4.112 modificări
Modificări
fără descrierea modificării
{{Îmbunătăţire}}
În exerciţiul funcţiunii sale liturgice, preotul ortodox îndeplineşte un rol dublu: pe de o parte, în virtutea harului sfânt primit de la [[episcop]] prin hirotonie, el este un slujitor al lui Dumnezeu, un reprezentant sau continuator al preoţiei [[Iisus Hristos|Mântuitorului]], iar pe de alta el este un interpret, delegat al [[Biserica|Bisericii]], adică al obştii credincioşilor pe care îi păstoreşte, fiindcă el se roagă nu numai în numele său personal ci şi în numele credincioşilor şi pentru ei. Ca reprezentant al credincioşilor, el prezintă lui Dumnezeu cuvenita ofrandă a acestora, adică darurile, închinarea şi rugăciunile lor, iar ca vas ales al harului, el transmite credincioşilor ceea ce vine de la Dumnezeu, adică harul dumnezeiesc, iertarea păcatelor, viaţa veşnică şi, în general, toate darurile spirituale şi bunătăţile materiale pe care le primim de la Dumnezeu. Preotul slujitor este astfel verigă de legătură între Dumnezeu şi credincios, între [[cer]] şi pământ.
Ca semn că n-are deplinătatea puterii sacramentale, preotul binecuvântează cu o singură mână (dreapta).
În mod normal, preoţii au funcţia de preoţi de parohie, funcţie care în Biserica Primară era deţinută de episcopi. Ei sunt liderii comunităţii locale de creştini. Ei prezidează la Sfânta Liturghie şi învaţă, predică, consiliază şi exercită funcţia de iertare şi vindecare. Deoarece preoţii sunt numiţi de episcop şi aparţin acelei comunităţi unde au fost numiţi, ei nu au autoritatea sau datoria de a sluji în afara propriei comunităţi. Pe [[sfânta masă]] din altarul fiecărei parohii, există o ţesătură numită [[antimis]], semnată de episcop, care este permisiunea dată acelei comunităţi de a se întâlni şi acţiona ca Biserica. Fără antimis, preotul şi oamenii săi nu pot sluji legitim. ==SurseIstoric ==Organizarea iniţială a bisericilor creştine din Palestina era similară cu cea din [[sinagogă|sinagoga]] [[Iudaism|evreilor]], care erau guvernaţi de un sinod de bătrâni (''presbyteroi''). În [[Faptele Apostolilor|Fapte]] 11:30 şi 15:22, vedem acest sistem colegial de guvernare în Ierusalim iar în Fapte 14:23, [[Apostolul Pavel]] hirotoneşte bătrâni, înţelepţi în bisericile pe care le fondează. Iniţial, aceşti '''preoţi''' erau aparent aceiaşi cu '''supraveghetorii''' (''episkopoi'', [[episcop]]i), aşa cum indică versetele Fapte 20:17 şi [[Epistola către Tit|Tit]] 1:5,7, iar termenii erau interschimbabili. Curând după perioada [[Noul Testament|Noului Testament]], după moartea [[Apostoli]]lor, a apărut o diferenţiere în utilizarea celor doi termeni sinonimi, ducând astfel la apariţia a două ranguri diferite: '''[[episcop]]ul''' şi '''preotul'''. Episcopul era înţeles, în principal, ca preşedintele unei grupări de preoţi, şi astfel episcopul a început să se distingă atât în cinstea acordată cât şi în prerogative faţă de preot, care erau văzuţi ca avându-şi autoritatea derivată din cea a aepiscopului prin delegare. Distincţia dintre perot şi episcop începe să fie făcută destul de curând după perioada apostolică, aşa cum observăm din scrierile din secolul al II-lea ale Sfântului [[Ignatie de Antiohia]], care foloseşte termenii consistent şi clar pentru a se referii la două funcţiuni distincte (împreună cu ''[[diacon]]''). Iniţial, fiecare comunitate locală îşi avea episcopul ei, în Biserică. Ulterior, pe măsură ce numărl credincioşilor şi comunităţilor creşteau, comunităţile locale au început să nu mai fie coordonate direct de un episcop. Episcopul dintr-un oraş mare va începe să numească preoţi care să îngrijească de turma din fiecare comunitate, acţionând ca un delegat al său. ==Etichetă==Preoţii sunt, adesea, apelaţi cu ''Părinte'', cu toate că acesta nu este un titlu oficial. Mai degrabă este un termen de afecţiune folosit de creştini pentru bătrânii [[hirotonire|hirotoniţi]]. În acest context, prenumele unui preot este folosit, în general, după cuvântul ''Părinte''. Adesea, preoţii sunt onoraţi cu titlul de ''Cuvioase'' (Cuv.) şi, în consecinţă, uneori cu formula ''Cuvioase Părinte''. Cu o cinstire şi responsabilitate mai înaltă, [[protopop]]ul este cinstit cu formula ''Prea Cuvioase'', în timp ce [[arhimandrit]]ul poate fi onorat cu formula ''Prea Cuvioase'' sau ''Drept Cuvioase''. De asemenea, este potrivit şi tradiţional să se facă referire la un preot cu formula "Preotul ''Nume''" sau "Protopopul ''Nume''". Această din urmă practică este folosită, cu predominanţă, în bisericile cu rădăcini slave, cum ar fi [[Biserica Ortodoxă Rusă]] sau [[Biserica Ortodoxă din America]]. [[Monah]]ii care sunt hirotoniţi în treapta preoţiei sunt cunoscuţi sub numele de ''preot-călugăr'' sau ''a[[ieromonah]]''.
== Izvoare ==*(en) Liddell & Scott, ''An Intermediate Greek-English Lexicon'', pp. 301, 668 *(en) ''The Compact Edition of the Oxford English Dictionary'', p. 2297*(en) ''The Oxford Dictionary of the Christian Church (3rd ed.)'', p. 1322*(ro) ''Liturgica teoretică'' – Pr. Prof. Dr. [[Ene Branişte]], Arhim. Prof. Ghenadie Niţoiu, Pr. Prof. Gheorghe Neda – E.I.B.M.B.O.R., 2002
==Legături externe==
*[[w:Priest|Priest]] on Wikipedia
[[Categorie:Cler]]
[[Categorie:Preoţi|*]]
[[en:Presbyter]]