesc experimentat ca îndrumător; ultimul scop al practicantului este să-și "interiorizeze" rugăciunea, astfel încât această să fie neîncetată, împlinind astfel cuvântul Sfântului Pavel din scrisoarea către Tesalonicieni: "rugați-vă neîncetat" (1Tesalonicieni 5:17). Folosirea Rugăciunii lui Iisus în acest fel este subiectul unei cărți rusești clasice: Pelerinul Rus. Pentru mulți practicanți, după o vreme, rugăciunea lui Iisus "coboară în inimă", astfel încât aceasta nu mai necesită un efort conștient, ci curge de la sine.

A se vedea și

• Isihasm
• Monahism
• Șirag de mătănii

Legături externe

• (ro) Rugăciunea lui Iisus - un cuvânt de Părintele Teofil Părăian
• (ro) Despre rugăciunea lui Iisus, de Părintele Sofian Boghiu
• (ro) Isihasm și rugăciune - secțiune pe situl Prietenii Sfântului Munte Athos
• (ro) Arhimandritul Emilianos despre rugăciunea minții
• (en) Isihasm
• (en) Rugăciunea lui Iisus, o prezentare neprefăcută
• (en) Despre practicarea Rugăciunii lui Iisus, de Sfântul Ignatie Briancianinov
• (en) Rugăciunea lui Iisus de Albert Rossi
• (en) Mai multe articole despre Rugăciunea lui Iisus - Părintele Thomas Hopko, Steven Peter Tsichlis, Mitropolitul Anthony (Bloom) din Sourozh, și Părintele Kevin Hunt, OCSO
• (en) Introducere în Rugăciunea lui Iisus, de către Maica Alexandra