Nicodim (Munteanu) al României

Prea Fericitul Patriarh Nicodim

Afiliere canonică (jurisdicție)	Biserica Ortodoxă Română
Funcția episcopală
Reședință	București
Titlul	Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al UngroVlahiei, Patriarh al României
Formulă de adresare	Preafericirea Sa
Perioada	1939-1948
Predecesor	Miron (Cristea)
Succesor	Iustinian (Marina)
Cariera ecleziastică
Hirotonire preot	1894, la Iași
Hirotonire episcopală
Episcopi consecratori
Titluri precedente (scaune episcopale)	Mitropolit al Moldovei (înscăunat la 4 februarie 1935)
Alte funcții	Stareț al Mănăstirii Neamț (1924-1935) Vicar al Mitropoliei Moldovei (1898-1902) Vicar al Episcopiei Dunării de Jos (1902-1909) Episcop de Huși (1912-1923)
Date personale
Data nașterii	6 decembrie 1864
Locul nașterii	Pipirig, județul Neamț
Data morții	27 februarie 1948
Locul morții	București

Nicodim Munteanu, pe numele de mirean Nicolae Munteanu (n. 6 decembrie 1864, Pipirig, județul Neamț - d. 27 februarie 1948, București), a fost al doilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, între anii 1939-1948.

Biografie

Nicolae Munteanu s-a născut la 6 decembrie 1864, în satul Pipirig, județul Neamț.

A urmat studii studii teologice la Iași (Seminarul „Veniamin”), între 1882-1890, și la Kiev („Academia duhovnicească”), între 1890-1895, unde și-a luat licența în 1895.

În 1894 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Neamț, dându-i-se numele Nicodim. Tot în 1894 a fost hirotonit ierodiacon la Iași, în 1886 obținând rangul de ieromonah.

Între anii 1924-1935 a fost starețul Mănăstirii Neamț.

La 23 ianuarie 1935 a fost ales mitropolit al Moldovei (înscăunat la 4 februarie).

Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

La 30 iunie 1939 a fost ales patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (înscăunat la 5 iulie).

Alte demnități deținute

La 5 octombrie 1918, Nicodim Munteanu, devine membru de onoare al Academiei Române.

În 1920 obține titlul „Doctor Honoris Causa” al Facultății de Teologie din Cernăuți.

Activitate publicistică și editorială

Nicodim Munteanu a publicat peste o sută de lucrări teologice, cărți de predici și broșuri cu tematică religioasă. Unele dintre acestea sunt traduceri din limba rusă sau prelucrări după arhiepiscopii Sergiu al Vladimirului și Inocențiu al Odesei, preoții Constantin Stratilatov, Grigorie Petrov și Serghei Cetfericov, profesorul A. P. Lopuhin, teologul englez F. V. Farrar, scriitorul Lev Tolstoi și alții.

De asemenea, a fost unul dintre traducătorii în limba română a Sfintelor Scripturi. Astfel, el a tradus Noul Testament (cinci ediții: Neamț, 1924, 1926, 1931 și 1937 și București, 1941) și Psaltirea (patru ediții: Chișinău, 1927, București, 1931, 1943 și Cluj, 1943). În Biblia sinodală din 1936 îi aparțin 24 de cărți din Vechiul Testament (restul fiind traduse de Gala Galaction și Vasile Radu); în ediția Bibliei sinodale din 1944 îi aparțin 24 de cărți din Vechiul Testament și toate cele 27 din Noul Testament. Textul Bibliei sinodale din 1936 stă și la baza edițiilor din 1968, 1975 și 1982.

Decesul

Patriarhul Nicodim a trecut la cele veșnice pe data de 27 februarie 1948. Oficial, cauza decesului a fost o pneumonie, dar unii istorici consideră ca suspectă cauza morții sale, în contextul procesului de instalare a regimului comunist prosovietic în România (Nicodim era un susținător al familiei regale și un important anticomunist, refuzând să sprijine guvernul comunist al lui Petru Groza și Gheorghe Gheorghiu-Dej).

Bibliografie

• Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Dicționarul Teologilor Români, Ediția a doua, Editura Enciclopedică, București, 2002. ISBN 973-45-0409-6
• Patriarhul Nicodim Munteanu, pe site-ul Patriarhii României

Casetă de succesiune: Nicodim (Munteanu) al României
Precedat de: Miron Cristea	Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române 1939-1948	Urmat de: Iustinian Marina