Nifon Rusailă
| Afiliere canonică (jurisdicție) |
Biserica Ortodoxă Română |
| Funcția episcopală | |
| Reședință | București |
| Titlul | Mitropolit primat al României |
| Formulă de adresare | IPS |
| Perioada | 1865-1875 |
| Predecesor | - |
| Succesor | Calinic Miclescu |
| Cariera ecleziastică | |
| Hirotonire preot | 1826 |
| Hirotonire episcopală | 24 octombrie 1842 |
| Episcopi consecratori | |
| Titluri precedente (scaune episcopale) |
Mitropolit al Ungro-Vlahiei (1850-1865) |
| Alte funcții | Președinte al Senatului României |
| Date personale | |
| Data nașterii | 1789 |
| Locul nașterii | București |
| Data morții | 5 mai 1875 |
| Locul morții |  București
|
Viața
Născut în anul 1789, la București, Nicolae Rusailă a urmat cursurile școlii de la Biserica „Sfinții Voievozi” - Oțetari, apoi, în 1809, s-a alăturat obștii monahale de la Mănăstirea Cernica, unde a îmbrăcat schima monahală cu numele de Nifon. A fost hirotonit ierodiacon, iar în 1826 ieromonah. La 1 februarie 1827 a fost numit iconom stavrofor și protosinghel la Episcopia Râmnicului. În 1836 episcopul Neofit al Râmnicului l-a promovat la rangul de arhimandrit. După ce Neofit a ajuns mitropolit, l-a numit pe Nifon, la 19 decembrie 1839, stareț al Mănăstirii Cozia.
La sfârșitul anului 1841, Nifon Rusailă este numit vicar al Mitropoliei Ungro-Vlahiei. În urma intervenției mitropolitului Neofit pe lângă patriarhul Constantinopolului, la 24 octombrie 1842 Nifon Rusailă a fost hirotonit arhiereu titular al Sevastiei, păstrându-și funcția de vicar al mitropoliei.
În timpul Revoluției de la 1848 a fost numit locțiitor al Episcopiei Râmnicului (ianuarie 1848 - septembrie 1850), iar după retragerea mitropolitului Neofit a condus, ca vicar, Mitropolia Ungro-Vlahiei (11 august 1849 - 14 septembrie 1850).
La 14 septembrie 1850 a fost ales mitropolit al Ungro-Vlahiei, intronizarea sa având loc la 8 octombrie 1850. Seminariile teologice eparhiale, închise în cursul revoluției din 1848, au fost redeschise în anul 1851. În 1852 a înființat o nouă tipografie la București, în care au fost reeditat aproape toate cărțile de slujbă bisericească. A refăcut cu cheltuiala sa câteva lăcașuri de închinare (Mănăstirea Zamfira, Schitul Cetățuia din Râmnicu Vâlcea etc.) și a ridicat din temelie biserica din Letca Nouă (în fostul județ Vlașca).
Mitropolitul Nifon Rusailă a făcut parte, ca reprezentant al clerului, din Divanul Ad-Hoc al Țării Românești, adunarea consultativă convocată la 8 octombrie 1857, prezidând lucrările acestuia. Printre hotărârile adoptate de această adunare în 1858 se numărau: respectarea vechilor capitulații dintre țările române și Înalta Poartă, din 1393, 1460, 1513 și 1634, care prevedeau că acestea sunt teritorii neocupate și independente, convocarea unei Adunări obștești pe o bază electorală „după datinele cele mai vechi ale țării”, unirea Principatelor într-un singur stat, cu numele de România, principe străin cu tron ereditar, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei apusene, ai cărui succesori să fie crescuți în religia țării și altele.[1] De asemenea, Nifon Rusailă a prezidat și Adunarea electivă a Țării Românești, care l-a ales domnitor pe Alexandru Ioan Cuza la 24 ianuarie 1859, realizându-se astfel „de facto” Unirea Principatelor Române.[1] Mitropolitul Nifon Rusailă a fost ales (în 1864) președinte al Senatului României, devenind astfel primul președinte al acestui important for politic al noului stat român.[2][3] În această calitate el l-a întâmpinat la București, pe data de 10 mai 1866, pe prințul Carol de Hohenzollern, care a depus, în aceeași zi, jurământul de credință ca domnitor al Principatelor Unite.
La data de 11 ianuarie 1865 devine Mitropolit primat al României, păstorind Biserica Ortodoxă Română până la moartea sa (1875). În această perioadă (1872) s-a promulgat „Legea organică pentru alegerea de mitropoliți și episcopi și pentru constituirea Sfântului Sinod”, de o importanță crucială pentru consolidarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. La 17 noiembrie 1872 a înființat, din banii săi, un al doilea seminar la București, cu 4 clase, care i-a purtat numele. Acest seminar s-a întreținut - până în 1948 - din fondurile lăsate de mitropolit și din veniturile moșiei de la Letca Nouă.
Mitropolitul Nifon Rusailă a trecut la cele veșnice pe 5 mai 1875, în București, fiind înmormântat la Mănăstirea Cernica. A rămas în istorie ca primul întâistătător al Bisericii românești autocefale și ca primul președinte al Senatului României, fiind o personalitate bază în realizarea unirii principatelor române și crearea statului român modern.
Note
- ↑ 1,0 1,1 Eleodor, Focșeneanu, Istoria constituțională a României 1859-1991, ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 1992, pp. 17-18.
- ↑ Senatul în istoria României – o onorantă tradiție democratică, Senat.ro, accesat 9 octombrie 2019
- ↑ Patriarhul României la aniversarea a 150 de ani de la înființarea Senatului României, 17 iunie 2014, Patriarhia.ro, accesat 9 octombrie 2019
Bibliografie
- Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Dicționarul Teologilor Români: Mitropolitul Nifon, mitropolit primat
| Nifon Rusailă | ||
|---|---|---|
| Precedat de: Neofit al II-lea |
Mitropolit al Ungro-Vlahiei 1850 - 1875 |
Urmat de: Calinic Miclescu |
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Episcopi
Categorii > Oameni > Episcopi
Categorii > Oameni > Episcopi > Mitropoliți > Mitropoliți români
Categorii > Teologie > Eclesiologie > Jurisdicții
Categorii > Teologie > Eclesiologie > Jurisdicții > Mitropolia Munteniei și Dobrogei
Ortodoxia în România > Ortodoxia în România > Biserica Ortodoxă Română
Ortodoxia în România > Ortodoxia în România > Ierarhi români
Ortodoxia în România > Ortodoxia în România > Ierarhi români
