Sfintele Paști

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 5 mai 2013 17:52, autor: Inistea (Discuție | contribuții) (→‎Imnografie)
Salt la: navigare, căutare
Învierea Domnului

Sfintele Paşti (gr. Πάσχα), sunt sărbătoarea Învierii Domnului. Paşte este transcrierea cuvântului grec, care l-a rândul lui este transcrierea ebraicului pesach, ambele cuvinte însemnând trecere sau traversare.

Sfintele Paşti ortodoxe, de obicei, sunt mai târziu cu una sau cu cinci săptămâni faţă de sărbătoarea similară a creştinilor care ţin de calendarul gregorian. Totuşi, ocazional, Sfintele Paşti pot fi la o distanţă de două, patru sau şase săptămâni (dar niciodată trei) din cauza faptului că vechiul calendar iulian foloseşte o formulă diferită de pascalie la calcularea datei Sfintelor Paşti. Această formulă a fost stabilită şi acceptată la Sinodul I Ecumenic.

Semnificaţia teologică a Învierii Domnului

Articol principal: Învierea Domnului

Prăznuirea Sfintelor Paşti

Învierea Domnului Iisus Hristos din morţi este centrul credinţei creştine ortodoxe. Sărbătoarea este precedată de douăsprezece săptămâni de pregătire, care sunt împărţite în: duminicile premergătoare postului, Postul Mare şi Săptămâna Mare. Credincioşii încearcă să parcurgă această perioadă cu smerenie, iertare, împăcare, rugăciune, post, generozitate şi studiul elementelor credinţei. La sosirea sărbătorii, se ţin mai multe slujbe îmbinate într-una singură.

Slujba de la miezul nopții

La ceva timp după miezul nopții din Sâmbăta Mare se ține slujba numită Slujba de la miezul nopții. În practica slavă, preotul intră în mormânt și ia epitaful, îl duce prin Ușile Împărătești și îl așază pe masa altarului unde rămâne timp de 40 de zile, până la Înălțarea Domnului. În practica bizantină, epitaful este deja scos din mormânt (în timpul slujbei numită Prohodul Domnului din Vinerea Mare, seara).

Slujba învierii

Slujba învierii începe cu o procesiune care are loc la miezul nopţii. Credincioşii ies din biserica neluminată cântând, purtând steagurile, icoane, lumânări şi Evanghelia (liturgică). Procesiunea ocoleşte biserica şi se întoarce în faţa uşilor principale care sunt închise. În practica greacă, antiohiană şi românească, acum se citeşte Evanghelia care spune că mormântul este gol. În cultul ortodox sirian şi cel românesc (pe alocuri şi la greci), după citirea Evangheliei, preotul bate în uşă şi poartă un dialog cu o persoană din biserică, strigând cuvintele Psalmului 23, 7-10: "Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei. // Cine este acesta Împăratul slavei? // Domnul Cel tare şi puternic, Domnul Cel tare în război. // Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei. // Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei." În cultul slav nici una din aceste practici nu există. Apoi, se cântă troparul pascal pentru prima dată, împreună cu versurile Psalmului 67 (68) care vor preceda toate slujbele acestei perioade:

Înviază Dumnezeu risipindu-se vrăjmaşii Lui, şi fugind de la faţa Lui toţi cei ce-L urăsc pe El !
Precum se împrăştie fumul şi nu mai este, precum se topeşte ceara de la faţă focului topeşte fumul de la faţa focului,
Aşa pier păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iară drepţii se veselesc.
Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea!
Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând,
şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

Uşile sunt deschise şi credincioşi intră în biserică. Biserica este luminată şi împodobită cu flori. Este mirele ceresc şi simbolul mormântului gol. Preoţii au veşminte albe, simbolul hainelor strălucitoare ale învierii de obşte. Icoana Sfintelor Paşti, este aşezată în mijlocul bisericii, acolo unde mai înainte a fost epitaful. Îl arată pe Hristos spărgând porţile iadului şi eliberându-i pe Adam şi Eva din robia morţii. Preoţii spun frecvent către credincioşi: „Hristos a înviat!” - iar credincioşii răspund: „Adevărat a înviat!” - şi cădeşte icoanele şi poporul.

După intrarea în biserică, se cântă canonul pascal atribuit Sfântului Ioan din Damasc împreună cu troparul Învierii ca refren repetat frecvent. Slujba se termină cu stihira pascală:

Ziua învierii! Şi să ne luminăm cu prăznuirea, şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Să zicem: fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere. Şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le !

Ceasurile

Apoi, în unele tradiţii, se cântă Ceasurile Sfintelor Paşti. În concluzie, preotul sau preoţii citesc solemn Predica de Sfintele Paşti a Sfântului Ioan Gură de Aur. Această predică este o invitaţie adresată tuturor credincioşilor să uite de păcate şi să se bucure pe deplin de sărbătoarea Învierii lui Hristos.

Sfânta Liturghie

Apoi, urmează Sfânta Liturghie care începe cu cântarea, încă o dată, a troparului festiv împreună cu versurile Psalmului 67 (68). Antifoanele Liturghiei sunt versuri speciale din psalmi care măresc şi slăvesc mântuirea Domnului. Apoi, troparul este repetat iarăşi şi iarăşi. Versul botezului din Galateni: Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat în Hristos v-aţi îmbrăcat (Galateni 3:27) înlocuieşte trisaghionul.

Citirile îi duc înapoi în timp pe credincioşi, la începuturi, şi prezintă creaţia şi re-creaţia lumii prin Cuvântul Viu al lui Dumnezeu, Fiul Său Iisus Hristos.

Citirile din Apostol sunt din Faptele Apostolilor şi constau în primele nouă versuri. Citirea din Evanghelie constă din primele şaptesprezece versuri din Evanghelia după Ioan. Există obiceiul ca în această zi să fie citită Evanghelia în mai multe limbi.

Apoi continuă Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur ca de obicei. Troparul Învierii se cântă iarăşi şi iarăşi. Este cânta şi în timpul împărtăşirii credincioşilor. Pentru creştinii ortodocşi, Împărtăşirea în ziua Sfintelor Paşti este foarte importantă. Multe parohii iau predica pascală a Sfântului Ioan Gură de Aur ca atare şi îi împărtăşesc pe toţi credincioşii care participă la slujbă.

Ziua neînserată

Pentru ortodocşi, sărbătoarea Sfintelor Paşti revelează misterul zilei a opta. Nu este numai o rememorare a zilei istorice a Învierii Mântuitorului. Este şi o cale de a experimenta creare din nou a lumii, o gustare a noii şi fără de sfârşit Împărăţii a lui Dumnezeu.

Această nouă zi este exprimată pe înţelesul credincioşilor prin lungimea slujbelor pascale, prin repetiţia slujbelor din Săptămâna Luminată şi prin acele aspecte importante care se menţin în slujbe în următoarele patruzeci de zile până la Înălţarea Domnului. Aceste patruzeci de zile sunt tratate ca una singură.

Alte tradiţii

Adesea, feluri de mâncare care au fost oprite în perioada postului, sunt aduse în coşuri pentru a fi binecuvântate de preoţi. Acestea sunt, de obicei: ouă, brânză, carne, prăjituri. Toate acestea, sunt apoi mâncate după Sfânta Liturghie.

În cultul grec, după Liturghie se mănâncă supă de miel sau alte mâncăruri cu carne de miel. În cultul slav sunt împărţite mâncăruri care au fost binecuvântate înainte.

În România există tradiţia de a sfinţii pâine (uneori cu imaginea Crucii sau a Învierii desenate pe ea) numită Paşti. Această pâine este sfinţită la Liturghia din Sâmbăta Mare sau spre sfârşitul Sfintei Liturghii din ziua de Paşti în memoria lui Hristos cel Înviat, Care este "Pâinea Vieţii Eterne coborâtă din Ceruri şi care ne hrăneşte cu hrana milei Sale divine." Această pâine, stropită cu vin, este împărţită credincioşilor în loc de anafură şi se mănâncă dimineaţa înainte de orice altceva pe toată durata Săptămânii Luminate.

De asemenea, credincioşii schimbă între ei sau ciocnesc ouă vopsite cu vopsea roşie. Oul roşu simbolizează viaţa cea nouă, primită prin Sângele Mântuitorului.

Imnografie

Tropar (Melodie aparte)

Hristos a înviat din morţi,
cu moartea pe moarte călcând,
şi celor din morminte viaţa dăruindu-le!

Ipacoi (Glasul 4)

Venind mai înainte de zori cele au fost cu Maria şi găsind piatra răsturnată de pe mormânt, auzit-au de la înger: Pentru ce căutaţi, printre morţi, ca pe un om, pe Cel ce este întru lumina cea pururea fiitoare? Vedeţi giulgiurile cele de îngropare. Alergaţi şi vestiţi lumii că a înviat Domnul, omorând moartea, pentru că este Fiul lui Dumnezeu, Cel ce mântuieşte neamul omenesc.

Condac (Glasul 8)

De Te-ai şi pogorât în mormânt,
Cela ce eşti fără de moarte,
dar puterea iadului ai zdrobit
şi ai înviat, ca un biruitor,
Hristoase Dumnezeule,
zicând femeilor mironosiţe: Bucuraţi-vă!
şi apostolilor Tăi pace dăruindu-le,
Cela ce dai celor căzuţi ridicare.

Icos

Pe Soarele cel mai înainte de soare,
Care a apus oarecând în mormânt,
întâmpinatu-L-au către dimineaţă,
căutându-L ca pe o zi, mironosiţele femei
şi, una către alta, grăiau:
O, prietenelor, veniţi să ungem cu miresme
Trupul cel de viaţă purtător şi îngropat,
Trupul care a înviat pe Adam cel căzut,
Care zace în mormânt.
Să mergem, să ne sârguim ca şi magii
şi să ne închinăm,
şi să aducem miruri în loc de daruri,
Celui ce nu în scutece, ci în giulgiu a fost înfăşurat,
şi să plângem, şi să strigăm:
O, Stăpâne, scoală-Te,
Cela ce dai celor căzuţi ridicare !

Imn pascal închinat Maicii Domnului:

Stih :

Îngerul a strigat celei pline de har: Curată Fecioară, bucură-te! Şi iarăşi zic: bucură-te! Că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt.

Irmosul :

Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit. Saltă acum şi te bucură Sioane! Iar tu, curată Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te întru învierea Celui născut al tău.

Stihirile Paștilor

Stihirile Paștilor sunt printre cele mai caracteristice cântări ale slujbei de Paști. Se cântă, pe glasul 5, la toate slujbele din săptămâna luminată, împreună cu stihurile Paștilor:

Stih: Să învieze Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui. (Ps. 67, 1)

Paștile cele sfințite astăzi nouă S-au arătat. Paștile cele nouă și sfinte. Paștile cele de taină. Paștile cele preacinstite. Paștile Hristos-Izbăvitorul; Paștile cele fără prihană, Paștile cele mari, Paștile credincioșilor, Paștile care au deschis nouă ușile raiului, Paștile cele ce sfințesc pe toți credincioșii.

Stih: Precum se stinge fumul, să se stingă; cum se topește ceara de fața focului... (Ps. 67, 2a)

Veniți de la vedere femei binevestitoare și ziceți Sionului: primește de la noi bunele vestiri de bucurie, ale Învierii lui Hristos; Veselește-te, saltă și te bucură, Ierusalime, pre Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca un Mire ieșind.

Stih: ...așa să piară păcătoșii de la fața lui Dumnezeu, iar drepții să se bucure și să se veselească. (Ps. 67, 2a-2b)

Mironosițele femei, foarte de dimineață, stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, aflat-au înger pe piatră șezând; și acela, grăind către dânsele, așa a zis: Ce căutați pe Cel viu printre morți? Ce plângeți pe Cel nestricat, ca și cum ar fi în stricăciune? Mergând, vestiți ucenicilor Lui.

Stih: Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim întru ea. (Ps. 117, 24)

Paștile cele frumoase, Paștile Domnului, Paștile; Paștile cele preacinstite nouă ne-au răsărit; Paștile cu bucurie unul pe altul să ne îmbrățișăm; O Paștile, izbăvire de întristare! Că astăzi, din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând: Vestiți apostolilor!

Slavă... Și acum...

Ziua Învierii! Şi să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere. Şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!

Vezi şi

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Sfintele_Paști&oldid=34121”