Dreptul Nicodim
| Acest articol face parte din seria Țara Sfântă și Iudaismul în timpul Mântuitorului |
|||
| Curente religioase și partide politice | |||
| Saducheii – Fariseii | |||
| Esenienii – Zeloții – Irodienii | |||
| Instituții | |||
| Sanhedrinul - Marele Preot Templul din Ierusalim Legea lui Moise | |||
| Oameni | |||
| Irod cel Mare – Arhelau – Irod Antipa Irod Agripa al II-lea Pilat din Pont Anna – Caiafa Iosif din Arimateea – Fariseul Nicodim Femeile mironosițe Fotini samarineanca Mariamna - Irodiada | |||
| Locuri | |||
| Ierusalim Betleem – Nazaret Galileea – Muntele Tabor – Marea Galileei Betania – Ghetsimani – Muntele Măslinilor Golgota Samaria – Ierihon Cezareea | |||
| Editați această casetă | |||
Sfântul și dreptul Nicodim a fost un fariseu, fruntaș al iudeilor, „învățător al lui Israel” (Ioan 3, 10) și membru al sanhedrinului, care a crezut că Iisus este Mesia, Hristosul, Mântuitorul.
Dreptul Nicodim este acela care a venit la Mântuitorul noaptea pe ascuns (ca să evite o eventuală persecuție din partea mai-marilor poporului), ca să vorbească cu El, și este inițiat de Iisus în taina botezului, a „nașterii din nou” prin care se intră în Împărăția lui Dumnezeu.[1]
Nicodim apare pentru a doua oară în Evanghelia sfântului Ioan Evanghelistul atunci când ia cuvântul în adunarea de noapte a fariseilor opunându-se judecății răutăcioase și premature făcută de farisei chiar înainte de judecata propriu-zisă, punând întrebarea retorică: „Oare legea noastră osândește ea pe un om înainte ca să-l asculte și să știe ce face?”[2]
După crucificarea lui Iisus, Nicodim și Iosif din Arimateea sunt cei care merg la Pilat și cer trupul lui Iisus, ca să-l îngroape cum se cuvine. Ei îl coboară pe Mântuitorul de pe Cruce, îl înfășoară în pânză de in, îl ung cu amestecătura de aproape o sută de litri de smirnă și de aloe, cumpărată de Nicodim[3], și îl pun în mormântul nou, săpat în stâncă, al lui Iosif[4]
Pentru că s-au purtat cu aceeași îndrăzneală ca mironosițele după moartea lui Iisus, Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Iosif și Nicodim în duminica a doua după Paști, numită Duminica Femeilor Mironosițe[5].
Nu se cunosc decât puține lucruri despre viața sfântului Nicodim după Învierea Domnului. După tradiția Bisericii, Nicodim a fost dat afară din sinagogă după ce s-a aflat că a crezut în Mântuitorul Iisus Hristos. El s-ar fi mutat la casa de la țară a Dreptului Gamaliel, la Cafarganda, și a trăit acolo până la sfârșitul vieții (după o altă tradiție ar fi murit ca mucenic). Aici a fost înmormântat împreună cu Gamaliel și nepotul său în acelați mormânt în care aceștia din urmă au îngropat moaștele sfântului Ștefan întâiul-mucenic.
Moaștele lor au fost descoperite în 415 și aduse la Ierusalim și s-a construit o biserică în cinstea lor. Mai apoi au fost aduse de la Ierusalim la Constantinopol în anul 428, odată cu moaștele sfântului Ștefan întâiul-mucenic și a sfinților Gamaliel și Abibas (eveniment prăznuit la 2 august), și au fost așezate în biserica sfântului mucenic arhidiacon Laurențiu (prăznuit la 10 august).
Note
Surse
- Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, ISBN 973-9332-86-2
- (en) Sf. Nicodim pe situl OCA