Ghenadie Petrescu
| Afiliere canonică (jurisdicție) |
Biserica Ortodoxă Română |
| Funcția episcopală | |
| Reședință | București |
| Titlul | Mitropolit primat al României |
| Formulă de adresare | IPS |
| Perioada | 1893-1896 |
| Predecesor | Iosif Gheorghian |
| Succesor | Iosif Gheorghian |
| Cariera ecleziastică | |
| Hirotonire preot | 1869 |
| Hirotonire episcopală | 14 martie 1876 |
| Episcopi consecratori | |
| Titluri precedente (scaune episcopale) |
Episcop al Argeșului (1876-1893) |
| Alte funcții | |
| Date personale | |
| Data nașterii | martie 1836 |
| Locul nașterii | București |
| Data morții | 31 august 1918 |
| Locul morții |  Căldărușani
|
Ghenadie Petrescu (pe numele de mirean Gheorghe Petrescu; n. martie 1836, București - d. 31 august 1918, Căldărușani) a fost Mitropolit primat al României între anii 1893 - 1896.
Viața
Născut la București în martie 1836, Gheorghe Petrescu a învățat la școlile de la bisericile „Stelea” și „Domnița Bălașa” din București.
A intrat apoi ca frate în obștea Mănăstirii Căldărușani în anul 1854, fiind tuns în monahism în 1858 și primind numele monahal Ghenadie. La 9 martie 1858 a fost hirotonit ierodiacon, slujind la Catedrala mitropolitană din București. În 1869 a fost hirotonit ieromonah, iar în 1870 devine mare eclesiarh și protosinghel al Catedralei mitropolitane.
La 23 februarie 1875 a fost hirotonit arhiereu-vicar al Episcopiei Argeșului, primind titulatura „IPS Ghenadie Piteșteanul”. După un an, la 14 martie 1876, a fost ales episcop eparhiot al aceleași eparhii. Printre alte activități, în calitatea sa de episcop s-a ocupat de refacerea multor biserici din acea eparhie, printre care și biserica Mănăstirii Curtea de Argeș (ctitoria lui Neagoe Basarab). A sprijinit mai multe societăți culturale și filantropice, a întreținut studenți la învățătură pe cheltuiala sa și a contribuit la editarea colecției de documente referitoare la istoria modernă a României.
A fost ales Mitropolit primat al României, la 18 mai 1893, intronizarea sa având loc după trei zile, la 21 mai, chiar în ziua în care sărbătorea hramul Catedralei mitropolitane. Alegerea sa a avut loc în contextul retragerii mitropolitului primat Iosif Gheorghian care demisionase din această înaltă demnitate în urma neînțelegerilor cu guvernul conservator condus de Lascăr Catargiu, ajuns la putere în 1891, mai exact din cauza noii legi a clerului mirean și a seminariilor, lege prin care se mărea dependența bisericii față de stat.
În urma alegerilor din 1895, guvernul conservator a fost înlocuit cu un guvern liberal condus de Dimitrie A. Sturza. Noul guvern dorea readucerea lui Iosif Gheorghian pe scaunul de mitropolit primat, indiferent prin ce metode. În acest context, IPS Ghenadie Petrescu a fost judecat (în absență) de către Sfântul Sinod, pe 20 mai 1896, pentru acuzații neîntemeiate: inovații în cult, ierosilie și arghirofilie. Ca rezultat al acestui proces, mitropolitul Ghenadie Petrescu a fost caterisit și exilat la Mănăstirea Căldărușani.
Înlăturarea sa a fost primită cu nemulțumire de credincioșii din toată țara. În urma manifestațiilor acestora, Regele Carol I a cerut imperios guvernului să rezolve problema mitropolitului destituit. Astfel, în același an (1896), la 4 decembrie, Ghenadie Petrescu a fost exonerat de toate acuzațiile neîntemeiate care i se aduseseră și reabilitat. Nu a mai fost însă înscăunat mitropolit, dar a rămas stareț pe viață al Mănăstirii Căldărușani. Acolo, a avut o importantă contribuție la consolidarea și restaurarea în întregime a bisericii și a celorlalte clădiri ale mănăstirii, între anii 1908-1915. El a pus și bazele actualei Colecții de cărți, veșminte și icoane din fosta trapeză, a Tezaurului organizat în sala tronului și a Pinacotecii, majoritatea exponatelor provenind din perioada în care a fost stareț.
A murit la 31 august 1918, fiind înmormântat la Mănăstirea Căldărușani.
Bibliografie
| Ghenadie Petrescu | ||
|---|---|---|
| Precedat de: Iosif Gheorghian |
Mitropolit primat al României 1893-1896 |
Urmat de: Iosif Gheorghian |