Pulcheria Împărăteasa
Sfânta și drept-credincioasa Pulcheria Împărăteasa (sau Poulcheria) a fost fiica lui Arcadie, împăratul Imperiului Roman de Răsărit, și a soției sale Aelia Eudoxia. Ca regentă a fratelui ei mai mic Teodosie al II-lea și împărăteasă în nume propriu, ea a influențat cu tărie comportamentul guvernării imperiale în relația cu creștinii, în special în perioada controverselor nestoriene din secolul al V-lea. Prăznuirea ei se face pe 10 septembrie; de asemenea, ea mai este pomenită de către Biserica Ortodoxă pe 17 februarie împreună cu soțul său Împăratul Marcian.
Viața
Aelia Pulcheria s-a născut în 19 ianuarie 399. Aelia Pulcheria nu trebuie confundată cu mătușa sa Pulcheria, care a fost fiica lui Teodosie I și a Aeliei Flaccilla și care a murit în 385 la vârsta de opt ani. Tatăl Pulcheriei, împăratul Arcadie a murit pe data de 1 mai 408. La moartea tatălui său, la frageda vârstă de șapte ani, Teodosie al II-lea devine împărat, sub tutela prefectului pretorian Antemie.
Pulcheria a fost o creștină devotată și și-a exprimat devotamentul pentru Maica Domnului la o vârstă fragedă, îmbrăcând haina monahală pentru a nu fi silită să se căsătorească. Ca soră mai mare a lui Teodosie al II-lea (sora lor cea mai mare a murit tânără, probabil înainte de 408), ea a deținut o poziție importantă când acesta a devenit împărat. Ea fost implicată puternic în educația fratelui ei, chiar dacă era numai cu doi ani mai în vârstă decât acesta și și-a menținut influența copleșitoare pe cea mai mare parte a domniei acestuia. Izvoare istorice menționează că în 412, la vârsta de treisprezece ani, ea l-a demis pe tutorele fratelui ei, eunucul Antemie, și și-a asumat această poziție, de tutore al propriului frate.
Curtea a căpătat curând o atmosferă pioasă și austeră sub influența ei, potrivindu-se stilului ei de viață aproape monahal. În 4 iulie 414, Senatul a proclamat-o augusta (împărăteasă) și a făcut-o regenta fratelui ei. După ce Teodosie a devenit capabil de guvernare în 416, Pulcheria a continuat să aibă o influență puternică asupra fratelui ei și asupra treburilor imperiului. La insistențele ei, Teodosie i-a îndepărtat din administrația imperială pe toți păgânii care nu fuseseră convinși să se boteze.
Pulcheria și-a folosit averea personală pentru Biserică. Făcând aceasta, ea și-a inspirat fratele să îi urmeze exemplul. Deși era indiferentă la arianismul triburilor germanice, ea a avut o poziție fermă privind învățăturile eretice ale lui Nestorie. Ea și-a arătat aproape imediat opoziția față de el, când acesta a devenit patriarh în 428. Cu sau fără influența degradării Fecioarei Maria de la statutul de Născătoare de Dumnezeu la cel de Născătoare de Hristos a nestorianiștilor, Pulcheria a influențat hotărâtor poziția fratelui său în controversele care au dus la Sinodul de la Efes din 431. La început el l-a sprijinit pe Nestorie, înainte de a fi influențat de credința surorii sale. În această controversă, Patriarhul Chiril al Alexandriei credea că influența Pulcheriei a fost hotărâtoare în căderea rivalului său.
În 441, influența Pulcheriei a început să pălească, deoarece eunucul Hrisafie l-a convins pe Teodosie să o demită pe sora sa (la această demitere au avut un mare rol și intrigile împărătesei Aelia Eudoxia, soția lui Teodosie). Dar în curând a început controversa monofizită, datorită arhimandritului Eutihie și sprijinită de Teodosie dar și de succesorul lui Chiril ca patriarh al Alexandriei, Dioscor. Când ideile lui Eutihie au fost validate de Sinodul tâlhăresc din 449 de la Efes, Papa Leo I al Romei a inclus-o și pe Pulcheria printre cei pe care i-a adunat ca să anuleze deciziile sinodului.
În 28 iulie 450, Teodosie a murit brusc iar Pulcheria s-a reîntors la curte ca soție a noului împărat, Marcian. Ea a fost de acord cu căsătoria, dar cu condiția ca jurământul ei de castitate să fie respectat.
În anul 451, prin eforturile Pulcheriei, a fost convocat Sinodul de la Calcedon, prezidat de Marcian. Acest sinod a condamnat atât Nestorianismul cât și Sinodul tâlhăresc din 449 care sprijinise erezia monofizită. Ereticul Eutihie a fost demis și exilat.
Pulcheria a murit curând după acestea, în iulie 453.
Împărăteasa Pulcheria și Biserica Ortodoxă
Pe lângă rolul ei în apărarea Ortodoxiei, Pulcheria este pomenită pentru zelul ei în promovarea intereselor Bisericii. Ea a readus moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur de la locul morții acestuia în exil și le-a îngropat în Biserica Apostolilor din Constantinopol în 27 ianuarie 438. A construit trei biserici în Constantinopol cu hramul Maicii Domnului. De asemenea, a construit mai multe spitale, case pentru pelerini și și-a lăsat averea în scopuri caritabile.
