Sărăcia
Sărăcia este starea de a nu avea bunuri, adesea asociată cu nevoia, nedreptatea şi cu lipsa de resurse în circumstanţe foarte variate. Pentru unii, sărăcia este un termen subiectiv şi comparativ;
Săracia de bun-voie, punct de plecare în viaţa monahală
În Evanghelia după Matei (13:44) Hristos sugerează că cine îşi va vinde toate bunurile va primi în schimb Împărăţia Cerurilor. Asemenea este împărăţia cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care, găsind-o un om, a ascuns-o, şi de bucuria ei se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea. Hristos este cel care a spus că sărăcia de bună-voie este punctul de plecare pentru o viaţă monahală sfântă
În Matei (19:21), Domnul nostru le cere bogaţilor care afirmau că ţin toate poruncile: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi.
Sărăcia nu este scopul ci punctul de plecare al vieţii monahale şi ascetice.
Săracia cu duhul sau smerenia
Să fii sărac cu duhul înseamnă să fii smerit, să recunoaşti faptul că nimeni nu are ceva ce să nu fi primit de la Dumnezeu, înseamnă să fii lipsit de orice mândrie, înseamnă să nu te încrezi în puterile şi gândirea proprii, înseamnă să fii eliberat de toate "fanteziile goale" din propria inimă. Pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor şi inima lor cea nesocotită s-a întunecat. ( Romani 1:21).
Această sărăcie binecuvântată este numită spirituală în Evanghelia Sfântului Matei pentru că este o atitudine a minţii şi inimii, o convingere a sufletului. Este starea omului de totală golire şi deschidere către Dumnezeu, în principal în relaţia cu lucrarea Duhului.
Legături externe
- He Ascetic Ideal and the New Testament - Fr Georges Florovsky
- Poverty in Spirit - V. Rev. Thomas Hopko
